Reverbratiile Pastelui

Liniste. Foarte putini oameni pe strada/in masini/in metrou…atmosfera de…somn. Abia m-am trezit dimineata, desi am dormit precum o comparatie.

Toata lumea de pe strada adormita, zombie like. Ma rog, eu ranjeam si zambeam ca de obicei, dar de data asta nimeni nu raspunde. Pf. Ce oameni, e lumea rea, nu ma intelege! :D

Exceptand o tranzactie in online-ul romanesc si lansarea iPad-ului in SUA, se pare ca nu prea se intampla nimic nici in businessul autohton in martea de dupa Paste. Hell of a day! Vreau sa zaccccccc! Grrrrr. Si sa ma trezesc cand invie lumea! Pf.

Va iubesc pe toti pe rand!

Pastele 2010 in poze si scurta povestire

Sar`na pretinilor de au reusit sa ajunga la cantarea de sambata, respectiv in ordinea aranjamentelor la scaune Alexandra, Ramona, Florin, Razvan, Ion, Mircea, Irina, Mihaita, Bianca, EU si Cam, la care se adauga Catalina si Manu. Merci celor ce nu au putut sa ajunga din varii motive…mai mult sau mai ales mai putin religioase :D si aci discut(am) despre Alex care a fost plecata cu…mineritul…prin Petrosani :D, AncAnca care a fost la tara intru a se rostogoli prin iarba verde alaturi de miei din puf alb, Buzz care avea lene pana la 10 seara si apoi, citez, “o lene SI MAI MARE!” :)), Cristina care curatenie, Paul care era de joi in drum spre mare, mai avea o zi si ajungea (conducand cu 45 la ora…) si Stefan care totusi a ajuns ulterior, in Crossroads.

Cantarea fuse…scurta si la obiect, vreo 8-9 melodii, fuse fun ca am fostara multi, desi mai greu cu comunicarea. Si God, ce ciudat e sa-i pun pe atatia la impreuna, hahah! A fost o experienta…interesanta. :D Ramona a fost cea mai activa, si-a adus aminte de “adunarile de chitara de alta data!” :)

Dupa care evident ca NU am fost la biserica ci direct in Crossroads…unde am bagat o tequila rapid, de incalzire, am dansat vreo 3 ore. God, deci este…de departe CEL MAI TARE club din Bucuresti, cea mai tare muzica. Nu era prea multa lume, dar nici ca ai nevoie acolo, cred ca o sa merg si…SINGUR! Doar de…drag, asa, sa sar vreo 30 de minute apoi merg multumit acasa! :D

A doua zi am jucatara badminton unde, evident, am invins…asta dupa ce a trebuit sa cumparam doua perechi de palete intrucat intrau fluturasii prin racordaj. Pf. Am trecut si pe la Buzz, am iesit in Grizzly, un restaurant de prin Dr. Taberei unde am mancat fainutz si secsi o ciorba de vacuta avec pui cu la smantana si les french fries facuti la cuptorul! Am incercat a ne uita la Fight Club caci aveam chef de…Brad Pitt si Helana B. Carter si Edward Norton, dar am adormit pe parcurs. 30 de minute de miscare/sport au fost fatale. Pf. :D

Nightwish – Kiss While Your Lips Are Still Red – guitar cover

[youtube IzROMCAqLTs]

Sweet little words made for silence not talk
Young heart for love not heartache
Dark hair for catching the wind
Not to veil the sight of a cold world

Kiss while your lips are still red
While he’s still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand’s still without a tool
Drown into eyes while they’re still blind
Love while the night still hides the withering dawn

First day of love never comes back
A passionate hour’s never a wasted one
The violin, the poet’s hand
Every thawing heart plays your theme with care

Kiss while your lips are still red
While he’s still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand’s still without a tool
Drown into eyes while they’re still blind
Love while the night still hides the withering dawn

A munci de acasa vs. a munci la…aaaa…munca. Birou. Asa.

Se tot spune ca in viitor, in domeniile in care va fi posibil (IT/Telecom/Online/Software/Creatie etc), lucrul de acasa va deveni ceva…normal. De ce sa pierzi timp in trafic, sa te iriti/enervezi, sa mananci dioxizi si monoxizi de carboane si alte substante, cand poti sa…stai acasa, comfortabil, la propriul tau computer si sa lucrezi calm?

Pai da, suna destul de logic si pariez chiar ca asa se va intampla in marile corporatii, cel putin, in cativa ani.

Eu unul insa sunt nitel…contra acestui stil. De ce? Pai…acasa iti pierzi concentrarea. Gasesti `n` alte lucruri de facut. Par example eu azi am lucrat de acasa si m-am apucat sa cant la chitara…sa mananc…prea mult, sa ma uit pe poze etc. Apoi, acasa nu ai TOATE instrumentele necesare pe care le-ai avea la birou, cel mai important, atmosfera, colegii, treaba aia de…energie pe care ti-o da acel loc. Creierul si inteligenta plutinde deasupra meselor si computerelor. Plus ca este fain sa mergi prin oras, sa te plimbi, mai ales dimineata. Mie personal imi place, mai vad lumea, mai zambesc, mai studiez un co…metro…ian, mai fac o poza alea-alea. Daca stau in casa ma simt ca un sobolan 10 ore. Pf.

