Tot la Sibiul, in lungile-ne dialoguri, ne-am pus intrebarea “cati oameni am cunoscut de-a lungul acestei existente”.
Exceptand colegii de clasa that is, cei cu care am vorbit doar in timpului scolii generale/liceului/facultatii/master-ului, ulterior devenind necunoscuti/neinteresanti.
Evident, este al dracu’ de greu sa stau sa-i numar. Pe multi nu i-am vazut decat de cateva ori. Am, for example, numai in mobil cel putin 15 persoane care presupun ca au fost indeajuns de interesante la momentul respectiv pentru a-i trece acolo, insa, cu timpul, sa mor de mai stiu cine sunt si ce rol au avut in viata mea. Probabil nu destul de mare de i-am uitat.
En fin. De astazi voi incepe sa scriu pe o mare lista electronica oamenii de-i cunosc. Cum aflu pe cineva si port un dialog cat-de-cat misto, cand ma influenteaza in vreun fel sau altul, il/o trec pe acea lista. In paranteza, voi descrie f.f. pe scurt cine este acea persoana, cum m-am simtit in prezenta ei sau ce ganduri am avut.
Astfel, peste cativa ani, voi putea sa numar, sa vad ce fel de oameni pestriti am cunoscut, sa vad cum am evoluat/involuat, schimbari de atitudine, cu cati dintre ei am ramas amic/prieten etc. Ii voi scrie si pe cei de acum, cu care comunic frecvent.
Mdeah, iar am primit mesaj pe mobil, de data aceasta cica de la LG Romania.
“Felicitari!!! Cu L.G. a-ti castigat 10.000 RON.! COD – UNIC:D.P.J.P.T/24. Suna reprezentantul la nr. tel. fix:0212053434. mobil: 0761917788.”
Este gen al 5-lea atac phishing pe mobil de-l primesc. Bai tata, nu v-ati prins ca am un IQ de peste 80?!
De data asta insa, mi-am rapit 2 minute din viata sa-i sun pe asa-zisii reprezentanti LG. Formez numarul de mobil. Imi raspunde dupa gen a patra oara un gagiu, foarte grabit, foarte profi asa, parea ocupat. In jurul lui, f. mult zgomot de birou, haos, tipete, oameni care tastau frenetic, chestii de-astea. Mai-mai ca te poate pacali.
“Alo…salut…Alex sunt, am primit un fel de mesaj de la voi…As fi castigat 10.000 de lei…Imi puteti da amanunte?”
“Alo, da, buna ziua. Ma numesc X-ulescu, reprezentant LG Romania. In primul rand felicitari. Imi puteti spune numele complet pentru a va cauta si orasul in care locuiti?”
“Bineinteles. Alexandru Marinescu…Ploiesti”
(se face ca se uita intr-o baza de date…)
“Da, sunteti trecut. Felicitari!” (ietete! Mai nou ma cheama Marinescu…arta…si locuiesc in Ploiesti…)
“Si ce trebuie sa fac pentru a intra in posesia banilor…?”
“Simplu, cumparati o cartela Vodafone sau Orange in valoare de 10 euro, o sa va rog sa trimiteti codul de reincarcare la acest numar…”
“De ce as face asta?”
“Este un fel de comision/taxa de incasare…Asa se face…Oricum, dupa ce trimiteti codul de reincarcare, o sa va rugam sa veniti la sediul nostru central cu buletinul si SMS-ul de la noi, pentru dovada. Astept sa trimiteti codul, domnule Marinescu. Acum imi cer scuze, trebuie sa raspund si altor castigatori! A! Inca ceva! Fiind un concurs, trebuie sa trimiteti NEAPARAT, dar NEAPARAT intr-o ora codul de reincarcare, altfel, premiul nu va mai fi valabil!”
“Ah, multumesc mult… Stiti ca sunteti pasibili de inchisoare, nu?”
“….”
”Nu, pe bune…Inselatorie, tentativa de inselatorie…spam…phishing…cumulat, cam 5-7 ani…Va spune un om care este jurist de profesie.”
Moment in care gagiul inchide telefonul. Boooon.
