Sibiu in poze , recorduri si scurte episoade

3 recorduri personale (si nu numai ale mele):

- Nu am dormit timp de circa 42-44 de ore, niciun minut macar…

- Am vorbit cu o singura si aceeasi persoana non-stop, circa 41-42 de ore

- Am baut ceai Damman dintr-un singur loc, pe parcursul a vreo 6 ore, in valoare de aproape 50 de lei. Un ceai costand 4 lei. :)

Start Wearing Purple...sucks
Start Wearing Purple...sucks

A nins in Sibiu, prima ninsoare pe anul acesta, desi cand am ajuns in oras in noaptea dinspre vineri spre sambata, ploua, si inca destul de tare. Am intalnit oameni vechi (Anna) si am intalnit oameni noi – cum ar fi Anca (alta) din Craiova. (merci pe aceasta cale in special Iris-ului, esti prea arta! :) ).

Turn
Turn aparare

Am realizat, din nou, ce diferente ca de la cer la pamant sunt intre oamenii din Bucuresti si cei de acolo. Super saritori, atenti, sinceri, deschisi la dialog si intelegere. Cei din Sibiu, evident, hahah…

Anna, prietena veche din Sibiu
Anna, prietena veche din Sibiu

Am vizitat vreo 4-5 locuri, toate noi mai putin restaurantul de langa fostul Indigo pe care il frecventez tot timpul cand ajung in Sibiu – platou urias cu cartofi, salate, snitel sau aripioare de pui – 10 lei. Super ieftin si super bun. Daca va intereseaza cum il puteti gasi, contactati-ma. Tot cand eram acolo a inceput sa ninga, am si fotografiat un simpatic caine care parea destul de debusolat de substanta alba ce curgea din cer si se invartea haotic pe acolo…

Catel surprins de ninsoare
Catel surprins de ninsoare

Am fost intr-o crama, dusi de Iris fiind, unde bagaram vin fiert si am incercat sa masuram, folosindu-ne de instrumente rudimentare, circumferinta a doua cani. Mdea, super inteligent, hahah… Evident, avui dreptate cand am zis ca una este mai grasana decat cealalta… I rule. :D

Beduina in zapada
Beduina in zapada

Am stat si intr-un fel de Pizzerie/bar/discoteca din Piata Mica, unde am…aaa…INCERCAT sa dialogam cu un spaniol. Spaniol beat insa. Praf. Care si-a pus la un moment dat un servetel la ureche. Nu ar fi fost mare chestie, doar ca eu imi suflasem nasul in el 2 minute mai devreme, tztz…

...si costumatia mea incropita anti-ninsoare
...si costumatia mea incropita anti-ninsoare

Descoperit bar prea tare, care aduce nitel a Green Tea de la noi, doar ca este mai mult in stil rock. Foarte mare, cu etaj, camarute, insa tot timpul am avut senzatia de intimitate. Poate si datorita oamenilor cu un bun-simt prea misto. Ceai Damman – 4 lei (in Bucuresti la Fru-Fru este, de exemplu, 10 lei), bere Ursus 3,8 lei, Perroni 5 lei. Se poate canta la chitara, ceea ce am si facut impreuna si cu Sasha, o prietena a Iris-ei. Tare. :)

Brrr...
Brrr...
In Piata Mica, in timpul ninsorii
In Piata Mica, in timpul ninsorii. (DE CE nu te-ai aruncat!? :D)

La intoarcere, pe tren, praf, dormit intinsi pana in Brasov, cand a intrat peste noi o masiva bunica cu nepotelul de vreo 4 ani. Care nepotel la inceput era super agitat, zicea non-stop “mashina” si “Te teme!”. La care bunica, “De ce sa te temi? E totul bine! Gata, de acum esti barbat!”. Muaaaaaaaaaaaa, dupa ce a zis “te teme” de 20 de ori, imi venea sa-l iau pe micul domn Goe si sa-l arunc pe fereastra… Pana la urma, tot am reusit sa adormim la loc.

Acum e timpul sa ma bag si eu la somn, sunt praf. Later-later!

