Si daca in aceasta lume a ta te lovesti de cineva? Sau daca de undeva cineva te striga si tu, tu nu auzi decat zgomotul timpanelor si gandurilor tale? Daca acel cineva are nevoie de tine…sau doar vrea sa te salute…si tu-l lasi in urma, nebagat in seama?

Nu-i asa ca asta te lasa rece? Macar simti ceva rece…

Urasc puncte-punctele. Eu personal, le urasc. Sunt asa de…fara sens. Uneori, sunt chiar patetice. Mai ales la finele frazelor…

Or, daca ajungi sa nu simti ploaia rece pe tine, daca ajungi sa nu mai simti norii grei de deasupra ta, daca nu ajungi sa fii macar pentru o secunda curios sa ridici privirea catre ei, daca ajungi sa nu mai auzi pe nimeni in jur, esti fara sens. Uneori chiar patetic. Niste puncte-puncte ce trec insiruite printre oameni, copaci, asfalt, nesimtitoare si nebagate in seama.

Vreau sa nu imi pierd niciodata simtirile. Vreau sa nu iti pierzi nici tu niciodata simtirile. Pofta de a dansa in ploaie, de a trai ploaia. De a fugi de ploaie, de ce nu?

Ai incercat vreodata sa iti ridici incheietura mainii inspre nori, si sa lasi sa te picure pe vene? Si sa razi tamp si sa tii ochii intredeschisi cand apa siroieste si te plezneste peste fata, incheietura, frunte? Si in timpul asta sa mergi, sa mergi neintrerupt. Si incheietura sa coboare si sa deschizi palma si tu sa te uiti tot in sus, si sa mergi, orbeste, fara sa stii unde, si sa razi dement si sa calci sigur, ca si cand fiecare pas inseamna o noua cunostinta.

Si apoi, sa cazi. Rasul sa-ti ramana insa pe chip, mana tot in sus si, intr-un final, norii sa se duca.

Soare. Ai mers vreodata prin soare, fara sa simti caldura lui? Fara sa……………