In multiplele-mi cautari de un site cu adevarat BUN de tabulaturi de chitara dar si de bass, am gasit Songsterr.com. Acilea.
Site-ul este impartit pe genuri muzicale – rock, metal, blues, folk, jazz, country etc si gasesti cam ORICE cauti in materie de acorduri/note. Ce are BESTIAL, faptul ca auzi sunetele, ca poti canta simultan cu succesiunea de note a tabulatorii. Pe fundal, pe langa instrumentul primar auzi si restul orchestrei, inclusiv MIDI-ul de la voce.
De exemplu. (The Jack – AC/DC) sau Alt Exemplu (I Want It All – Queen). Poti sa alegi ce instrument vrei sa inveti.
Este incredibil, mi-a revenit pofta sa invat vreo 32849 de cantece! Azi! Acum! Da` tre` sa plec, abia am zis ce spirit fain am si intarziez. Gr.
Ieri fusei cu Alina and pretinul Paul la un nou film de animatie (ca de-aia se numeste ANIM’est festivalul…nu?), in premiera in romania – Idiots and Angels al multiplului premiat cu Oscar Bill Plympton.
Care film fuse net superior celui vazut inainte, Cei trei Hoti.
S-a remarcat prin maturitate, un stil regizoral mai interesant, surprinzator, personaje mai bine relefiate desi, daca ar fi fost cu 15 minute mai lung, nu ar fi daunat, pentru o mai buna creionare a lor.
Ideea filmului este, dupa cum a spus si Plympton, prezent in sala, ca “fiecare dintre noi are o pereche de aripi in spate, care il obliga sa fie mai bun, important este daca reusim sa le crestem, sa le gasim”. Asta dupa ce ne-a intrebat cati dintre noi, din sala, suntem idioti si cati ingeri. Hmm…tough one. (majoritatea au zis ca-s idioti. Eu m-am abtinut. Sunt mai complex de atat, hahahah!)
Personajul principal este un tip fara scrupule, care omoara, se imbata, violeaza si asa mai departe. Intr-o zi se trezeste ca ii cresc aripi (la propriu…nu e RedBull…). Initial se bucura de ele facand rau, ulterior observa insa ca pierde controlul asupra aripilor, care il zboara unde el nu vrea, care fac bine, care ajuta.
In timp, gagiul realizeaza ca totusi, uneori, renteaza a fi baiat bun, intrucat cu aripile alea misto agata pe blonda visurilor sale, se indragosteste de ea, o si salveaza de la moarte, alea-alea.
Pe acea pereche de aripi mai pun ochii doua personaje care il omoara pe amicul nostru si unul dintre ei si le lipeste de spinare. Aripile reactioneaza la fel, incearca sa-l opreasca pe ala din a face chestiuni nasoale insa, spre deosebire de baiatu` decedat, tipul reuseste sa le stapaneasca intr-un final si sa le foloseasca doar pentru rau. Ulterior, tipul este ucis.
Finalul este metaforic, placut si oarecum surprinzator.
Pentru a vedea un trailer al filmului acesta, dar si ale altora, puteti intra aici. (merci Anca)
Pe primul loc se situeaza varianta locala a Google, respectiv Google.ro. Este evident de ce si nu e nimic senzational, avand in vedere ca Google are o cota de piata globala covarsitoare fata de concurentul direct, respectiv motorul de cautare Yahoo.
Pe locul doi se claseaza Yahoo.com, cu al sau messenger si mail. Nici aici nu e mare lucru de zis. Romanasii stau mult pe messenger si au invatat de ceva ani ca exista si mail.
Pe locul trei insa, se claseaza HI5.com. Mmmm… sursa noastra zilnica de pitzipoance si printzisori. De ce este HI5.com foarte vizitat? Pentru ca majoritatea internautilor din Romania au sub 35-40 de ani si vor sa se faca cunoscuti prin toate mijloacele posibile, pentru ca in Romania nu a intrat inca atat de puternic Facebook-ul sau MySpace, care sunt net superioare. Pentru ca stam sa o frecam mult pe Internet (PREA mult), pentru ca retelele sociale ne ajuta sa mintim mai usor decat in realitate si sa aratam partile care ne plac la noi, mai usor. Pentru ca pe HI5.com poti sa epatezi si, de ce nu, sa agatzi. Te poti da mare, chiar daca ai 12 ani.