Sun pe directorul de marketing de la LG, cu care am mai vorbit in urma cu cateva luni, ii spun care-i faza… Imi zice ca, intr-adevar, s-au confruntat cu atacuri phishing de le foloseau numele, dar ca de cateva luni incetasera. As fi fost primul care le-a semnalat reinceperea atacurilor.
Chiar nu sunt capabili operatorii telecom/politia/criminalistii, folosindu-se de celulele instalate de operatori (prin triangulatie) sa-i prinda? Mai multi din piata mi-au spus ca ar fi unii si aceiasi care trimit astfel de mesaje. Operatorii telecom doar blocheaza anumit numere. De multe ori.
Un reprezentant al Dacia mi-a zis la un moment dat ca, in medie, atacatorii, profitand de naivitatea unora, castiga zilnic cel putin 3-500 lei. Ma las de jurnalism, bag picioru’.
Bancul ni l-a zis un tip ce avea porecla “Jesus”, din Sibiu, in barul bestial de scrisei in postul anterior. Stia multe bancuri misto cu Iisus, dar si altele. Fun, sa mai ziceti voi ca Iisus nu avea simtul ironiei… :)
Era Iisus cu apostolii la cina cea de taina. Mananca, beau, se veselesc, se simt si baietii bine…
La final, vine chelnerul cu nota de plata. Se duce direct la Iisus, ca, na…el era cu pleata, imbracat in alb, sandale si la mijlocul mesei…
Ia Iisus nota si-n secunda unu’ ii pica fata! Cu maini tremurende, o da in stanga, la Pavel.
Se uita si Pavel, moare si-ala, o da in staga, la Ioan! Ioan, la fel, se sperie, o da mai incolo, lui Petru. Si tot asa, pana cand nota de plata ajunge la Iuda.
Ia asta foaia, se uita si, printre dinti, scrasnind “Sa dea dracu’, fuck! Si de unde sa scot io 30 de arginti?!”
-Nu am dormit timp de circa 42-44 de ore, niciun minut macar…
-Am vorbit cu o singura si aceeasi persoana non-stop, circa 41-42 de ore
-Am baut ceai Damman dintr-un singur loc, pe parcursul a vreo 6 ore, in valoare de aproape 50 de lei. Un ceai costand 4 lei. :)
A nins in Sibiu, prima ninsoare pe anul acesta, desi cand am ajuns in oras in noaptea dinspre vineri spre sambata, ploua, si inca destul de tare. Am intalnit oameni vechi (Anna) si am intalnit oameni noi – cum ar fi Anca (alta) din Craiova. (merci pe aceasta cale in special Iris-ului, esti prea arta! :) ).
Am realizat, din nou, ce diferente ca de la cer la pamant sunt intre oamenii din Bucuresti si cei de acolo. Super saritori, atenti, sinceri, deschisi la dialog si intelegere. Cei din Sibiu, evident, hahah…
Am vizitat vreo 4-5 locuri, toate noi mai putin restaurantul de langa fostul Indigo pe care il frecventez tot timpul cand ajung in Sibiu – platou urias cu cartofi, salate, snitel sau aripioare de pui – 10 lei. Super ieftin si super bun. Daca va intereseaza cum il puteti gasi, contactati-ma. Tot cand eram acolo a inceput sa ninga, am si fotografiat un simpatic caine care parea destul de debusolat de substanta alba ce curgea din cer si se invartea haotic pe acolo…
Am fost intr-o crama, dusi de Iris fiind, unde bagaram vin fiert si am incercat sa masuram, folosindu-ne de instrumente rudimentare, circumferinta a doua cani. Mdea, super inteligent, hahah… Evident, avui dreptate cand am zis ca una este mai grasana decat cealalta… I rule. :D
Am stat si intr-un fel de Pizzerie/bar/discoteca din Piata Mica, unde am…aaa…INCERCAT sa dialogam cu un spaniol. Spaniol beat insa. Praf. Care si-a pus la un moment dat un servetel la ureche. Nu ar fi fost mare chestie, doar ca eu imi suflasem nasul in el 2 minute mai devreme, tztz…
Descoperit bar prea tare, care aduce nitel a Green Tea de la noi, doar ca este mai mult in stil rock. Foarte mare, cu etaj, camarute, insa tot timpul am avut senzatia de intimitate. Poate si datorita oamenilor cu un bun-simt prea misto. Ceai Damman – 4 lei (in Bucuresti la Fru-Fru este, de exemplu, 10 lei), bere Ursus 3,8 lei, Perroni 5 lei. Se poate canta la chitara, ceea ce am si facut impreuna si cu Sasha, o prietena a Iris-ei. Tare. :)
La intoarcere, pe tren, praf, dormit intinsi pana in Brasov, cand a intrat peste noi o masiva bunica cu nepotelul de vreo 4 ani. Care nepotel la inceput era super agitat, zicea non-stop “mashina” si “Te teme!”. La care bunica, “De ce sa te temi? E totul bine! Gata, de acum esti barbat!”. Muaaaaaaaaaaaa, dupa ce a zis “te teme” de 20 de ori, imi venea sa-l iau pe micul domn Goe si sa-l arunc pe fereastra… Pana la urma, tot am reusit sa adormim la loc.
