Tag Archives: foto nikon

Sibiu in poze , recorduri si scurte episoade

3 recorduri personale (si nu numai ale mele):

- Nu am dormit timp de circa 42-44 de ore, niciun minut macar…

- Am vorbit cu o singura si aceeasi persoana non-stop, circa 41-42 de ore

- Am baut ceai Damman dintr-un singur loc, pe parcursul a vreo 6 ore, in valoare de aproape 50 de lei. Un ceai costand 4 lei. :)

Start Wearing Purple...sucks
Start Wearing Purple...sucks

A nins in Sibiu, prima ninsoare pe anul acesta, desi cand am ajuns in oras in noaptea dinspre vineri spre sambata, ploua, si inca destul de tare. Am intalnit oameni vechi (Anna) si am intalnit oameni noi – cum ar fi Anca (alta) din Craiova. (merci pe aceasta cale in special Iris-ului, esti prea arta! :) ).

Turn
Turn aparare

Am realizat, din nou, ce diferente ca de la cer la pamant sunt intre oamenii din Bucuresti si cei de acolo. Super saritori, atenti, sinceri, deschisi la dialog si intelegere. Cei din Sibiu, evident, hahah…

Anna, prietena veche din Sibiu
Anna, prietena veche din Sibiu

Am vizitat vreo 4-5 locuri, toate noi mai putin restaurantul de langa fostul Indigo pe care il frecventez tot timpul cand ajung in Sibiu – platou urias cu cartofi, salate, snitel sau aripioare de pui – 10 lei. Super ieftin si super bun. Daca va intereseaza cum il puteti gasi, contactati-ma. Tot cand eram acolo a inceput sa ninga, am si fotografiat un simpatic caine care parea destul de debusolat de substanta alba ce curgea din cer si se invartea haotic pe acolo…

Catel surprins de ninsoare
Catel surprins de ninsoare

Am fost intr-o crama, dusi de Iris fiind, unde bagaram vin fiert si am incercat sa masuram, folosindu-ne de instrumente rudimentare, circumferinta a doua cani. Mdea, super inteligent, hahah… Evident, avui dreptate cand am zis ca una este mai grasana decat cealalta… I rule. :D

Beduina in zapada
Beduina in zapada

Am stat si intr-un fel de Pizzerie/bar/discoteca din Piata Mica, unde am…aaa…INCERCAT sa dialogam cu un spaniol. Spaniol beat insa. Praf. Care si-a pus la un moment dat un servetel la ureche. Nu ar fi fost mare chestie, doar ca eu imi suflasem nasul in el 2 minute mai devreme, tztz…

...si costumatia mea incropita anti-ninsoare
...si costumatia mea incropita anti-ninsoare

Descoperit bar prea tare, care aduce nitel a Green Tea de la noi, doar ca este mai mult in stil rock. Foarte mare, cu etaj, camarute, insa tot timpul am avut senzatia de intimitate. Poate si datorita oamenilor cu un bun-simt prea misto. Ceai Damman – 4 lei (in Bucuresti la Fru-Fru este, de exemplu, 10 lei), bere Ursus 3,8 lei, Perroni 5 lei. Se poate canta la chitara, ceea ce am si facut impreuna si cu Sasha, o prietena a Iris-ei. Tare. :)

Brrr...
Brrr...
In Piata Mica, in timpul ninsorii
In Piata Mica, in timpul ninsorii. (DE CE nu te-ai aruncat!? :D)

La intoarcere, pe tren, praf, dormit intinsi pana in Brasov, cand a intrat peste noi o masiva bunica cu nepotelul de vreo 4 ani. Care nepotel la inceput era super agitat, zicea non-stop “mashina” si “Te teme!”. La care bunica, “De ce sa te temi? E totul bine! Gata, de acum esti barbat!”. Muaaaaaaaaaaaa, dupa ce a zis “te teme” de 20 de ori, imi venea sa-l iau pe micul domn Goe si sa-l arunc pe fereastra… Pana la urma, tot am reusit sa adormim la loc.

Acum e timpul sa ma bag si eu la somn, sunt praf. Later-later!

Din turn, SIbiul
Din turn, SIbiul
Sasha cantand si Red Iris
Sasha cantand si Red Iris

Excursie munte – eu & trei fete, Jepi, Babele, furtuna, traznete, foto si alte povestiri

Este ceva gen ora 20:00 duminica, proaspat intors de la munte, imbaiat si mancat, pic de somn si ma doare piciorul drept dar, cu niste strategica muzica voi putea povesti and exemplifica prin poze ce facuram la munte, cum a fost, prin ce am trecut si altele.

