Adica, kkt, (ca sa fac si o cacofonie, ca-mi plac astea…) TOTI suntem OBLIGATI de social/societate/legaturile pe care le construim sa facem NISTE compromisuri fata de noi insine, sa ne REconstruim intr-un fel sau altul, dar nu inteleg de ce unii persista asa…parca intr-o (in)dobitocire totala in acele adancire si accentuarea compromisurilor.

Inautrul lor STIU ca nu este sanatos, ca este ceva DEFECT, ca CEVA nu merge si nu se potriveste cu personalitatea/temperamentul/dezideratele lor, dar totusi persista. Si nu, nu merge asa la infinit. La un moment dat ceva SE VA RUPE, vrei nu vrei.

Asa ca, bai, stop it. Be free. Eliberati-va spiritul, nu mai stati frustrati ca v-ati pierdut pe undeva, prin altii.

Cre’ ca in Evul Mediu si chiar mai in trecut, cand relatiile inter-umane erau mult mai simple se faceau mai putine compromisuri. Pe masura ce legaturile dintre oameni capata o carapace din ce in ce mai groasa (n-am ales intamplator cuvantul “carapace”), cu atat mai mult ne negam pe noi insine.

Inchide si deschide ochii in fata unei oglinzi, da-ti cu apa pe fata, uite-te la tine, zambeste-ti si iesi afara mai TU decat ai fost vreodata. Nu-ti mai intoarce spatele. Nu mai fii las. Iubeste-te.