Acum e timpul sa ma bag si eu la somn, sunt praf. Later-later!
Azi o sa scriu o poveste. De maine mi-am tot zis ca azi o sa scriu o poveste.
… despre?
despre cum sa evaluez oprelistile.
de maine mi-am tot zis sa scriu o poveste in doi. Sa se numeasca “povestea cu noi”.
Probabil, insa, ca azi sunt mut. Decrepit sau ciufut. Scrisul noptii asteia imi pare atat de inutil incat o sa ma duc la luna, o sa-i propun o solda lunara ca sa ma lase sa-i fiu atunci si acum….copil. Probabil ca ea (luna) o sa scrie ” povestea copilului si a lunii”.
“Luna e tata. Luna e un tata inalt, cu fata ceruita, poleita de umbre si nas elinic. Luna e inalta, cu aripi joase si aspre, pleata in carlionti blonzi, voce grava dar neteda, ochi negri si bulbucati si obraz ras. Luna pluteste aerodinamic pe vals, dar paseste anevoios pe cai. E tata bun, luna”.
Asa incepe povestea. Sfarsitul inca nu i l-am scris pentru ca nu s-a terminat inca. Povestea care se scrie singura si e nebanuit de infinita. Nu stiu cum s-o cheme, dar povestea care se scrie singura isi va alege propriul nume. Cu ce drept stramb as numi-o?
Azi luna era jos si ridicol de roscovana. M-am impiedicat de ea cand alergam de frig catre autobuz.
- Permiteti-mi sa va aflu numele. Sunt cam grabit.Fug de frig. Stiti, suntem certati si ma tot urmareste. Eu nu am ce-i da. Dar cine sunteti?
- ….
- Vad ca ma tratati cu raceala. (ingenunchiez. Era rosie si plina pe asfalt. Semana cu un O in paragina.)
Oare ce are diferit un O in paragina fata de un O in neparagina? De unde stiu oare ca un O e O si nu Q? cine imi spune daca doua linii intersectate formeaza un T, sau o cruce, sau un L sau un L intors?
In intersectie statia de autobuz e goala. In intersectie a ajuns si frigul dupa mult si m-a luat in brate. In jurul nostru multe O-uri micute topaiau inerente.
- Uite, uite!, ii strig extaziat frigului. Uite, uite cat de multe!
-Craciun fericit… parca imi sopteste la ureche. Dar nu mai stiu…am amortit?…
…si din cate-mi aduc eu aminte that is, ca animale, denumiri, oameni, comparatii etc.:
Sarpe, strut, o capusa, star rock, o persoana nemernica, Don Juan, ornitorinc (!!!), roacaru`, maretz, Nirvana, CHIPAROSULE, “fluffy thing” si “you poor fluffy thing”…(cu ton amuzanto-ironico-funny, ahem…), Genialu’, Simplul. Apoi, animal obsedat si ranjitor, SPECTRU (!!) sau elemental.
