Un sirag de gand incolacit strans in jurul gatului ei fin si efemer de clipa.
Ar vrea stralucirea perlei si pretul ei… Fata palida a cerului nu e decat inocenta cu care a cochetat candva copilul din ea, dar acum pare mai fanata si mai incarcata de praful norilor. Intrebarea era cine poate fi acest “x” din cromozomul tau? Si ce cauti pe planeta Venus?… Sau poate putina pudra de soare nu strica! Si fata odata palida, acum fanata dar totusi pudrata cu soare, nu pare oglindita prea necuminte si prea neobisnuita in contextul iernii.
Raspunsul era pe undeva prin emisfera dreapta, anatomic vorbind. Dar tot era nedeslusit, desi era acolo – adica aici…in mine. Nedeslusit ca un mister, dar patruns ca o revelatie de ,,stiu”! Aproape si foarte departe ….despartiti dar de nedespartit! Daca o iau mai simplu – o sa te am ca un dat, caruia nu-i caut explicatie…
Un copil se joaca cu o minge frumos colorata pentru ochiul sau. Este incantat pana in maduva oaselor lui mici de jocul cu ea si topaie si striga de bucuria clipei, dar nu s-ar opri sa-mi dea definitii – nici a mingii, nici a placerii lui.
Topaie si striga gandul rebel…rebel ca un copil necuminte de joaca. Intelepciunea lui ramane jocul. Un copil ramas mic, mereu mic, in camarile ascunse ale emisferelor planetei pe care a poposit pentru …aceasi clipa.
O sa-ti dau un nume, desi nu ti-am patruns taina si nici nu stiu daca ti-o voi deslusi vreodata. O sa-ti dau un nume asa cum a facut Adam pe planeta lui plina de minuni nedenumite. O sa-ti dau numele dupa prima petala de iubire din genealogia inimii mele creata de
EA.