Pur si simplu, imi pun creierul pe masa si ma urc pe cruce. Ma asez cuminte si, previzibil, incep sa ma bat in cuie.

Cu mana dreapta imi bat cui in mana stanga. Il simt cum intra in carne, in tendoane, si creierul de pe masa incepe sa tremure, sa sangereze. Apoi, cu mana stanga bat si dreapta si apoi cu ambele maini imi infig cateva piroane si in picioare.

Si ma asez cuminte pe crucea deloc intoarsa si zac nitel, admirand peisajul. Interior de camera, nimic spectaculos. Cred ca Iisus avea pe dealu’ ala un peisaj mult mai expresiv…si chicotesc.

Sunt o bucata de carne atarnanda. Orizontal. Si o bucata de spirit, atarnand, pe vertical. Si ma intalnesc undeva la mijloc, rastignit. Material cu spiritual…doar ca eu, dupa ce voi sangera pana voi muri, nu ma voi juca de-a Lazarul.