YouTube.com ocupa locul patru. Desi romanii au probleme si sunt inca reticenti (sau le e lene) sa incarce materiale video, ne place sa ne uitam la altii. Ceea ce nu e rau in speta. As fi curios insa de un top al celor mai vizualizate clipuri din Romania, sau temele lor. Pariez ca nu ne uitam la teoriile lui Einstein, explicate, sau la clipuri istorice…ci la manelisti sau pitzipoance. Dammit. Sper sa n-am dreptate.
Blogger.com, platforma de blog-uri se situeaza pe locul cinci. Intr-adevar, creste numarul de bloguri din Romania de la an la an. O statistica mai exacta nu se cunoaste inca, dar se presupune ca este de ordinul a 20.000-25.000 de bloguri active, actualizate cel putin o data pe luna. Astept sa se ajunga pe la 100.000 si atunci mai vorbim. A, blogurile incepute si apoi parasite depasesc insa 100.000, in Romania.
…si deci ieri am fost la Anim’est, gasca mare – subsemnatul, Cristina, Stefan, Maria, Dana, Cristina Andries and more. Si vazuram 12 scurt-metraje in incita cinema Scala (n-am mai fost acolo de ceva vreme…).
Lume destul de multa, dar nu s-a umplut sala cum ma asteptam. Intrarea 7 lei, eftin si dragut. Am primit si un sticker roz cu o oaie roz si cu urechi negre, care este lipita estetic pe peretele galben din dreapta mea , langa bomboanele galbene de la Symantec. (asta ca sa stiti…este important…)
Nu, nu am facut reclama la Symantec.
Am votat ca cel mai bun scurt-metraj “El empleo”, un film din 2008 argentinian de 6,19 minute, in care era descris drumul unui tip spre serviciu. Pe drum insa se intalnea cu diversi oameni care aveau ca job sa joace rol de cuier, de scaun, de taxi (il cara in spinare pe personajul nostru), doi stateau atarnati ca semafor (unul cu tricou rosu, unul cu verde), contrabalans la lift (un tip gras) si asa mai departe. La final, personajul urmarit ajunge in fata unei usi, se intinde pe jos, plictisit, si-si ia in primire slujba – pres de sters picioarele.
Deci…fiecare dintre noi are un superior si toti ne folosim unul de altul pentru a trece prin existenta.
Mi s-au mai parut simpatice Procrastination (unde un tip recita, crescendo, insotit de imagini, prin CE amanam sa facem ceva – cand ne facem ceai, cand mestecam ceaiul incet, cand ne uitam pe fereastra, visatori, cand ne scarpinam prelung pe obraz, cand ascutim un creion etc.), Une petite histoire de l’image animee ( cum a aparut cinematografia si ce a impins omenirea sa doreasca asa ceva – very funny one, la misto, asa…mi-a amintit de o carte a lui Pratchet – Moving Pictures – satira la adresa Hollywood-ului), sau Jungle Jail (in stil Pixar) si Yours Truly (un colaj polistist care pare al dracu` de greu de realizat…).
Astazi de la un 8:30 merg cu Alina la Cei trei hoti (Die Drei Rauber), 2007, de 80 de minute. Sa vedem…
M-am ridicat din pat dimineata pe la un 8 si ceva, nedormit dar macar nu aveam febra musculara. Am inceput greoi si lent a-mi strange lucrurile, lega chitara cu grija (oricum am busit-o de cateva ori la coborare, mi s-a frant inima…) si constata ca cineva-mi luase probabil din greseala tricoul pus la uscat (cu filmul Labirintul lui Pann – recomand).
Cata s-a trezit cateva minute mai incolo, cu o fata ravasita dar multumita si dormita, Victor si Alex la fel. Intre timp afara s-a facut mai senin, caldut, iesise si soarele si se anunta o zi mai buna decat cea precedenta. Am iesit afara sa fac cateva poze.