Din turn, SIbiul
Din turn, SIbiul
Sasha cantand si Red Iris
Sasha cantand si Red Iris

Dialog cu luna

Azi o sa scriu o poveste. De maine mi-am tot zis ca azi o sa scriu o poveste.
… despre?
despre cum sa evaluez oprelistile.
de maine mi-am tot zis sa scriu o poveste in doi. Sa se numeasca “povestea cu noi”.

Probabil, insa, ca azi sunt mut. Decrepit sau ciufut. Scrisul noptii asteia imi pare atat de inutil incat o sa ma duc la luna, o sa-i propun o solda lunara ca sa ma lase sa-i fiu atunci si acum….copil. Probabil ca ea (luna) o sa scrie ” povestea copilului si a lunii”.

“Luna e tata. Luna e un tata inalt, cu fata ceruita, poleita de umbre si nas elinic. Luna e inalta, cu aripi joase si aspre, pleata in carlionti blonzi, voce grava dar neteda, ochi negri si bulbucati si obraz ras. Luna pluteste aerodinamic pe vals, dar paseste anevoios pe cai. E tata bun, luna”.

Asa incepe povestea. Sfarsitul inca nu i l-am scris pentru ca nu s-a terminat inca. Povestea care se scrie singura si e nebanuit de infinita. Nu stiu cum s-o cheme, dar povestea care se scrie singura isi va alege propriul nume. Cu ce drept stramb as numi-o?


Azi luna era jos si ridicol de roscovana. M-am impiedicat de ea cand alergam de frig catre autobuz.

- Iarta-ma, luna, m-am plecat scotandu-mi palaria.

- nesanatos e sa ma numesti cum nu ma striga.

Ii intind palma dreapta

- Alex ma intitulez.cu cine am onoarea?

- ….

- Permiteti-mi sa va aflu numele. Sunt cam grabit.Fug de frig. Stiti, suntem certati si ma tot urmareste. Eu nu am ce-i da. Dar cine sunteti?

- ….

- Vad ca ma tratati cu raceala. (ingenunchiez. Era rosie si plina pe asfalt. Semana cu un O in paragina.)

Oare ce are diferit un O in paragina fata de un O in neparagina? De unde stiu oare ca un O e O si nu Q? cine imi spune daca doua linii intersectate formeaza un T, sau o cruce, sau un L sau un L intors?


In intersectie statia de autobuz e goala. In intersectie a ajuns si frigul dupa mult si m-a luat in brate. In jurul nostru multe O-uri micute topaiau inerente.

- Uite, uite!, ii strig extaziat frigului. Uite, uite cat de multe!

-Craciun fericit… parca imi sopteste la ureche. Dar nu mai stiu…am amortit?…

(personal) Cu ce am fost comparat in asta existenta (so far)

…si din cate-mi aduc eu aminte that is, ca animale, denumiri, oameni, comparatii etc.:

Sarpe, strut, o capusa, star rock, o persoana nemernica, Don Juan, ornitorinc (!!!), roacaru`, maretz, Nirvana, CHIPAROSULE, “fluffy thing” si “you poor fluffy thing”…(cu ton amuzanto-ironico-funny, ahem…), Genialu’, Simplul. Apoi, animal obsedat si ranjitor,  SPECTRU (!!) sau elemental.

Asta pentru cei ce se intrebau CINE sunt eu. Sper ca v-am lamurit. Mai mult de-o groaza. :D

O alta idee de blog

Ce ar fi ca cineva sa faca, zilnic, un review al unui blog, luat TOTAL random din comunitatea din ce in ce mai mare de blog-uri?

Cu link catre pagina respectiva, evident. Un post sa sune ceva de genul:

“Astazi am dat peste blogul numit x.wordpress.com Este tinut de o tipa de 22 de ani, din Galati. Fata scrie destul de misto, are cateva posturi chiar interesante, recomand sa-l cititi pe ‘y’ si pe ‘z’. Cam bate pasul pe loc pe anumite aspect cum ar fi…. si are niste foto chiar o.k. Nota 7,5 din 10”.