Am aflat si eu pe la un fel de 8 seara, vineri, cu cine o sa merg. Respectiv EU (evident), Anca, Diana si Irene (daca scriu gresit, nu ma impusca) :D. Adica subsemnatul si 3 fete. Oh, joy……

Ca de obicei la 7 in gara, de data asta nu am mai stat dupa un numit Victor, ci fetele fura chiar punctuale, bilete de tren, urcat in accelerat. Care accelerat, maica, arata ca un RAPID fara cusete insa. Scaunele alea albastre de le stiti, inghesuite, culoar stramt, urat, am decis sa stam in spatele trenului, pe jos. Ceea ce am si facut. Eu eram f. obsedat de a fotografia prin geamul din spate sina de cale ferata, si au iesit cateva poze chiar misto.

Sina ferata
Sina ferata

Irene (ne-a explicat pe scurt niste genealogie a sa – sasa cu ceva unguroaica si numele a suferit nu`sh ce modificari, in fine…) era imbracata complet in verde, pe cap cu o paralie cu pene, ala Robin Hood, bocanci verzi, tricou verde, vesta verde, pantaloni verzi. Apoi a scos din rucsac un briceag verde si o carte verde. Cartea fiind despre PLANTE verzi (de botanica, ea fiind absolventa a numitei facultati…). Evident, a capatat rapid porecle precum “Spiridus” sau “Elf”.

Diana,Anca si Irene
Diana,Anca si Irene

Pe drum am mancat din RIDICHIILE si CASTRAVETII luati de Anca, in timp ce Diana repeta obsesiv ca “ce slab esti Alexxxxxxx”. NU, NU sunt slab. Sunt bine facut. Am muschi, nu grasime. Merci. J

Ajunsi la Busteni, senin, frumos, cald, placut, am oprit la magazin, pentru ca Irene sa-si ia conserve, bla-bla, noi sa ne luam ape si alte yadda-yadda de mancat`n`drincanit. Am decis sa merem sa dormim la Babele si, nestiind IAR cu cine merg pe munte si ce le poate pielea, anuntandu-se si vreme aiurea, am zis sa o luam lejer, pe Jepii Mici.

…dupa nici 10 minute de urcat, Diana a inceput sa cada precum o popica la jocul numit Popice (uau! ce comparatie!) in timp ce Irene radea nervos nevenindu-i sa creada ca URCA…In prealabil ea-mi zisese ca daca e, ia telecabina si ne asteapta sus. Evident, nu am lasat-o.

Jepii aglomerati, de la oameni de 15 ani la 60 de ani, unii echipati temeinic, altii vai mama lor. Dupa ce am iesit din padure, portiunea aia enervanta deloc spectaculoasa si mai obositoare, am inceput sa urcam mai misto, le-a mai revenit moralul si fetelor, am trecut de lanturi pe unde place mai mult. Am facut `n` fotografii iar, mai reusite insa decat cele de data trecuta. Am surprins niste limbi scoase, niste fete nitel terminate sau ganditoare insa, surprinzator, nu mi-am luat injuraturi (lucru bun, tinere sperante! :D)

Printre stanci
Printre stanci

Pe la jumatatea traseului, Anca a luat-o in fata, Diana dupa ea, eu am ramas cu Irene. Irene care ne-a tinut TOATA excursia prelegeri despre PLANTE, din ce sunt formate, care le sunt OVARELE (le-am si vazut, intr-un mic conuletz de brad, ahem…), denumiri stiintifice, ce manuale de biologie are ea, ce note a luat la nu`sh ce examene, si iarasi, plante. Dar, cica, nu ar fi obsedata…hmmmm….. :)

Am ajuns sus, frumos, soare, cald, spre Babele insa erau nori destul de grosi. Am intrat in cabana, eu cu Anca primii (ceilalti ramasera in spate pret de vreo 10 minute). Inauntru, zgomot taica, galagie, haos, plin de pantofareala, cred ca venisera unii cu scoala, copii de vreo clasa a 9-a a 10-a…haos total.

Ne-am dus la casa (au si casa de marcaj, ma sa fie…), am asteptat vreo 10 minute sa apara cineva.