Astia s-au dus sa manance o supa, un carnat, o atentie, ceva, eu am refuzat sa dau banii pe mancare la Omu, visand in schimb la un vin fiert de la Caraiman si o ciorba de vacuta, mai ieftine si mai bune.
La Omu, o ciorba costa 8 lei si cazarea la prici 25 de lei, in timp ce in camere de 2 sau 4 locuri, cazarea e 30 de lei. Avand in vedere ca te afli la 2507 metri, mi se pare cam scump, dar in fine…
Tot pe Omu
Eu voiam sa merem cat mai repede – Babele, Cabana Caraiman apoi pe Jepii Mici dar evident ca a trebuit sa stau dupa astia sa mai traga nitel tutun sanatos in fata cabanei.
Pe la 10 si nitel am inceput sa coboram, vremea era relativ misto dupa cum se si vede in poze, insa ceatza deja incepuse sa urce din vai.
La 20 de metri de cabana semnalul la mobil a cedat asa ca nu am reusit sa dau niciun mesaj/telefon decat mai incolo.
Am mers pe panta de nivel vreo ora pana cand am intrat pe platou, in linie dreapta si lejera spre Babele. Cum am ajuns pe platou s-a pus si ceatza, am prins la un moment dat semnal de am sunat pe numita Nor, de am rugat-o sa dea la o parte norii in care eram. Si-a indeplinit obligatiile si s-a mai inseninat insa dupa cativa metri semnalul si-a dat duhul iar.
Spre Cabana Caraiman
Am ajuns la Babele, unde, evident, am dat de `n` pantofari, manelisti si un mare jeep parcat pe acolo, prin iarba… pai ce pana lor!?!
Am stat foarte putin in zona si am inceput sa coboram spre Cabana Caraiman, cu o mare pofta in mine de o ciorba, inainte de Jepii Mici.
Ajunsi acolo, aflu cu stupoare ca numita CABANA se transformase in decursul unui an in…casa de vacanta, si ca nu mai serveste mancare, fiind inchisa turistilor. Aviz amatorilor. Asa ca am inghitit in sec, am injurat mult ca nu mi-am luat mancare de la Babele sau Omu si am mancat niste alimente de pe la Alex si Victor.
Intre timp am facut cunostinta si cu un caine uber simpatic, ditamai animalul, dar asa…plictisit, sictirit, statea langa noi asteptand ceva de mancare. La un moment dat i-am dat o bucata de salam, am aruncat-o gresit, la vreun metru de el, cainele a ezitat, ii era EFECTIV LENE sa se ridice si sa se miste pana acolo. S-a uitat la mine cu repros, s-a uitat la salam apoi, cu chiu cu vai, si-a urnit curul pana la salam si l-a mancat in sictir, dupa care s-a prabusit, iar, plictisit, la sol. Mare personalitate, n-am ce zice…
Sictiritul ciobanesc...
Ne-am aranjat rucsacele, ne-am echipat mai bine intrucat pe Jepii Mici era cam ceatza si frig. Am inceput sa coboram, prima portiune cu lanturi destul de spectaculoasa, eu am ramas ca de obice in spate, in timp ce Victor conducea plutonul.
Am remarcat atentia Catalinei la coborare, fara riscuri aiurea, tenacitatea lui Alex si grija lui Victor fata de grupul cu care era. La mine am remarcat ca incepea sa ma doara corpul si ma gandeam la febra musculara pe care o sa o am.
I-am tampit pe astia cu fotografii, numai pe Jepi am facut vreo 100. Dupa cateva coborari spectacoloase, lanturi si pereti misto de care mi-am busit chitara de cateva ori, am intrat in ceata iarasi si a inceput sa ploua marunt.
Lanturi pe Jepi
Am mai coborat cateva zeci de metri, de la ploaie pietrele au devenit ude, am alunecat de cateva ori, incepusem sa cam injuram cu totii si sa ne doara degetele de la picioare, de la presiunea bocancilor.
Spre incantarea Catalinei, pe drum am gasit si cateva bucati de ZMEURA (!!). Ea a vrut sa IMPARTA cu noi o SINGURA zmeura – asta da altruism, ahem…
Apoi, dupa inca cateva minute, pe versantul de vis-a-vis, am vazut si doua caprioare, fotografiate cu profesionalism (not) de subsemnatul care a injurat faptul ca si-a luat la el doar obiectivul de 55 mm, pf.
