Altfel.
De fapt, nu-i asa? cea mai frumoasa. Si tot timpul cand voi trece prin acea zi, mi-o voi aminti zambind. Placut, trist, melancolic…dar voi zambi si voi multumi, ceea ce arata ca sunt uman.
Pentru ca si datorita acelei zile sunt omul de acum.
“Sa-lut! Alex sunt. Hey, tu ar trebui sa fii Iulia…Pe bune, nu glumesc!”
Huh, ce amuzant, s-a potrivit: “How can I blame you when it’s me I can’t forgive?”. (Metallica).
Si da, acum ma duc.
La revedere.
Ne vedem maine, atunci cand a fost o zi.
Ce-mi placeau baietii astia cu fostul chitarist… aveau o rautate…
A se observa solisticile si intermezzo-urile SUPER reusite, Live, din 2004. Am vazut concertul asta de vreo 4 ori. La un moment dat ramane doar lead guitar-ul pe scena, da tot ce poate, incredibil.
Dupa care l-au dat afara. Fuck! VERRRRY BAD MOVE! Si l-au bagat pe pustiu’ de-i acu’ un an 2 de facultate, praf.
Daca vrei a vedea solisticile – primul clip la minutul 4… Al doilea de pe la 4:50. Enjoy!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8KbWWkKY70E&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jrEf7YYGKX8]
Hai sa ne uitam pe fereastra iubito. Sa vedem cum ploua…sa ne aducem aminte de noi.
“Prafuri psihice. Trebuie sa spal vasele si tu stai acolo si aberezi. Mai bine vino sa ma ajuti, strange si tu in camera”
Daca nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile marunte…
“Atat de marunte precum copilul inca neconceput din pantecul meu…?”
…nu vom putea vedea deloc pe cele mari.
Iubita mea. Vrei sa facem un copil?
“Spal vasele”.
Nu chiar acum. Ce raspunsuri dai…
“Asa…in general…” , zise si o mana ii tremura.
Mi-e dor de iernile de le petreceam promitandu-mi ca o sa stam la foc, doar noi doi. Suna a film melodramatic prost, dar…imi placea.
“Si mie…”
Anul acesta, ce-mi promiti?
“Nimicul si totul”.
Aleg totul.
“Fii mai realist. Nimicul si totul”.
Si se intoarse spre geam. Afara, ploua, ploua, ploua. Vreme de melancolie. Se intoarse in treacat si-i vazu miscarile lente, precise, atente la detalii. Privirile li se intalnira si ramasera agatate, undeva, intre ei. Pendulara putin, apoi cazura la pamant.
Ea se intoarse la vase el in ploaie. Iesi pe balcon si incepu sa rada isteric, cu lacrimi in colt de ochi. Sau era doar apa?
O virgula care umbla,,,,,,,,,,,,,,,, alearga, merge, vede, citeste. Nu, NU sunt punct. Nici macar punct si virgula. Sunt doar virgula.
M-am nascut din exclamare! Orgasmic, poate. Placut, neplacut, nu stiu, nu ma intereseaza. Doar sunt o virgula, nu? Am voie sa despart unele parti de propozitie, dar nu am voie sa fiu intre subiect si predicat sau inainte de semnul intrebarii.
Ah, si m-am plimbat iar, ca o virgula, in multime. Si era noapte. Si eram singura virgula de pe strada. Am vazut o multime de puncte…aici un gunoier…apoi un caine…ba chiar am fost latrat de acel caine. M-am facut covrig si am trecut pe langa el virgula pentru a nu fi muscata.
Si stau si-mi contemplu existenta de undeva, din exterior si realizez ca nu am forta sa pun un punct. Ci…imi perpetuez, inconstient, statutul de virgula. ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, , In asteptarea inevitabilului.
Auzi? Ai cumva sa-mi imprumuti niste semne de exclamare? Daca nu, macar un streang, in forma de virgula…
Merci frumos. Raman dator.
