Zambind pe strada

Am facut niste experimente si se pare ca nu sunt singurul care a facut asta lately (mda…simte-te, fiinta, IAR apari la mine pe blog…indirect! :) ).

In prima faza am mers pe strada zambind oamenilor si fixandu-i cu privirea. Non-stop. Adica…chiar zambind. Capul sus, drept, relaxat. In metrou, in masina, pe strada, fixam cu privirea si zambeam oamenilor, fara mari discriminari. Well, mai mult tipelor dar asta-i altceva, ahem… :D

Ce raspunsuri am primit. Cam 80% dintre tipi isi mutau privirea sau se uitau la mine ca la un weirdo/gay/ciudat. Unii aveau o privire usor amuzata. Foarte putini au raspuns zambetului. (si aia care au facut-o ii suspectez de a fi gay, pana mea…desi si ei probabil au zis acelasi lucru despre mine).

Oamenii mai in varsta in mare parte nu raspundeau privirii, prea ocupati sa para domni/doamne responsabili/responsabile, care nu se coboara sub un anumit nivel. Pf. Victime ale perioadei comuniste

Tipele de sub 30 de ani – intr-o pondere de vreo 60-70% am fost surprins sa vad ca raspundeau zambetului, in cele mai diferite moduri. Era la un moment dat o tipa, in pasaj la Unirea, care la zambetul meu a reactionat de-a dreptul radios. Vreo 30-40% dintre ele mi-au sustinut privirea in timp ce restul se uitau cateva secunde (3-4) dupa care foarte subit se faceau foarte preocupate de varful pantofului.

Am fost si oprit pe strada de o fiinta de sex opus mie care mi-a zis ca “semeni cu tipul de pe tricoul tau”. (m-am simtit prea bine, mi-a crescut SI MAI MULT ego-ul, intrucat era vorba de Kurt Cobain). I-am raspuns ceva de genu’ “Adica arat ca un mort, sau cum!?”. Si a fugit. Zambind insa.

Bon. Apoi, am incercat aceeasi chestie, sustinut privirea, tintuit cu privirea, dar fara sa zambesc. Dezastru maica. Tipii sunt sigur ca ma considerau GAY rau de tot, si tipele in mare pondere cred ca gandeau ca-s un loser obsedat. In mod surprinzator in cazul acesta, tipele care imi sustineau privirea erau cele mai putin interesante (mai pitzipoance, asa, pe care in mod normal le ignor pe strada).

De asemenea, am observat ca tipele (ma refer la cele interesante) se dau in vant dupa tipii ce CITESC prin metrouri/locuri publice.

One thought on “Zambind pe strada”

  1. recunosc ca am citit 3 paragrafe din text ca-s obositaaa si vreau sa merg la tzomn.

    dar.

    in romania nu am avut tupeul sa fac experimentul asta desi de multe ori m-am gandit la el. in schimb acilisha nu e experiment, e cam ce face lumea pe strada in mod normal. ca atmosfera e hyggeling, nu e nimeni incruntat, nu se impinge, nu se imbulzeste…si are timp sa iti strecoare si cate un zambet, pe langa ca se intampla un lucru absolut incredibil pt tine ca bucurestean: ti se respecta spatiul si intaietatea.

    peace. ce filozoafa sunt. si acu la somn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>