All posts by admin

Uncategorized

Viata este Orange. La Muzeul de Geologie

2 Comments

Sau ma rog, fuse ieri. Nitel, asa…

Mult-iubitii operatori telecom din asta tara incredibil de vasta, mare, frumoasa, cu brazi, copaci, munti, vai si Delta (si cu mine, evident!) fac tot timpul la finele anului cate un party pentru presa and parteneri and shit like that. Miscare utila pentru dansii si ocazie sa mai arunce cateva zeci de mii de ioro pe gatul presei. Care presa estem reprezentanta mirific de de-astia ca mine care au baut ieri “n” beri.

Fuse la Muzeul de Geologie party-ul. Nu, nu printre roci and others…e si un mic club acolo, in incinta muzeului. Fain.

A fost cu muzica Live, cantata de o tipa care nu m-a impresionat deloc, mi-a placut insa o solistica a chitaristului, at some point…

A fost cu premii. Am fost unul dintre foaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarte putinii care nu a castigat nimic, dar nu ma asteptam de altfel sa castig. Am noroc in dragoste, lasa… :))

A fost cu karaoke, unde io si inca cativa colegi de breasla (si colege) ne-am dat in stamba. Mi-am ales cea mai LAME melodie din toata lista de `n` melodii – Let it be, de Beatles.

Evident, n-am castigat nici aici premiul (AM FOST FURAT!!!), dar, iarasi, lasa, am noroc in dragoste! :D

Apoi shezuram la masa vreo 10 oameni, cati mai ramasesera si, in timp ce aceia discutau despre chestii…diverse (clar mai borring decat daca as fi intervenit eu…:D) eu am discutat cu OANA, un nou PR de la Orangerie, despre cat de tari suntem noi si cate lucruri avem in comun(a).

Adicatelea ea fiind din Sibiu, eu fiind cel mai mare fan al Sibiului, ea fiind roacherita si ascultand Sepultura and shit, desi nu parea, stia de Indigo din Sibiu, ce sa mai, m-am simtit bestial.

Apoi s-au carat si restul si am ramas doar io cu o colega de la DeiziBiznis.ro, si io nu ma dadeam dat afara, ca ce pana meaaaaaa… Aveam chef sa stauuuuuuuuu. Toti strangeau pe acolo, fire, cabluri, boxe and shit, Maria Patrasescu (PR Managerul Orangeriei) dadea semne ca ar fi vrut sa ma ia de ciuf si sa ma arunce-n strada daca deontologia nu ar fi oprit-o…

Asa ca plecai pe la un 12. Tam-tammmm.

Cel mai plictisitor post ever, nu? :D Ce-ati invatat din acest post, dragii mei? Va zic io. NI-MIC! :D Thanx.

Uncategorized

Ce apreciez la fizicul unei femei

3 Comments

O sa fiu nitel superficial si o sa apreciez acum strict fizic ceea ce apreciez eu personal la o femeie.

Evident, in a mea descriere se vor incadra si viziunile altor tipi deoarece…nu-i asa? nu suntem prea complecsi…(si ma astept ca fetele sa jubileze la treaba asta… :D )

In ordine:

- O figura expresiva, simpatica, nu neaparat incadrabila/incadrata in canoanele frumusetii romantate sau, din contra, Angelin Jolie-ne. Sa exprime “acel ceva”. Mimica e al dracu’ de importanta. O femeie/fata poate sa fie frumoasa, dar daca nu exprima acest lucru prin mimica/privire, tot degeaba.

- Gleznele de la mana a fi sensibile/subtiri, dar mai ales sa stie sa si le puna in valoare prin gesturi. Miscarile mainii exprima cel mai bine ceea ce simte/gandeste o persoana, in a mea opinie. Nu apreciez pozitiile defensive, miscari bruste si crispate. Naturaletea, feminitatea, se pot exprima extrem de bine printr-o simpla miscare, lenta, naturala, a mainii.

- Glezna de la picior – subtire. In liceu stiu ca am discutat cu un amic de pe-atunci vreo 2 ore despre glezne si concluzia noastra a fost ca DE ACOLO porneste, cel mai des, si un picior frumos. Macar unul, daca nu are doua. Este strict optional al doilea.

- Parul – nu intereseaza neaparat culoarea, structura, lungimea. Important este sa se potriveasca cu fatza, parul sa fie ceva complementar fetei, sa nu vina ca nuca-n perete.