Asta pentru cei ce se intrebau CINE sunt eu. Sper ca v-am lamurit. Mai mult de-o groaza. :D
Ce ar fi ca cineva sa faca, zilnic, un review al unui blog, luat TOTAL random din comunitatea din ce in ce mai mare de blog-uri?
Cu link catre pagina respectiva, evident. Un post sa sune ceva de genul:
“Astazi am dat peste blogul numit x.wordpress.com Este tinut de o tipa de 22 de ani, din Galati. Fata scrie destul de misto, are cateva posturi chiar interesante, recomand sa-l cititi pe ‘y’ si pe ‘z’. Cam bate pasul pe loc pe anumite aspect cum ar fi…. si are niste foto chiar o.k. Nota 7,5 din 10”.
O treaba de genul asta, evident insa, mai amplu, eventual si cu screenshot-uri/fotografii. Eu unul, as citi. Prin intermediul lui, as gasi, poate, ceva chiar tare. Ideea este sa NU se piarda din obiectivitate.
Au trecut cica cam 3 luni de cand imi expun aici ideile, (ne)simtirile, prozele mele ri(t)mate sau nu, clipuri and other shit.
Inainte de a lansa proiectul EzotericTheatre.wordpress.com (reclama pe fata, hahah) nu prea urmaream decat niste blog-uri de business, pentru a ma perfectiona si a gasi subiecte pentru dragul DailyBusiness.ro, alintat DaisyBiznis.ro. De cand cu acest blog insa, am inceput a ma mai uita si-n stanga si-n dreapta…
Cele care mi s-au parut ceva mai originale/interesante/simpatice/iesit din comun(e), se afla in blogroll. Considerentele pe care le-am pus acolo sunt multiple – de la prietenii/amicitii, la “ba, fiinta asta scrie BESTIAL si interesant!!!”.
Din (ne)fericire, din ce vazui, majoritatea blogurilor din Romania dar si pe plan international bat moneda pe 4-5 chestii.
Sunt blogurile PERSONALE. Unde cate o persoana, in principiu tipa, isi urla si-si plange destinul, care brusc, dupa o despartire (invariabil tragica), o ia razna. Post-uri deprimanto-depresive-plangacioase, din care sarmanul cititor nu se alege cu absolut, dar ABSOLUT nimic, decat eventual se deprima si el nitel. Oricum, de la o varsta incolo, am trecut toti prin `n` despartiri si dezamagiri, nu e nevoie sa-ti citesc si tie destinul “tragic”.
Apoi, sunt post-urile cu fotografii. Care, da, sunt ceva mai interesante, depinde insa, evident, de calitatea si valoarea acelor poze. Din ce vazui sunt 2 mari ramuri aici – blog-urile cu fotografii personale, unde o fatza zambitoare apare in fata a….ceva….de…undeva. Borrrringgggg. Apoi, sunt cele cu fotografii (ceva mai) artistice. Si acestea, sunt chiar o.k., mai inveti/vezi ceva, te mai inspira.
Apoi, sunt blog-urile gen….asta de-l citesti tu acu’. Cu diverse. Un amalgam zapacitor de nu stii ce sa crezi si nu-l prea poti incadra. Am primit feedback atat pozitiv cat si negativ. Pareri de genul “Alex, io intru zilnic la tine pe blog, pentru proza aia misto. Daca renunti insa la ea, nu prea cred ca as mai intra”. Si invers “Iti urmaresc posturile sociale…prozele alea nu le inteleg, don’t quite care!”.
Apoi, mai sunt blog-uri unde lumea nu face decat sa ia clipuri de pe YouTube.com sau Trilulilu.ro sau stiu eu de unde. Mda…iarasi, este tipul de blog subiectiv, unde acel/acea ce se ocupa de el se simte mai bine daca cineva ii impartaseste gusturile muzicale.
Evident, sunt si blog-uri SUPER interesante, in principiu cele care trateaza o anumita tema, dar totusi NU SIMTI, datorita stilului naratorului, ca ar fi repetitiv. In cazul meu, poate cel mai inteligent/care promite blog de-l citi recent, se afla in blogroll la mine si se cheama “Introspectii&More”.