Oricum, drumul total l-am facut cam in 3 ore, prin partea de padure deja ne cam sictirisem de atata coborat, doar Catalina era vesela ca nu o mai dureau picioarele.
“Data viitoare cand mai mergem la munte, DACA mai merg, iau liftul pana sus si coboram! Peisajul e acelasi, in sens invers!”, zise dansa, spirituala ca de obicei…
Catalina pe lanturi
Ajunsi in Busteni, baietii s-au schimbat, scos ciorapi imbibati de apa, bocanci, pus sandale, schimbat tricouri, alea-alea, eu am si admirat manelistii in pantofi negri sau adidasi albi care se uitau la noi ca la ursi. I-am tras nitel in fotografii (SMILEEEE, you are a manelarrrrr!:) ) si am purces a ne lua bilete de tren si a manca ceva.
Ne luaram la acceleratul de de 18:10, apoi i-am dus pe baieti si baiete la restaurantul denumit NEW MIORITA (ahem…) unde va recomand a merge – o ciorba de vacuta costa 5 lei si ceva (fata de 8 lei la Omu), niste cartofi prajiti 3 lei, pentru a va face idee. Muzica misto, in surdina, atmosfera calduroasa, placuta.
Eram destul de obositi dar satisfacuti, am ajuns la concluzia ca s-a meritat, desi cu o seara inainte injuram cu totii.
Am zacut nitel la restaurant, platiram si ne-am urcan in accelerat. A avut intarziere de vreo ora insa ajunseram cu bine acasa, cu gandul de a lua fiecare cate o aspirina.
Evident, eu am uitat, asa ca in continuare am o mare febra musculara pe 80% din suprafata corpului, pana mea.
Weekendul viitor sau celalalt o sa vreau sa merg iar, in Piatra Craiului insa – n-am mai fost de mult. Curmatura, daca se baga cineva (desi nu cred, dupa ce-ati citit..:D) feel free! :)
…sau oriunde, ca veni vorba…fara sa ti se faca rau, distrandu-te foarte mult si ieftin. FOARTE ieftin…
Se ia una bucata pepene. Rosu. Marimea nu conteaza, nici istetimea, pepenii fiind recunoscuti ca avand un IQ foarte-foarte mic. Dupa gust.
Trebuie sa mergeti la farmacie si sa cereti o seringa. Daca sunteti in Vama, cum a fost cazul nostru, in mod sigur tipa de la casa va considera ca o vreti pentru droguri si, amabila, va va spune ca nu aveti nevoie de una foarte mare… “Ba da, de fapt…avem…nu este ceea ce pare!” “Da, copii, copii…lasati, uite, v-o dau pe asta mai mica…” “NU, pe BUNE…vrem pentru altceva…”. Dupa cateva dialoguri, am reusit sa cumparam o seringa.
Dupa care, ingredientul cel mai important – o sticla de 0,75 de vodka. La fel, dupa gust.
Se ia pepenele cumparat anterior si se pune la rece vreo ora. Gasiti voi un frigider, un dus cu apa rece, o fantana, o persoana care sa sufle in el cateva ore, ma rog.
Dupa acea ora, se face dop la pepene. Ceea ce noi am omis, dar voi faceti asta…
Se ia seringa, se infige in vodka si se trage lichid in ea, dupa care, in diverse puncte ale pepenelui se insereaza vodka. Adanc si dureros. Puternic. (vezi filmuletul)
Dupa cum ziceam, noi am omis sa facem dop, moment in care dupa vreo 5 intepaturi, incepea sa tasneasca vodka inserata anterior, prin alte gaurele, faza la care trebuia ca unul dintre noi sa se “jertfeasca” sa puna gura pe gaurele de unde tasnea vodka, sa nu lasam pretiosul lichid (cu gust de pepene) sa se risipeasca.
Am pus cam 3/4 sticla, restul se bea, in diverse combinatii cu diversi oameni…Noi, pentru o moarte mai rapida, am baut cu Coca-Cola.
