Doua poezii de Nichita cel Stanescu

Ceva….mda. Ca tot mi-a adus aminte Mihai de Nichita. Nu puteam sa-l trec cu vederea…

Nu de alta, dar m-ar fi trecut si el.

Fara inima

Sunt atat de fericit astazi
de parca mi-as lua la revedere de la viata
de parca mi-as baga in inima un mar
ca sa nu mai bata ci sa stea dracului,-
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun:
-Ma, ti-o fi sete
ia si tu si musca un mar!

Starea cantecului

Si daca s-ar deschide deodata un ochi
Chiar pe clanta pe care apesi?
Ai mai putea tu oare
Sa pui mana pe privire?
Ai fi in stare sa intri intr-o vedere
Ai putea tu sa fii vazul meu?
Ai putea tu sa fii -daca dintr-o data
s-ar deschide un ochi-
Te miri cine stie unde,
Te miri cine stie cand?

Orbul din mine te intreaba
Poti tu, poti tu sa fii vederea mea?

nichita1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>