O treaba de genul asta, evident insa, mai amplu, eventual si cu screenshot-uri/fotografii. Eu unul, as citi. Prin intermediul lui, as gasi, poate, ceva chiar tare. Ideea este sa NU se piarda din obiectivitate.

Post despre…blog-uri

Au trecut cica cam 3 luni de cand imi expun aici ideile, (ne)simtirile, prozele mele ri(t)mate sau nu, clipuri and other shit.

Inainte de a lansa proiectul EzotericTheatre.wordpress.com (reclama pe fata, hahah) nu prea urmaream decat niste blog-uri de business, pentru a ma perfectiona si a gasi subiecte pentru dragul DailyBusiness.ro, alintat DaisyBiznis.ro. De cand cu acest blog insa, am inceput a ma mai uita si-n stanga si-n dreapta…

Cele care mi s-au parut ceva mai originale/interesante/simpatice/iesit din comun(e), se afla in blogroll. Considerentele pe care le-am pus acolo sunt multiple – de la prietenii/amicitii, la “ba, fiinta asta scrie BESTIAL si interesant!!!”.

Din (ne)fericire, din ce vazui, majoritatea blogurilor din Romania dar si pe plan international bat moneda pe 4-5 chestii.

Sunt blogurile PERSONALE. Unde cate o persoana, in principiu tipa, isi urla si-si plange destinul, care brusc, dupa o despartire (invariabil tragica), o ia razna. Post-uri deprimanto-depresive-plangacioase, din care sarmanul cititor nu se alege cu absolut, dar ABSOLUT nimic, decat eventual se deprima si el nitel. Oricum, de la o varsta incolo, am trecut toti prin `n` despartiri si dezamagiri, nu e nevoie sa-ti citesc si tie destinul “tragic”.

Apoi, sunt post-urile cu fotografii. Care, da, sunt ceva mai interesante, depinde insa, evident, de calitatea si valoarea acelor poze. Din ce vazui sunt 2 mari ramuri aici – blog-urile cu fotografii personale, unde o fatza zambitoare apare in fata a….ceva….de…undeva. Borrrringgggg. Apoi, sunt cele cu fotografii (ceva mai) artistice. Si acestea, sunt chiar o.k., mai inveti/vezi ceva, te mai inspira.

Apoi, sunt blog-urile gen….asta de-l citesti tu acu’. Cu diverse. Un amalgam zapacitor de nu stii ce sa crezi si nu-l prea poti incadra. Am primit feedback atat pozitiv cat si negativ. Pareri de genul “Alex, io intru zilnic la tine pe blog, pentru proza aia misto. Daca renunti insa la ea, nu prea cred ca as mai intra”. Si invers “Iti urmaresc posturile sociale…prozele alea nu le inteleg, don’t quite care!”.

Apoi, mai sunt blog-uri unde lumea nu face decat sa ia clipuri de pe YouTube.com sau Trilulilu.ro sau stiu eu de unde. Mda…iarasi, este tipul de blog subiectiv, unde acel/acea ce se ocupa de el se simte mai bine daca cineva ii impartaseste gusturile muzicale.

Evident, sunt si blog-uri SUPER interesante, in principiu cele care trateaza o anumita tema, dar totusi NU SIMTI, datorita stilului naratorului, ca ar fi repetitiv. In cazul meu, poate cel mai inteligent/care promite blog de-l citi recent, se afla in blogroll la mine si se cheama “Introspectii&More”.

Zambind pe strada

Am facut niste experimente si se pare ca nu sunt singurul care a facut asta lately (mda…simte-te, fiinta, IAR apari la mine pe blog…indirect! :) ).