“Buna ziua…ce locuri mai aveti libere?” Nu mai avem nimic. “Nu se poate….haideti va rog frumos, macar pentru fete…sunt cu 3 fete, obosite, un pat macar… “ Hmph…nu cred, sa merg insa sa intreb. Pleaca Gigi de la bar, sta inca vreo 10 minute (Anca plecase afara in timpul asta, desi era mai bine sa ramana, sa bage o figura trista, de-ale ei, sa impresioneze…) si se intoarce.

“Cu cine ziceati ca sunteti?” Cu inca 3 fete, prima oara pe munte, stiti cum este, nu e bine sa isi faca o impresie proasta despre natura… “Bine bine bine…uite, va dau ultima camera de 4 locuri – 50 de lei de persoana”.

Accept, desi pe lista scria clar ca o camera de 4 paturi costa 30 de lei de persoana, dar…Ma rog. Traim in Romania.

Ne ducem in camera cu totii, destul de misto, curat, cu apa si veceu, secsi, dar la fel de frig ca afara. Irene era obsedata sa deschida geamul sa-si scoata capul afara, in oprobriul nostru. Se intind toate trei prin paturi, care pe unde apuca, eu ma apuc sa cant la chitara, cu gandul ca sa stam doar vreo 10 minute…

Anca`s Suck
Anca`s Suck

Care 10 minute se transforma in vreo 2 ore, eu cantand non-stop. Irene n-a protestat decat la o melodie Demons & Wizards (ca nu-i place heavy metal-ul), Anca, diplomata, zise ca cant fain, in timp ce Diana-mi zice ca sunt crispat, sau ceva de genu` asta. Prima persoana care-mi spune asta, in fine…

O lasam pe Irene sa dormiteze in camera, desi am tras de ea sa vina sa manance cu noi trei. Mergem vis-à-vis de Babele, la Floare de Colt. Acolo am petrecut cred cele mai misto ore de la munte, intr-o incapere incalzita la perfectie, cu un tip care venea din cand in cand si ne povestea cate ceva despre munte, despre aventurile lui sau ale altora, ne-au servit cu o ciorba fantastica, carnati super tari si fasole. Apoi, am baut cateva cani de vin fiert excelente, ascultand CD-uri cu Pasarea Colibri sau Phoenix. Atmosfera perfecta de vorbit, ras, empatizat si atins subiecte misto.

La un moment dat a aparut si o tipa distrusa de oboseala si nitel disperata, cauta cazare in zona pentru ea si un tip (nu cred ca erau impreuna). Ne-am oferit sa-i primim la noi in camera, paturile fiind foarte mari, ne-am fi inghesuit dar mergea. Ne-a zis insa nenea de la Floare de Colt ca aia de la Babele-s salbatici, ca daca chemi mai multi intr-o camera te dau afara, ca afla aia, au spioni etc. Si, intr-adevar, nu erau prea amabili… Oricum, intr-un final au sunat cei doi la Caraiman si mai aveau acolo 2 locuri, am iesit afara sa-i ajut sa gaseasca crucea albastra pana la cabana si m-am intors, gonind, de frig.

La 10 minute dupa aceea, s-a intrerupt curentul la Floare de Colt, asa ca am stat la lumanare sa vorbim, ceea ce era si mai misto.Am ras atat de mult incat pe Anca a inceput sa o doara plexul solar, la propriu. Ulterior, a scos o perla Anca, pe care insa nu o pot reproduce aici (poate-s si minori, pana mea…), incat am ras eu cum n-am mai facut-o de mult, ma durea abdomentul… Pe la un fel de 9 seara, am plecat de acolo, porniti sa dormim.

Elful obosit
Elful obosit

Am stat eu cu Anca si cu Diana intr-un pat, Irene in celalalt, ea parea ca doarme cand am ajuns. Am stat inca vreo ora cu Anca de am jucat CTS (explic alta data ce inseamna) si fazan si cand ne-am hotarat totusi sa ne bagam la somn, s-a trezit Irene ca ea nu vrea sa doarma, asa ca a aprins becurile, si-a scos cartea VERDE din ghiozdanul cel VERDE si a inceput sa citeasca din ea. Cateodata exclamand, incantata “UAUU! Cred ca planta asta am vazut-o azi…”sau “Hmmm…e posibil sa fi vazut si pe-asta…hmm…”. Apoi ne-a pus sa REPETAM, ca la SCOALA, dupa ea, denumirea stiintifica a unei flori, m-a terminat!!!! Am scos iPod-ul, i-am dat o casca Ancai una mie, ne-am indesat capatzanile in perna cea mare si tare si am reusit sa adormim.