Deci sa NU se desfiinteze birourile! Am zis!

Va iubesc pe toti pe rand si va urez PASTELE!!!

Relatie

“Sa-ti mai pun? Da? Ce bine-mi pare ca existi…nu stiu ce m-as face fara tine…”
Si zicand asta, lua sticla si-i turna incet in paharul de cristal. O picatura rosie cazu pe fata de masa alba.
”Ah, ce neatent sunt! Ca de obicei!”, zise, chicotind, barbatul. Lua un servetel si incerca sa stearga pata care mai mult se intinse.
”In fine. Asa…ce vorbeam? Ah, da…iti spuneam ca ma bucur foarte mult ca existi…datorita tie, nu ma mai simt singur si…hmmm…de cand te-am cunoscut si stam asa, ca acum…de vorba…lumea parca e mai frumoasa. Ai sesizat asta?”

Se sprijini si el de scaun si se uita in jur, cu ochii larg deschisi. Campia verde era goala, doar masa lor, undeva, in centru, o pata de alb cu doi oameni. Cerul, de-un albastru deschis, zambea. Vantul de vara ii rascoli putin gandurile apoi, visator, se intoarse spre ea.

“Nu-ti place…sa stam aici, impreuna…amandoi…uniti pe vecie…pe campia aceasta? Mi se pare foarte…romantica…ideea noastra, de a merge la un picnic, sa ne facem ‘propriul mini-restaurant’ aici, departe de orice alt om, orice alt suflet…doar sufletele noastre, dragoste…”. Si rase incetisor, sorbind din vin si urmarindu-i privirea.

“Da, stiu, iti place si tie starea de reverie…iti place sa visezi, sa iti doresti lucruri inedite…poate si de-aia ne potrivim de atata amar de vreme, dragoste…Stiu, am avut probleme in ultima vreme dar…cred ca vom putea sa trecem peste problemele, na, absolut normale intr-o relatie de atatia ani! Crezi ca vei putea sa ma ierti? Iti mai torn vin?”

Se intinse dupa sticla si umplu paharul din fata ei.

“Asa…da, stiu, te-am inselat si te-am mintit. Mi-am cerut iertare. O fac din nou, acum. A fost…gresit. Stiu ca intr-un fel o parte din tine a murit in clipa in care ai aflat dar…De fapt, niciun “dar”. Nu am scuze si acum stau in fata ta, ca un barbat, si-ti spun ca imi asum greselile trecutului. Tu esti prea speciala ca sa imi bat joc de tine, de sufletul tau. Daca vrei sa-mi spui ceva, te rog, vorbeste-mi acum!”

Tacere. Vantul se lasa greu la pamant, firele de iarba se aplecara usor in fata. Peste tot…nimic.

“O sa iau tacerea ta ca un semn ca m-ai iertat. Si eu te iubesc. Iarta-ma…si hai sa o luam de la capat. Stiu ca tu nu crezi in acest ‘luat de la cap’ dar…na…m-am schimbat! Te rog, nu mai zice ca te-am omorat, spiritul tau a contat intotdeauna pentru mine, desi…nu ti-am aratat aproape…”

Privire sticloasa, mana inclestata pe pahar. Varsa continutul, toata masa se umplu de vin.

“BINE! Te las atunci, stii ca nu suport sa ma ignori!!! Dar nu uita…EU am fost UNICUL care te-a iubit vreodata si care ti-a oferit totul! Totul!! Daca nu poti sa ma ierti si o tii pe a ta…sa fii sanatoasa!! Plin de femei pe lumea asta! Chiar si in campia asta verde!…hai… te rog…chiar poti sa treci peste…nu!? Bine! Am inteles, e timpul sa plec!!”

Sparse paharul de masa, se ridica, tranti scaunul, isi dadu parul pe spate si pleca calcand apasat.

La masa, femeia cu ochii sticlosi inca se uita in gol. O musca ii cerceta minutios retina. Mana ii cazu pe langa corp, inerta. Acum era linistita.

In moarte uiti tot.

Frustra(n)ti(i) de 1 aprilie

Inteleg nevoia oamenilor de a face glume pe seama celorlalti. Adica…si eu le fac, si eu le primesc, rad de ele, ma amuz chiar de eu sunt “victima”. Nu inteleg insa de ce a trebuit “oficializata” o zi in care sa facem misto unul de altul. Pentru ca in celelalte zile suntem prea…rigizi/lipsiti de imaginatie si UMOR sa radem si sa “ne luam peste picior”, la modul amuzant si deloc daunator?

E ca 14 februarie, ziua frustratilor care nu stiu sa isi arate iubirea in restul anului, asa ca o fac atunci…asa…”la gramada”, ca na, e “Ziua Indragostitilor”.

Hey, people! Daca aveti umor, faceti tata glume/farse tot anul si cei apropiati voua nu se vor supara ci, din contra, vor aprecia gluma.

Pe langa asta, unele farse sunt, astazi, foarte de prost gust…si foarte “la persoana”. Darrrrr…na, fiecare cu umorul sau. :)