In prima faza am mers pe strada zambind oamenilor si fixandu-i cu privirea. Non-stop. Adica…chiar zambind. Capul sus, drept, relaxat. In metrou, in masina, pe strada, fixam cu privirea si zambeam oamenilor, fara mari discriminari. Well, mai mult tipelor dar asta-i altceva, ahem… :D

Ce raspunsuri am primit. Cam 80% dintre tipi isi mutau privirea sau se uitau la mine ca la un weirdo/gay/ciudat. Unii aveau o privire usor amuzata. Foarte putini au raspuns zambetului. (si aia care au facut-o ii suspectez de a fi gay, pana mea…desi si ei probabil au zis acelasi lucru despre mine).

Oamenii mai in varsta in mare parte nu raspundeau privirii, prea ocupati sa para domni/doamne responsabili/responsabile, care nu se coboara sub un anumit nivel. Pf. Victime ale perioadei comuniste

Tipele de sub 30 de ani – intr-o pondere de vreo 60-70% am fost surprins sa vad ca raspundeau zambetului, in cele mai diferite moduri. Era la un moment dat o tipa, in pasaj la Unirea, care la zambetul meu a reactionat de-a dreptul radios. Vreo 30-40% dintre ele mi-au sustinut privirea in timp ce restul se uitau cateva secunde (3-4) dupa care foarte subit se faceau foarte preocupate de varful pantofului.

Am fost si oprit pe strada de o fiinta de sex opus mie care mi-a zis ca “semeni cu tipul de pe tricoul tau”. (m-am simtit prea bine, mi-a crescut SI MAI MULT ego-ul, intrucat era vorba de Kurt Cobain). I-am raspuns ceva de genu’ “Adica arat ca un mort, sau cum!?”. Si a fugit. Zambind insa.

Bon. Apoi, am incercat aceeasi chestie, sustinut privirea, tintuit cu privirea, dar fara sa zambesc. Dezastru maica. Tipii sunt sigur ca ma considerau GAY rau de tot, si tipele in mare pondere cred ca gandeau ca-s un loser obsedat. In mod surprinzator in cazul acesta, tipele care imi sustineau privirea erau cele mai putin interesante (mai pitzipoance, asa, pe care in mod normal le ignor pe strada).

De asemenea, am observat ca tipele (ma refer la cele interesante) se dau in vant dupa tipii ce CITESC prin metrouri/locuri publice.

2 super bucati: Emilie Autumn – 306 si Bruce Dickinson – Jerusalem

(pentru mine “melodie”=”bucata”, deci daca ma auziti pe strada exclamand “Muama, ce bucata!”, sa stiti ca ma refer STRICT la muzica…thanx).

Pe astea doua le ascult OBSESIV, dar OBSESIV de vreo saptamana incoace. Si-mi plac din ce in ce mai mult, le-am invatat pe ambele la chitara. Arta. Enjoy kids!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RpG-8LLm5RM]

Si urmatoarea fiind Bruce Dickinson – Jerusalem. Bruce fiind, pentru profani, solistul de la IRON MAIDEN! :D

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=tkT6El-XnWE]

O intrebare interesanta…

De curand am fost intrebat o chestiune care mi s-a parut super tare… Mi se pare ca aceasta intrebare trebuie adresata iubitului/iubitei (in primul rand), dar ca poate fi adresata de asemenea oricarui prieten/prietene. Ca MASOARA, intr-un fel, legatura dintre doi oameni.

Intrebarea suna ceva de genul…

“Alex, tu consideri ca as putea sa-ti spun o singura fraza care sa te faca sa te simti atat de dezamagit/distrus/praf/trist de mine sau din cauza mea, incat sa fii capabil sa vrei/sa simti sa nu ma mai vezi niciodata? Si invers, consideri ca TU ai fi capabil sa-mi spui o singura fraza care sa ma faca sa renunt total la tine?”

Intrebarea mi se pare foarte misto, specificat fiind faptul ca se adreseaza doar iubitilor/prietenilor buni, care, prin definitia relatiei lor fata de tine, nu vor dezamagi cu fraze prea ordinare/jignitoare. Daca stai sa te gandesti, este o intrebare super-super tare.

Si da, am realizat ca ea NU ar putea (prea usor) sa zica o singura fraza care sa ma faca sa imi iau campii…desi eu poate…as putea. (sorry! Told ya! :) )