Ma rog. relativ. Ca ma durea spatele asa ca m-am foit ca o vaca si abia dimineata, la 8, cand a sunat ceasul, aveam chef de somn cu adevarat.

…………………………………………………………………..

Am deschis intai un ochi, pe geam treaba arata urat de tot. Ceatza, nor, ploaie, ingrozitor. Am decis ca daca vrem sa facem ce ne-am propus – Omu si coborat pe Valea Morarului – ar trebui sa plecam din timp, asa ca le-am dat trezirea si, dupa un ceai fierbinte (sau cafea, dupa gust…), am decis sa iesim sa infruntam viforul…

…si in 5 secunde am intrat inapoi. Vant maica, ploaia NASOALA de tot, ceatza de nu vedea la 30 de metri, urat de tot… Asa ca am decis sa mergem pe alt traseu, mult mai safe, nu aveam chef sa risc pielea altora. Asa ca am pornit, foarte bine infofoliti, chitara invelita, cu sapca si bandana, fetele cu caciuli, manusi, geci, fulare, la drum spre Piatra Arsa.

Cine cunoaste stie ca drumul este banal, pe platou. Batea insa un vant de ne-a RUPT, ploua in draci, ca apoi ploaia sa se transforme in grindina, din ce in ce mai deasa. Mi-a facut praf urechea stanga, mi-o ciuruia si m-am injurat ca am uitat caciula acasa… Pe jos era namol si balta, alunecam, Diana a si cazut de vreo 2 ori. Ca sa fie tabloul complet, trasnea, fulgera si tuna din 15 in 15 secunde, de nu se putea.

Eram cu Anca in fata, vedeam ca zambeste cam crispat (macar zambea!), am inceput sa facem promisiuni ca “daca nu murim trasniti, promit sa nu o mai supar pe mama! data viitoare macar cand o vad…” sau “daca nu mor trasnit, Anca, promit sa-mi fac rugaciunea cand vin la munte, de fiecare data inainte sa plec pe un traseu”!

La un moment dat, a fulgerat FIX deasupra noastra, s-a LUMINAT efectiv cerul, a trebuit sa inchid ochii putin, ne-am aplecat instinctiv si am SIMTIT electricitatea pe piele. Asteptam infrigurati si tunetul, care a venit ca un cutremur. Moment in care am inceput, efectiv, sa alergam aproape pe traseu, astfel incat din 2 ore/2 ore si ½ cat scria pe placuta de la Babele ca se face pana la Piatra Arsa, am facut o ora.

Am intrat in cabana, uzi si praf. Eu eram uscat doar la tricou, fetele erau ude complet. Jos, aveam pantalonii lipiti de mine, in bocancul drept imi intrase apa, desi aveam parazapezi, stangul inca mai supravietuia dar urma sa se ude si el later on.

Am plecat dupa vreo 5 minute de la Piatra Arsa, planul era sa o luam pe Jepii Mari insa, evident, nu ne-am uitat atenti la marcaje, fericiti ca avem o pauza de ploaie, asa ca am luat-o gresit. Cand ne-am trezit noi, eram deja in drum spre Furnica, spre cota 1.400. Am injurat nitel, m-am enervat, dar…n-aveam de ales.

Pana sa inceapa ploaia, am mai facut niste poze cu norii nitel mai razleti apoi, dupa nici 15 minute, a inceput iar sa toarne apa. Este miraculos ca a supravietuit si aparatul foto si mobilele, desi rucsacul (saracul, are vreo 8 ani deja…) s-a cam udat inauntru.

In pauza de ploaie
In pauza de ploaie

Am propus sa o luam pe o scurtatura, sa taiem spre 1.400 dar pana la urma am zis sa nu ma risc, putea sa se puna ceatza nasol si sa pierd directia, asa ca am ocolit dar am mers pe marcaj. Daca nu ar fi plouat, sa fie ud si namor pe jos si n-ar fi batut vantul, drumul ar fi fost lejer.

Am ajuns intr-un final la cota 1.400, si mai uzi (daca era posibil) si destul de obositi. Am facut un traseu de vreo 4 ore in cam 2, am fortat nota impunand un ritm rapid.

Si-o venit si toamna...
Si-o venit si toamna...

De la 1.400 am dezbatut nitel problema. Stiam ca daca mergem pe jos pana in Sinaia, nu facem decat o ora, lejer, dar pe acel drum, din cauza cretinatatii oamenilor sunt ursi non-stop. Turistii le dau de mancare, din masina, fac poze cu ei, pf…niste dobitoci, in fine. Apoi se plang ca sunt ursi la munte si ca le e frica.