Sau ma rog, fuse ieri. Nitel, asa…
Mult-iubitii operatori telecom din asta tara incredibil de vasta, mare, frumoasa, cu brazi, copaci, munti, vai si Delta (si cu mine, evident!) fac tot timpul la finele anului cate un party pentru presa and parteneri and shit like that. Miscare utila pentru dansii si ocazie sa mai arunce cateva zeci de mii de ioro pe gatul presei. Care presa estem reprezentanta mirific de de-astia ca mine care au baut ieri “n” beri.
Fuse la Muzeul de Geologie party-ul. Nu, nu printre roci and others…e si un mic club acolo, in incinta muzeului. Fain.
A fost cu muzica Live, cantata de o tipa care nu m-a impresionat deloc, mi-a placut insa o solistica a chitaristului, at some point…
A fost cu premii. Am fost unul dintre foaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarte putinii care nu a castigat nimic, dar nu ma asteptam de altfel sa castig. Am noroc in dragoste, lasa… :))
A fost cu karaoke, unde io si inca cativa colegi de breasla (si colege) ne-am dat in stamba. Mi-am ales cea mai LAME melodie din toata lista de `n` melodii – Let it be, de Beatles.
Evident, n-am castigat nici aici premiul (AM FOST FURAT!!!), dar, iarasi, lasa, am noroc in dragoste! :D
Apoi shezuram la masa vreo 10 oameni, cati mai ramasesera si, in timp ce aceia discutau despre chestii…diverse (clar mai borring decat daca as fi intervenit eu…:D) eu am discutat cu OANA, un nou PR de la Orangerie, despre cat de tari suntem noi si cate lucruri avem in comun(a).
Adicatelea ea fiind din Sibiu, eu fiind cel mai mare fan al Sibiului, ea fiind roacherita si ascultand Sepultura and shit, desi nu parea, stia de Indigo din Sibiu, ce sa mai, m-am simtit bestial.
Apoi s-au carat si restul si am ramas doar io cu o colega de la DeiziBiznis.ro, si io nu ma dadeam dat afara, ca ce pana meaaaaaa… Aveam chef sa stauuuuuuuuu. Toti strangeau pe acolo, fire, cabluri, boxe and shit, Maria Patrasescu (PR Managerul Orangeriei) dadea semne ca ar fi vrut sa ma ia de ciuf si sa ma arunce-n strada daca deontologia nu ar fi oprit-o…
Asa ca plecai pe la un 12. Tam-tammmm.
Cel mai plictisitor post ever, nu? :D Ce-ati invatat din acest post, dragii mei? Va zic io. NI-MIC! :D Thanx.
O sa fiu nitel superficial si o sa apreciez acum strict fizic ceea ce apreciez eu personal la o femeie.
Evident, in a mea descriere se vor incadra si viziunile altor tipi deoarece…nu-i asa? nu suntem prea complecsi…(si ma astept ca fetele sa jubileze la treaba asta… :D )
In ordine:
- O figura expresiva, simpatica, nu neaparat incadrabila/incadrata in canoanele frumusetii romantate sau, din contra, Angelin Jolie-ne. Sa exprime “acel ceva”. Mimica e al dracu’ de importanta. O femeie/fata poate sa fie frumoasa, dar daca nu exprima acest lucru prin mimica/privire, tot degeaba.
- Gleznele de la mana a fi sensibile/subtiri, dar mai ales sa stie sa si le puna in valoare prin gesturi. Miscarile mainii exprima cel mai bine ceea ce simte/gandeste o persoana, in a mea opinie. Nu apreciez pozitiile defensive, miscari bruste si crispate. Naturaletea, feminitatea, se pot exprima extrem de bine printr-o simpla miscare, lenta, naturala, a mainii.
- Glezna de la picior – subtire. In liceu stiu ca am discutat cu un amic de pe-atunci vreo 2 ore despre glezne si concluzia noastra a fost ca DE ACOLO porneste, cel mai des, si un picior frumos. Macar unul, daca nu are doua. Este strict optional al doilea.
- Parul – nu intereseaza neaparat culoarea, structura, lungimea. Important este sa se potriveasca cu fatza, parul sa fie ceva complementar fetei, sa nu vina ca nuca-n perete.