Ah, da. Majoritatea tipilor ar raspunde la treaba asta cu fizicul femeii “sani si fund”. :) E un raspuns pur sexual. Trecem mai departe…si ne abtinem de la comentarii. :D

Tinandu-te pe tine

introspectie, Uncategorized

Cum iti doresti sa mori?

1 Comment

No, am auzit de la cei mai multi raspunsul, clasic, “in somn, ca sa nu simt nimic”.

Nu mai stiu ce film am vazut at some point unde un tip explica cu EXCES de amanunte cum simte omul cand “moare in somn”. Respectiv…incepe sa tremure, se trezeste inspaimantat, transpira, ii ies ochii din cap, incearca sa se mai agate de viata, se zbate infiorator de puternic si mult si apoi, dupa o agonie oribila, cade lat si da ortu` popii.

…sau poate nu. DAR, oricum, a muri in somn este destul de banal.

Sunt de parere ca moartea, fiind practic unica certitudine in viata si intamplandu-se o singura data, trebuie…TRAITA maica. Sa fie ceva…spectaculos. Sa TRAIESTI momentul, intr-un mod…mmm…sadic, poate. Sa constientizezi macar pentru cateva momente inainte de a deceda ca…gata. S-a dus. Sa te observi, sa-ti vezi reactiile, sa nu regreti ci sa iei si acel moment ca o experienta de…viata.

Nu mi-e frica de moarte si de momentul ei. Mi-e frica eventual de MODUL in care voi muri.

Uncategorized

De ce plangem cand moare cineva?

8 Comments

Din EGOISM!

TOTI, dar TOTI suferim in acele momente din EGOISM! Pentru ca omul acela nu mai este intre noi, langa tine, sa te AJUTI de el, sa te AJUTE, sa te sprijine, sa iti ofere momentele placute pe care ti le-a oferit sau pe care ar fi putut sa ti le ofere.

Restul sentimentelor la o inmormantare sunt inferioare, insignifiante comparat cu acesta.

Suntem, de fapt, eminamente fiinte egoiste, marsave, mici, meschine, rele! Plangem din egoism, IUBIM din egoism, ii facem sa sufere pe oameni, tot din egoism. Zicem adevaruri, tot din egoism, mintim…da…ai ghicit. Din egoism.

Si totusi…multi dintre noi sunt atat de falsi incat spun ca NU, EI NU SUNT egoisti. Pf. Vorba unui clasic in viata… FUCK OFF!

Toti suntem niste egoisti mici si marsavi.

Uncategorized

Cand esti atat de compatibil cu cineva incat sa il poti numi IUBIT?

Leave a comment

Good question, huh? Opinia mea:

Se numeste ca doi oameni sunt compatibili cand, timp de mai mult de 8 ore, pot sta in pat spate in spate, fara sa se atinga, comunicand. Non-stop. Si DOAR comunicare, desi exista tensiune sexuala intre cei doi. NU se ating, NU se vad, se SIMT, se atrag, transmit lucruri pozitive.

Nu se cearta, nu se forteaza niciunul dintre cei doi sa vorbeasca, nu exista “pauze ciudate”, disconfort in acele pauze ci…acele pauze sunt placute, normale.

Pot vorbi despre orice, sincer, complet. Zambesc sau sunt seriosi, dar tot timpul SIMT “acel ceva” nedefinibil, pe acolo, pe undeva.

Apoi, dupa mult timp, se intorc, isi zambesc si… ma rog. Ori se ucid, ori fac dragoste, ori fug, ori citesc o carte impreuna, ori adorm impreuna, ori se injura…bla-bla. Asta tine de personalitatea fiecaruia. :D

Uncategorized

Cosmote Romania a depasit Vodafone in unele zone ale tarii

3 Comments

…sau cel putin asa zic cei de la OTE, grecii actionari majoritari ai companiei.

“In anumite sectoare si orase cheie ale Romaniei, operatorul telecom este pe locul doi ca si cota de piata, fara sa ofere insa exemple concrete”, am scris io azi aici.

Baietii si fetele de la Cosmote au ajuns la 5,2 milioane de clienti. Asta inseamna jumatate din Orange si Vodafone. Cresc cel mai repede din piata si nu m-ar mira sa ajunga prin 2009, la final, pe la un 7 mil. de clienti, avand in vedere si implementarea portabilitatii numerelor.

Eu sunt relativ multumit de serviciile lor, macar imi dau senzatia ca nu ma fura. Vodafone o fac pe fata uneori… (dovedit si cu marturii de la mai multi prieteni).