Asa ca daduram toti 13 lei pe telecabina si ne-am scoborat in Sinaia, eu facand misto de raul de inaltime al Dianei…:D

Primul popas a fost gara, am luat bilete – trenul era peste 1 ora si un sfert, asa ca Anca si Irene s-au hotarat ca este nevoie sa-si schimbe pantalonii, erau ude leoarca. Diana, care are casa la Sinaia, si-a luat de schimbat de acolo. S-a scos.

Ancai i-am dat eu pantalonii mei ¾ luati la mine de rezerva, apoi si-a invelit picioarele in pungi si si-a pus pungi si la pantaloni, sa nu se ude si aia. Irene a dat pana in 30 de lei pe o pereche de pantaloni de trening care mie chiar imi placura. NU erau insa verzi, deci Irenei nu prea. J

Am mancat pe fuga niste pizza, am cinstit de-o bere si ne-am intors in gara. Trenul, punctual, ne urcaram in el si chiar am gasit locuri intr-un compartiment cu o familie de tigani – mama si vreo 4 puradei. Dar erau relativ curati si cu bun simt, deci… fuse o.k. Am jucat tot drumul CTS, apoi fazan pe formatii si, extinzand, fazan pe carti/autori si filme. Evident, simtindu-se in forta, cele trei s-au cam aliat impotriva mea, dorind sa pierd… Sau poate pentru ca sunt foarte inteligent? hmmm…neah. eram tip intre tipe. J

Si asa fuse si cu asta iesire la munte, urmatoarea – Piatra Craiului, se baga si Anca ceea ce este misto. Cine este amator, sa ridice doua degetzele.

Te pupai!

Vorbeli si foto munte (part 2)

M-am ridicat din pat dimineata pe la un 8 si ceva, nedormit dar macar nu aveam febra musculara. Am inceput greoi si lent a-mi strange lucrurile, lega chitara cu grija (oricum am busit-o de cateva ori la coborare, mi s-a frant inima…) si constata ca cineva-mi luase probabil din greseala tricoul pus la uscat (cu filmul Labirintul lui Pann – recomand).

De pe Omu

Cata s-a trezit cateva minute mai incolo, cu o fata ravasita dar multumita si dormita, Victor si Alex la fel. Intre timp afara s-a facut mai senin, caldut, iesise si soarele si se anunta o zi mai buna decat cea precedenta. Am iesit afara sa fac cateva poze.

Astia s-au dus sa manance o supa, un carnat, o atentie, ceva, eu am refuzat sa dau banii pe mancare la Omu, visand in schimb la un vin fiert de la Caraiman si o ciorba de vacuta, mai ieftine si mai bune.

La Omu, o ciorba costa 8 lei si cazarea la prici 25 de lei, in timp ce in camere de 2 sau 4 locuri, cazarea e 30 de lei. Avand in vedere ca te afli la 2507 metri, mi se pare cam scump, dar in fine…

Tot pe Omu
Tot pe Omu

Eu voiam sa merem cat mai repede – Babele, Cabana Caraiman apoi pe Jepii Mici dar evident ca a trebuit sa stau dupa astia sa mai traga nitel tutun sanatos in fata cabanei.

Pe la 10 si nitel am inceput sa coboram, vremea era relativ misto dupa cum se si vede in poze, insa ceatza deja incepuse sa urce din vai.

La 20 de metri de cabana semnalul la mobil a cedat asa ca nu am reusit sa dau niciun mesaj/telefon decat mai incolo.

Am mers pe panta de nivel vreo ora pana cand am intrat pe platou, in linie dreapta si lejera spre Babele. Cum am ajuns pe platou s-a pus si ceatza, am prins la un moment dat semnal de am sunat pe numita Nor, de am rugat-o sa dea la o parte norii in care eram. Si-a indeplinit obligatiile si s-a mai inseninat insa dupa cativa metri semnalul si-a dat duhul iar.

Spre Cabana Caraiman
Spre Cabana Caraiman

Am ajuns la Babele, unde, evident, am dat de `n` pantofari, manelisti si un mare jeep parcat pe acolo, prin iarba… pai ce pana lor!?!

Am stat foarte putin in zona si am inceput sa coboram spre Cabana Caraiman, cu o mare pofta in mine de o ciorba, inainte de Jepii Mici.

