Tag Archives: crazy

Despre transparenta guvernantilor in relatiile cu presa

Jurnalist – “Buna ziua, domnul ministru Seitan?”
“Nu, este in sedinta”.
“O.K., multumim. Aveti idee cand se va termina sedinta?”
“Nu”.
“Cu cine am avut placerea?”
“…cu Cabinetul Domnului Ministru”.
“….si anume cu….?”
“…cu Cabinetul”.
“Aha. Bun. Am avut senzatia ca am vb. cu o persoana… La revedere!”

SAU

“Buna ziua. Am scris un material despre primarul X…stiind insa cat de des isi schimba dumnealor Partidul din care fac parte, as dori sa aflu unde mai activeaza acum”.
“…aceasta informatie va trebui sa o aflati de la serviciul de relatii cu presa!”
“Stimabile, am sunat la dumneavoastra la Primarie. Nu este o informatie dificila, cu caracter personal sau secret de stat. Practic o paranteza intr-un text.”
“…nu va pot oferi informatia. La revedere”.

O placere sa faci presa si sa ai nevoie de basic informations de la “edili”.

Umbrelari mici, beware!

De fapt, o, voi, cei inalti, beware!!!

Imi place ploaia. Ma rog, nu cea de Bucuresti, care este acida si-ti cad parti din corp daca te lasi atins(a) de ea…dar cea de la munte/mare este (mai) o.k.

Pericolul major sunt insa persoanele cu umbrela. Indeoseb batranii, care CHIAR nu se uita pe unde merg si considera ca TOTI trebuie sa se fereasca din calea lor. Conform episodului din South Park unde batranii la volan omorau pe…gen…toti.

Azi era sa raman de vreo 3-4 ori fara vreun ochi, din cauza alora de mergeau in jurul meu cu ditai umbrelele cu ditai spitele ascutite. Si le falfaiau pe la nasu` meu, trebuia sa ma feresc non-stop.

Fratilor, daca aveai 1,3 metri, uitati-va ma in juru` vostru, puteti omori pe cineva nevinovat!!!

De asemenea, stiati ca scrie la lege ca puteti sa luati amenda, voi, soferilor, daca treceti cu viteza, pe timp de ploaie, prin balti si stropiti la greu pietonii?! De-aia majoritatea incetinesc cand vad balti, pe langa, evident, bun-simt…

As pune de-o rima (isi spuse el)

As pune de-o rima sublima, poate usor pagana dar plina de intelesuri – stersul sa nu mai fie, sa iasa din cutie fiecare sentiment perfect – chiar de-i usor abject.
As pune de-un joc – intr-un loc – sa sarim pe-un toc de plai pe-o gura de rai prinsi de mana impreuna sa ne iubim si sa simtim flori de matraguna.
As pune de-un stat, intr-un stramt hamac sa ne rotim si cerul sa fie senin in ‘cea luna de vara de dimineata pana pe seara, sa vorbim si sa ne hlizim pana adormim.
As pune de-o sinceritate catre toate si sa dam din coate sa dam roade, scuturi sa cada, spadele sa nu mai roada in carne vie si moarta, lancile prabusite ragusite sa faca loc florilor de-abia imbobocite.

As pune deci de-o rima stupida. Una usor insipida si fara sensuri pentru mine si nici pentru tine. Un mic delir de dupa-amiaza ca tu sa stai treaza si sa zambesti usor, sprijinita de speteaza.

Vrei sa-ti spun o frumoasa poveste, ce are-a-ti aduce o veste? Sau sa-ti cant incet o balada sa adormi fara zgomot si sfada? Tu ce ai vrea, suflet ca o nuia, ce vantul nu frange dar are puterea de-a plange?

Prima mea pictura – licitati va rog! :))

Nu credeam ca pictura poate sa fie ATAT de FUN! Adica…mmmm…presupuneam ca-i destul de plictisitor, dai cu pensula, imbini culori, bla-bla…frumos dar plictisitor.
De fapt, seamana f. mult cu MUZICA. Cu…ceea ce cant eu la chitara, cu a COMPUNE o melodie.
Da, poti sa pictezi ca MINE, adicatelea putine culori/imbinari de culori/accente/umbre, la fel cum poti sa canti o melodie relativ corect dar…simplu. O simpla bataie, aceleasi acorduri repetitive, voce liniara si previzibila. SAU poti sa desenezi complex, la fel cum poti sa si interpretezi o melodie cu mai multe artificii de voce/flajolete/pick-ups etc.
Oricum, pentru o prima pictura…din ce mi s-a spus…nu e CHIAR rau. :D

Asa! Supun la licitatie prima mea pictura! Cine da, cat da? :D
………………….
(later edit) – am primit o oferta de 50 de lei! Hihi :)) Ce ma amuzai… (evident, am refuzat…nu-mi place sa “pacalesc” oameni, dar merci oricum! :) )