Fica-mea sta in genunchi pe marmura alba din hol.
-Ti-e mila de mine?
-Am fost sa cersesc. Nu-mi place sa simt mila pentru oameni, ci dragoste.
-Eu nu sunt oameni! Eu…eu sunt fica-ta.
-Atunci te…iubesc.

Tace.
Sangele ii curge rosu pe marmura cea alba.
-Azi am strans 17 lei.
-Sa-mi dai un covrig de pomana.
-Sau o paine. O sa-ti dau. Noapte buna!

Si se duse.

Dintre doi morti deschise gura
Cel ce murise intai
Si timpul ii cade acum la picioare
Trecutul ii sade acum capatai…