Cand eram mic eram, ca orice baiet, fan al Star Wars. Imi placea la nebunie cand Luke Skywalker comunica telepatic cu maestrii sai sau chiar cu tatal lui. Adica ala negru de respira greu, pana nu mai respira deloc in episodu’ sase.

Cred ca am devenit expert in a intui/vedea in oameni, in cei apropiati, aceste stari contradictorii si nu numai. Le simt cum se zbat, le AUD, chiar si cand sunt la distanta, si empatizez fata de acesti prieteni. Cred ca am ajuns la acest…”nivel”…datorita cunoasterii foarte bune si amanuntite a acelor persoane, datorita interesului pe care aceste personaje apropiate il suscita asupra mea, datorita intensitatii cu care ma intereseaza viata lor si preciziei cu care ii “pot citi” cand suntem face 2 face.

Stiu ce simt X, Y si Z in acest moment, in mare. Stiu ce stari contradictorii au, stiu ce dorinte au, stiu ce dileme au si parca le SIMT in aer, mai mult decat oricand.

Nu mai stiu unde am citit sau din ce sursa/surse am auzit ceva interesant. Pana ne dezvoltam vorbirea/capacitatea cognitiva, nou-nascutii comunica foarte mult ca si telepati cu cei din jur. Intuiesc mimici, CITESC ganduri, SIMT ca animalele.

Odata cu dezvoltarea vorbirii, simturile primare se atrofiaza, dar nu dispar niciodata cu totul. In esenta, tot nou-nascuti si animale ramanem.

In asta perioada ma simt ca un bebelus sau… ca in acea reclama Vodafone…in care bule de ganduri rasar deasupra capetelor oamenilor. La fel ca acolo, daca ridic privirea in sus, stiu ce simte si gandeste cutarica, pot CITI parca…si ma simt extraordinar stiind ca NU este doar o senzatie, stiind ca NU este doar o coincidenta, stiind ca NU este doar intamplare, ci acest fel de comunicare am construit impreuna.