Feather breath

The feather-wind of your breath is pale beneath your
scale of steel and sorrow of your play – play my child,
my daughter, my lover, play as you have never played
before, for the time has come for you to run wild at heart,
wild at feet, willing to love and be loved , willing to embrace
desire and fire but the choire of angels desire your breath,
your feathery breath, your final
dance of death.

Lying dead in my arms your charms flicker and fade,
quicker then a storm of arms built by a master clocker,
”tick-tack,tick-tack” your feather runs down smooth and
your tears dry as they fall down – I frown and hold you
in my arms.

“Don’t you die on me, I haven`t given thee my eyes to
see the world as I desire it to be!”, I cried to her but her
final breath gave way to her final smile and then she faded
away, gray as the wind astray, “Just stay one more eternity
close to me”, I prayed.

But the Heavens opened and I saw her soul diving to
the skies, “Arise, my lover, don`t cry! I’m not dead, I`m just
passing by, through this portal I shall fly, I`ll wait for you to die
and then we both shall lie and make love up there, in the sky!”, she
whispered coldly touching my eye.
I laied her body down. I stood and cried – with her I buried
my lies, my disguise. And when I have arised, the skies looked
upon me and the rain came down heavily on mine soul.

I still wonder astray nowaday in a world far away, I still
ask people “Do you know a girl which has a breath as pale
as the wind, do you know a girl which never sinned, and her
soul is as white as a feather, alas, so
thinned?”

Cea mai scumpa cafea din lume, si in Romania. Facuta, evident, din…mm…excremente de pisica

Produsă din excrementele ma­mi­ferului Zibeta Asiatică, un fel de pisică locală, cafeaua Kopi Luwak a fost declarată cea mai bună şi cea mai scumpă din lume. Se vinde în cele mai exclusiviste cafenele şi restaurante de pe glob, iar de săptă­mâna aceasta intră şi pe piaţa din România, importată în exclusivitate de la fabrica de stat din Indonezia, cu tot cu certificatul de calitate. Se vinde la cutie de 80 de grame cu 250 RON sau la ceaşcă, 190 RON.

Cititi restul aici.

Eu o astept pe cea din excremente “dintr-un fel de caine”. Nu prea ador pisicile, tsktsk.

Am casti in urechi. Nu-mi pune intrebari!

De ce trebuie sa mi se intample frecvent sa fiu oprit pe strada sau in mijloace de transport in comun(e) si sa fiu intrebat…diverse chestii…deseori banale…cand oamenii vad ca am CASTI IN URECHI!!?

Stau linistit, ascult nu`sh ce melodie, ma batai/fatai zambitor, si dintr-o data aud asa…ca o soapta, in stanga mea. Ma gandesc ca mi se pare, ca un om vorbeste la telefon. Apoi aud mai tare, ma intorc, si vad cum omu` ala vorbeste cu MINE, fara sa-i pese ca am CASTI IN URECHI!! Evident ca nu aud, tre` sa-l/sa o pun sa repete.

Frate/soro! De ce crezi ca am castile in urechi? De frumusete!? Nu, omule, pentru ca ASCULT MUZICA si cand asculti muzica, nu AUZI ce se intampla in jurul tau decat mult mai slab! Si dintre toti cei 30 de oameni din jurul meu, de ce TOCMAI pe mine m-ai luat!?

Sau aia de pe strada, sunt si mai enervanti. Cand este aglomeratie, nu`sh cum naiba se intampla de tocmai pe MINE ma aleg sa ma intrebe “nu te supara, Piata X…unde este?!”. Ca si azi in masina, cand evident unu` s-a gasit sa ma intrebe fix pe mine daca sa coboare la prima pentru a ajunge la nu`sh ce Mall, n-am auzit, evident, si tot el era nervos. N-a mai apucat sa coboare. :D

Hai sa radem cu maslina!

Spirit Ludic si-o Maslina, stau pe-o craca
si se-alina, impreuna stau de vorba si pun
lumea pe sub lupa “vai ce rea e omenirea,
cand de ras s-a saturat, si zambetele-si masoara
cu biet aparat stricat”, spune ludica Maslina
Spiritului ce se-alina atarnand de craca groasa
scorburoasa si scortoasa.

“Ce bine-i ca esti rotunda, maslinie, durdulie,
esti perfecta si corecta, desi oarecum…inerta!”,
spuse-n randul sau cel Spirit, lung uitandu-se-n
monoclu la maslina tata-socru. Ranjind rase Spirit
Ludic cand de craca se desprinse – fix in capul tau
ajunse! Simti cum isi facu culcus si cum vrei
sa te dai… pe-un derdelus?

Sa chicotesti prin ploaie deasa si sa razi cand ai matreata
sa iei tot in neserios si pe jos sa cauti – gros anunt de omenie
si de circ si pe-o felie sa tot salti din om in om,
din copac si pui de pom, razna sa o iei in lume si cand
vrei masline sa razi cand alearga-n farfurie, fugarita
cu mandrie de-ascutita furculita.

Hai sa radem oameni buni, toti sa stam lilieceste
atarnati pe dos greceste de o craca prin copaci sau
de-un stalp de telegraf si zambete s-aruncam
spre Masline si nu numai, spre vecinul din copac, spre
iubirea absoluta si spre lumea mult prea
muta.