Uncategorized

Povestire horror – “The L Word”

Leave a comment

Povestire creepy spusa de Alex. Si da, cand vorbeste Alex(a), mi se face oricum pielea de gaina…d-apai la de-astea, hahah!

Era un tip. A regular guy… Si se duce el si cu al sau caine, un golden retriever simpatic intr-o excursie, la cabana sa de la munte.

Pe drum asculta muzica. La un moment dat emisiunea este intrerupta si un prezentantor anunta ca un nebun periculos a evadat de la penitenciar si ca este in libertate. Tipul nostru nu baga in seama treaba asta.

Ajunge la cabana lui, pescuieste, sta nitel, se distreaza, alea-alea, se joaca cu cainele, cel mai bun prieten al sau, intr-un cuvant…se simte bine.

Noaptea se pune in pat si adoarme.

Pe la un 12 aude un sunet ca de apa care cade… Pic….Pic……Pic……Pic……. Intuneric bezna…nu vede nimic…I se pare ciudat, dar nu se duce sa vada ce s-a intamplat…Cheama cainele, ala-i linge mana, tipul se simte mai bine, mai protejat… Picatura se opreste.

Adoarme. Peste cateva ore, undeva, in umbra, se aude iar…. Pic…..Pic……Pic……Pic…… Intrigat, tipul se ridica iar in capul oaselor, asculta, in bezna, incordat. Nu vede nimic. Cainele era tot acolo, langa el, lingandu-l pe mana. Dupa un timp in care sta si asculta, se relaxeaza si adoarme iar.

A doua zi, cand se trezeste, soarele bate puternic pe geam, luminand intreaga incapere.

Chiar in fata patului, tipul vede o imensa baltoaca de sange. Uitandu-se in sus, omul vede cainele sau infipt in candelabru, sfartecat, sangele inca picurand din el. Pic….Pic…..Pic…..

Se uita instinctiv in partea cealalta si acolo vede o foaie. O ridica, si, scris cu sange scrie…. “Si oamenii stiu sa linga”

(pentru cei ce vor sa vada fisierul VIDEO, din serial…aici este. :) )

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=uAAcTPQ_ThQ&feature=related]

relatie, relatii

Despre “prietenii de unica folosinta”

3 Comments

Adica colegii de drum din avion/tren/autocar.

Am revazut de curand Fight Club, unde se exprima negru pe alb ideea ca toti colegii de drum din avion sunt, practic, “prieteni de unica folosinta”. Vorbesti cu ei, te simti bine, poate chiar razi. Uneori, chiar iti PLACE de ei, dar…dupa ce se termina calatoria iti iei la revedere si…salut, in mod automat, fara sa te gandesti SERIOS la faptul ca ati putea sa si iesiti la o BERE! Nu-i mai vezi niciodata. Punct.

O sa incerc sa fac altfel. Tocmai am dat add pe clasicul messenger unei tipe de am intalnit-o pe trenul dintre Bucuresti spre Sibiu care ne placu. Era interesanta. Macar pentru faptul ca stie RUSA…ea fiind, ma rog, din Rep. Moldova. Destul de smart si witty incat sa ma convinga ca NU vreau sa ramana doar “prieten de unica folosinta”. Vedem ce-o iesi.

Pacat ca unii oameni renunta atat de usor la a pastra niste legaturi care, in timp, chiar s-ar putea dovedi misto.

Uncategorized

Cica eMag.ro s-ar fi vandut…

1 Comment

Zice surse din piata, care nu vor a fi citate insa… hmmm… deci nu putem scrie la ziar, dammit. Zvonuri existau mai demult, scriind si MoneyExpress (unicii carora le-au oferit raspunsuri la intrebari…din cine stie ce motive/pile) sau Zoso.

Ar fi vorba de 50% din companie.

Ce-i drept, nu-mi pare rau deloc, avand in vedere ca in ultimul an s-au nesimtit RAU de tot, atat cu presa cat si cu clientii.

Intr-un material scris de mine in vremuri imemoriale am subliniat cum ca baietii si fetitele de pe-acolo nu prea au mai inregistrat profit net de ceva vreme, investind in draci dar iesind pe pierdere aproape continuu, de la an la an.

LATER EDIT:

Am vorbit cu cei de la RAEF (merci de numar, blondo) si-au zis ca inca sunt in discutii pentru a cumpara eMag. Sa revenim pe un 15 decembrie, ahem… Bine ca n-a zis 25, sa-i uram si Craciun Fericit, daca tot suntem acolo. :D