Ajunsi acolo, aflu cu stupoare ca numita CABANA se transformase in decursul unui an in…casa de vacanta, si ca nu mai serveste mancare, fiind inchisa turistilor. Aviz amatorilor. Asa ca am inghitit in sec, am injurat mult ca nu mi-am luat mancare de la Babele sau Omu si am mancat niste alimente de pe la Alex si Victor.

Intre timp am facut cunostinta si cu un caine uber simpatic, ditamai animalul, dar asa…plictisit, sictirit, statea langa noi asteptand ceva de mancare. La un moment dat i-am dat o bucata de salam, am aruncat-o gresit, la vreun metru de el, cainele a ezitat, ii era EFECTIV LENE sa se ridice si sa se miste pana acolo. S-a uitat la mine cu repros, s-a uitat la salam apoi, cu chiu cu vai, si-a urnit curul pana la salam si l-a mancat in sictir, dupa care s-a prabusit, iar, plictisit, la sol. Mare personalitate, n-am ce zice…

Sictiritul ciobanesc...
Sictiritul ciobanesc...

Ne-am aranjat rucsacele, ne-am echipat mai bine intrucat pe Jepii Mici era cam ceatza si frig. Am inceput sa coboram, prima portiune cu lanturi destul de spectaculoasa, eu am ramas ca de obice in spate, in timp ce Victor conducea plutonul.

Am remarcat atentia Catalinei la coborare, fara riscuri aiurea, tenacitatea lui Alex si grija lui Victor fata de grupul cu care era. La mine am remarcat ca incepea sa ma doara corpul si ma gandeam la febra musculara pe care o sa o am.

I-am tampit pe astia cu fotografii, numai pe Jepi am facut vreo 100. Dupa cateva coborari spectacoloase, lanturi si pereti misto de care mi-am busit chitara de cateva ori, am intrat in ceata iarasi si a inceput sa ploua marunt.

Lanturi pe Jepi
Lanturi pe Jepi

Am mai coborat cateva zeci de metri, de la ploaie pietrele au devenit ude, am alunecat de cateva ori, incepusem sa cam injuram cu totii si sa ne doara degetele de la picioare, de la presiunea bocancilor.

Spre incantarea Catalinei, pe drum am gasit si cateva bucati de ZMEURA (!!). Ea a vrut sa IMPARTA cu noi o SINGURA zmeura – asta da altruism, ahem…

Apoi, dupa inca cateva minute, pe versantul de vis-a-vis, am vazut si doua caprioare, fotografiate cu profesionalism (not) de subsemnatul care a injurat faptul ca si-a luat la el doar obiectivul de 55 mm, pf.

Oricum, drumul total l-am facut cam in 3 ore, prin partea de padure deja ne cam sictirisem de atata coborat, doar Catalina era vesela ca nu o mai dureau picioarele.

“Data viitoare cand mai mergem la munte, DACA mai merg, iau liftul pana sus si coboram! Peisajul e acelasi, in sens invers!”, zise dansa, spirituala ca de obicei…

Catalina pe lanturi
Catalina pe lanturi

Ajunsi in Busteni, baietii s-au schimbat, scos ciorapi imbibati de apa, bocanci, pus sandale, schimbat tricouri, alea-alea, eu am si admirat manelistii in pantofi negri sau adidasi albi care se uitau la noi ca la ursi. I-am tras nitel in fotografii (SMILEEEE, you are a manelarrrrr!:) ) si am purces a ne lua bilete de tren si a manca ceva.

Ne luaram la acceleratul de de 18:10, apoi i-am dus pe baieti si baiete la restaurantul denumit NEW MIORITA (ahem…) unde va recomand a merge – o ciorba de vacuta costa 5 lei si ceva (fata de 8 lei la Omu), niste cartofi prajiti 3 lei, pentru a va face idee. Muzica misto, in surdina, atmosfera calduroasa, placuta.

Eram destul de obositi dar satisfacuti, am ajuns la concluzia ca s-a meritat, desi cu o seara inainte injuram cu totii.

Cascada pe Jepii Mici

Am zacut nitel la restaurant, platiram si ne-am urcan in accelerat. A avut intarziere de vreo ora insa ajunseram cu bine acasa, cu gandul de a lua fiecare cate o aspirina.

Evident, eu am uitat, asa ca in continuare am o mare febra musculara pe 80% din suprafata corpului, pana mea.

Weekendul viitor sau celalalt o sa vreau sa merg iar, in Piatra Craiului insa – n-am mai fost de mult. Curmatura, daca se baga cineva (desi nu cred, dupa ce-ati citit..:D) feel free! :)

Za end.
(sec, asa…:D)