Ah, da. Majoritatea tipilor ar raspunde la treaba asta cu fizicul femeii “sani si fund”. :) E un raspuns pur sexual. Trecem mai departe…si ne abtinem de la comentarii. :D
No, am auzit de la cei mai multi raspunsul, clasic, “in somn, ca sa nu simt nimic”.
Nu mai stiu ce film am vazut at some point unde un tip explica cu EXCES de amanunte cum simte omul cand “moare in somn”. Respectiv…incepe sa tremure, se trezeste inspaimantat, transpira, ii ies ochii din cap, incearca sa se mai agate de viata, se zbate infiorator de puternic si mult si apoi, dupa o agonie oribila, cade lat si da ortu` popii.
…sau poate nu. DAR, oricum, a muri in somn este destul de banal.
Sunt de parere ca moartea, fiind practic unica certitudine in viata si intamplandu-se o singura data, trebuie…TRAITA maica. Sa fie ceva…spectaculos. Sa TRAIESTI momentul, intr-un mod…mmm…sadic, poate. Sa constientizezi macar pentru cateva momente inainte de a deceda ca…gata. S-a dus. Sa te observi, sa-ti vezi reactiile, sa nu regreti ci sa iei si acel moment ca o experienta de…viata.
Nu mi-e frica de moarte si de momentul ei. Mi-e frica eventual de MODUL in care voi muri.
Din EGOISM!
TOTI, dar TOTI suferim in acele momente din EGOISM! Pentru ca omul acela nu mai este intre noi, langa tine, sa te AJUTI de el, sa te AJUTE, sa te sprijine, sa iti ofere momentele placute pe care ti le-a oferit sau pe care ar fi putut sa ti le ofere.
Restul sentimentelor la o inmormantare sunt inferioare, insignifiante comparat cu acesta.
Suntem, de fapt, eminamente fiinte egoiste, marsave, mici, meschine, rele! Plangem din egoism, IUBIM din egoism, ii facem sa sufere pe oameni, tot din egoism. Zicem adevaruri, tot din egoism, mintim…da…ai ghicit. Din egoism.
Si totusi…multi dintre noi sunt atat de falsi incat spun ca NU, EI NU SUNT egoisti. Pf. Vorba unui clasic in viata… FUCK OFF!
Toti suntem niste egoisti mici si marsavi.
Good question, huh? Opinia mea:
Se numeste ca doi oameni sunt compatibili cand, timp de mai mult de 8 ore, pot sta in pat spate in spate, fara sa se atinga, comunicand. Non-stop. Si DOAR comunicare, desi exista tensiune sexuala intre cei doi. NU se ating, NU se vad, se SIMT, se atrag, transmit lucruri pozitive.
Nu se cearta, nu se forteaza niciunul dintre cei doi sa vorbeasca, nu exista “pauze ciudate”, disconfort in acele pauze ci…acele pauze sunt placute, normale.
Pot vorbi despre orice, sincer, complet. Zambesc sau sunt seriosi, dar tot timpul SIMT “acel ceva” nedefinibil, pe acolo, pe undeva.
Apoi, dupa mult timp, se intorc, isi zambesc si… ma rog. Ori se ucid, ori fac dragoste, ori fug, ori citesc o carte impreuna, ori adorm impreuna, ori se injura…bla-bla. Asta tine de personalitatea fiecaruia. :D
…sau cel putin asa zic cei de la OTE, grecii actionari majoritari ai companiei.
“In anumite sectoare si orase cheie ale Romaniei, operatorul telecom este pe locul doi ca si cota de piata, fara sa ofere insa exemple concrete”, am scris io azi aici.
Baietii si fetele de la Cosmote au ajuns la 5,2 milioane de clienti. Asta inseamna jumatate din Orange si Vodafone. Cresc cel mai repede din piata si nu m-ar mira sa ajunga prin 2009, la final, pe la un 7 mil. de clienti, avand in vedere si implementarea portabilitatii numerelor.
Eu sunt relativ multumit de serviciile lor, macar imi dau senzatia ca nu ma fura. Vodafone o fac pe fata uneori… (dovedit si cu marturii de la mai multi prieteni).