Zilnic plec cu metroul spre bireaux. Zilnic stau in acelasi vagon, cel mai din centru, fiind mai putin aglomerat. Urasc aglomeratia.
Aproape zilnic ma intalnesc cu o ACEEASI mana de oameni, deja ii cunosc din vedere pe unii – e un semi-rocker semi-pletos de vreo 17 ani ce se uita cu coada ochiului la mine, e vreo 3 tipe ce se intalnesc ciorchine FIX in fata unui anumit stalp si se PUPA foarte naspa, e un gagiu cu o figura ciudata si crispata, la vreo 30 de ani, batzos si cu cravata (uneori mai este cu o colega de serviciu si vorbesc/zambesc foarte protocolar) sau chiar o colega de bloc cu mine, inalta, slaba si flegmatica.
E, si azi eram io pe-acolo, in acelasi vagon, cu ACEIASI oameni, citind Raportul Hite asupra sexualitatii feminine si ascultand Megadeth (dind usor din cap pe ritm in timp ce ma uitam peste marturii ale felurilor in care unele femei prefera preludiul actului sexual) si vad la un moment dat ca se apropie o silueta de mine.
Se propteste fix in fata mea (metroul abia plecase de vreo 30 de secunde) si sta. Eu nu-mi iau capul din carte. Dupa inca vreo cateva secunde, vad ca tipa se apleaca si se uita atenta la titlul cartii, asa…fara nicio problema. Zambesc in gand, scot o casca din ureche si dau cartea astfel incat sa citeasca mai usor despre ce este vorba:
“Aha. Asta suna interesant…”, zice insa. Care insa, imbracata mai…folk like, cu o caciula bej (mua! am invatat o noua culoare!) cu motz mare si des, un fular pestrit, o camasa iesita peste si pe sub el si o geaca care-i atarna de umar, bocanci (Gore-tex am remarcat eu cu ochiul meu de expert!).
“Adicaaaaa, ce vrei sa zici!? Parerea mea-i ca TOT ceea ce citesc eu este misto! tztz…”, bag eu dialog in stilu-mi propriu, amuzat.
“Pai da, imi place ca esti atent la detaliile verbale. Parerea TA, da… Puii mei, te-am vazut intr-o zi citind de-alea de copii, dar m-ai amuzat ca radeai de unu’ singur…prea abtinut mi s-a parut dar…societatea nu ne lasa, nu?!”
Si de-aciulea am inceput a vorbi, pur si simplu. Ca si cum ne stiam de ceva ani (actually am tot vazut-o timp de vreun an…), am facut niste misto de oameni, mi-a zis ca a remarcat si ea cam aceleasi personaje si ca a mai incearcat sa se bage in seama cu unii dintre ei pur si simplu, asa…din plictiseala si ca s-au cam speriat, sau ca le face scenarii in cap cat merge prin metrou.
No. La plecare a falfait o mana, mi-a zis ca io o iau dreapta, ea stanga (!?) si mi-a zis ca ne vedem maine, aceeasi ora acelasi vagon.
Si DA, chiar gandeam de-a lungul timpului de ce dracu’ nu formam chiar si mici COMUNITATI din aceiasi oameni, in metrouri! De ce sa nu ne salutam zilnic, daca tot ne vedem mai des decat imi vad eu unii prieteni!? De ce sa nu comunicam intre noi, poate, cine stie, mai aflam cate ceva interesting.
De ce nu? Pentru ca…educatia primita de parinti in copilarie (“mama, sa nu intri in vorba cu strainii si sa nu iei bomboane sau ceva de la ei!”), pentru ca… timiditate, pentru ca…frica de refuz si finally pentru ca traim in societate la modul FIZIC, dar spiritual o respingem. Injuram in gand cat de des se poate semenii, ii judecam uneori absolut stupid, ne departam de ei in loc a ne apropia si a le zambi.
P.S. – Simt ca o sa-mi iau MINIM un bobarnac pentru post-ul asta. Damn… :D