Apoi se ia pepenele frumos, se sterge de rani si vodka scursa si se pune iarasi la rece, la macerat. Dupa circa o ora, timp in care puteti face absolut orice (deci NU, dar NU trebuie sa stati neaparat cu ochii lipiti de pepene!!) se scoate obiectul si se mananca. Absolut normal. Felii.
Are un gust bestial, se simte si vodka dar nu foarte mult, fix cat trebuie pentru a nu te deranja. Combinatia este absolut bestiala si feeling-ul [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=1sdzgRLjrDk]de “muama, ce am facut noiiiiii, pfa, estem geniali!!!”e de neegalat.
Hey! Voi doi! Da ma, da…da…voi doi… Am inteles ca habar n-aveti unde sa mergeti, sau ca v-ati pierdut imaginatia!
Hai ma, nu va simtiti jigniti…e normal dupa niste ani sa intrati intr-o oarecare monotonie, pf… Nu, nu protestati, hai sa va zic eu cate ceva…
De ce nu incercati in Ceainaria de la Cotroceni? E fix vis-a-vis de intrarea lui nea Basescu, liderul nostru absolut! Si stiti ce va recomand? Luati un loc, frumos, ori afara, ori inauntru, dupa gust…si serviti un Tea Shake, este fantastic…inghetata ce pluteste deasupra unui ceai rece, genial. Daca este iarna…va recomand Yogi. Se bea cu lapte si miere si pisca putin la limba. Motiv sa va sarutati!
A, nu vreti acolo sau ati mai fost? Eh…ceva simplu si eficient, merge tot timpul. Intindeti-va pe iarba, in parcul Tineretului sau Carol. Fugiti nitel de manelisti, sunt locuri, si jucati ceva. Eu am facut asta…jocul meu se numeste CTS. Fiecare, pe rand, trebuie sa zica in maxim 5 secunde cuvinte care sa aiba legatura cu precedentele, dar sa nu inceapa cu literele C, T, sau S. Exemplu: ea zice – mare, el zice – apa, ea zice – peste, el zice – inotatoare, ea este tentata sa zica “solzi”, dar incepe cu “s’”, asa ca evita la timp si spune – rechin, el zice – rapitor si ea ia plasa si spune – criminal. De ce ea si nu el? nu`sh, eu castig tot timpul. Cuvintele spuse nu trebuie sa se repete.
Stupid zici? pf… k… atunci hai la teatru! Nu, nu la National… ce-ar fi Teatrul Foarte Mic, poate Bulandra, Teatrul de Comedie sau Act? Deseori se joaca piese mult mai bune acolo.
Ah, ceva distractiv, la un nivel mai…ciudat! Mergeti pe strazi pe care nu le stiti deloc. Recomand cele din spate de pe la Romana, sunt niste cladiri chiar interesante… Spre Parcul Gradina Icoanei. Daca aveti si un aparat foto, ar putea rezulta si niste instantanee to remember.
Cum, nu stiti cofetaria de la Romana? Cautati-o, se merita! Ce, vreti sa va dau muran-n-gura tot, pf…
Puteti oricand sa jucati leapsa (da bai, stiu ca esti mai rapid! Si ce daca?! Fa-te si tu ca esti mai lent…), cantati in gura mare noaptea pe strazi, badminton sau, de ce nu, sah!
Nu, pe bune! Sahul poate fi al dracu` de distractiv! Si chiar dinamic, cand incepe unul dintre voi sa arunce cu piesele in celalalt!
Faceti teste de inteligenta! Si tachinati-va. Si apoi, cel care castiga, sa se laude foarte mult, desi stie ca a si trisat nitel, tragand cu ochiul pe raspunsuri sau in pagina celuilalt…
Iesiti cu bicicleta!
Stati pe bordura strazilor, sa vedeti cum vin masinile catre voi, pe langa voi, prin fata voastra.
Puteti manca ceva excelent La Bolivar, un restaurant f. bun. Si scump. Dar bun.
Hai, gata, dispareti. Nu am nici eu o mare imaginatie la ora asta. Oricum, puteti lua trenul oricand si sa mergeti la munte. Insa despre asta, alta data…
