Category Archives: social

Trandafir & Dorinta

Dupa o zi oripilanta (!!ce cuvant!!) la munca, am avut (cel putin) doua trairi interesante ulterior.

Pentru prima oara in viata mea, am primit…un trandafir. Cred ca de fapt pentru prima oara am primit o FLOARE. CUM poti, ca TIP, sa reactionezi la faza asta!? Eu ceva de genul…”mmmauauuaaaaa…aaaa…ffffff…aaaa…merrrr…si! uou!”. Si m-am simtit nitel…(si mai) feminin, dar foarte foarte fain! :))

A doua a fost un telefon: “Stii, mergeam pe strada si ma gandeam OBSESIV la cuvantul ‘dorinta’. Si tot imi repetam, asa, pe diferite tonuri ‘dorinta…DORINTA…dorintadorintadorinta’ si la un moment dat m-am intrebat: dar de fapt, eu ce dorinta am!? Si, Alex, am realizat ca am DORINTA de a te auzi pe tine, a vorbi cu tine :) “. Uau…nu…MERIT chestiile astea.

Asa ca fetelor…puneti mana si luati flori tipilor! :D Sa traim intr-o lume…unisex!

Traim in epoca vitezei. Deci sa nu ne grabim…

Sau asa isi spun foarte multi.

Sa luam de exemplu…oamenii care navigheaza foaaaarte lent printre rafturile magazinelor. Se afla in parc. Tot culoarul este la discretia lor. Isi misca caruciorul ala si admira fiecare produs in parte. Trebuie sa fac slalom intre ei, nu de alta, dar daca vreau sa ma plimb prefer parcurile.

Sa luam de exemplu pe cei de la bancomate. Mi s-a intamplat de multe ori, cel mai recent sambata trecuta. Am stat dupa un Gigi 10 minute, CEL PUTIN. A bagat cardul, s-a gandit nitel, a apasat pe ecran. Care ecran tactil nu a reactionat, da` el a asteptat asa…la vreo 15 secunde. Dupa vreo 25 si-a dat seama ca era ceva anormal, asa ca a apasat din nou. Cred ca tipul avea miopie, ceva, dadea numai pe langa butoanele alea. Io ascultam Sepultura in casti si-mi crestea agresivitatea in mine. Dupa ce a depus niste bani, a bagat iar cardul sa verifice. Dupa care s-a razgandit si a zis sa mai SCOATA nu`sh cati bani. Ca na, asa-i romanu`.

Sa luam de exemplu o mare companie de carte din Romania. Le-am trimis cateva intrebari pentru o stire mai maricica in DailyBusiness.ro. Intrebari simplute. De genul “cate titluri vindeti online”. Uau. Raspunsul…”de acum incolo o sa va rugam sa trimiteti intrebarile cu cel putin DOUA ZILE INAINTE!” I-am raspuns politicos explicandu-i ca traim in era vitezei, mai mult de atat, suntem online unde totul trebuie actualizat rapid. La coupe de grace? “Ar fi pacat sa nu intrati in material alaturi de CONCURENTII VOSTRI care au raspuns REPEDE!” Sunt curios ce o sa faca.

Pariez ca si tu stii `n` exemple de oameni care in anumite circumstante se misca cu viteza unei broaste testoase. La vreo 200 de ani. Pf.

Parfum de femeie (si de barbat, si de barbat!)

(ca nu mi-s misandru!)

Care sunt scopurile parfumurilor? Paiiii…a ascunde mirosurile naturale care uneori nu estem prea imbietoare. Pentru unele nasuri. Apoi, pentru a inlocui acele mirosuri naturale cu ceva fain. Apoi, sa atragi persoane din jurul tau, de orice sex ar fi ele. A, ma rog, si pentru producatori, banii. :D

Si vine problema alegerii parfumurilor. PREA MULTE persoane le aleg doar in functie de brand/pret/asezarea pe raft/promotii/reclame TV bla-bla. (si io mi-am luat la un moment dat un AXE oribil doar pentru ca era o reclama faina la TV, grrrr). Uitam prea des ca parfumul, in a mea umila opinie, trebuie sa reflecte parte din PERSONALITATEA noastra, parte din ceea ce ne caracterizeaza in societate, in interactiune cu alti oameni.

Daca ai o personalitate inchisa, introverta, antisociala si te dai cu un parfum dulce, mai mult deranjeaza. Intra intr-o nota discordanta prea…evidenta…cu ceea ce esti si lucrul acesta da peste cap…simturile.

Daca, din contra, esti o personalitate deschisa, zambitoare, sociabila, a te da cu un parfum “tare”, “dur”, poate duce la…zapacirea omului cu care dialoghezi. Ii poti induce in creier, subliminal, stimuli contradictorii. Presupun ca femeile cunosc…intuitiv…mai bine acest lucru. Barbatii tind sa fie mai rudimentari si se dau cu ce apuca, fara sa gandeasca prea mult daca acel parfum reflecta si atitudinea/gandirea/personalitatea lor.

Si acu` o sa ma refer la taica-meu, care deseori intra acu` ceva ani “pe furis” la mine-n camera si cat erau eu ocupat cu ceva, se dadea cu parfumul meu. Ca-i placea lui…sa imprumute din el. :D Intamplator seman cu taica-meu deci merge…insa…:)

Ah, si-mi place Al Pacino!

Va iubesc pe toti, pe rand,parfumati regulamentar!

Sistemul penitenciar din Romania vs. din Europa de Nord

Mi-am facut lucrarea de licenta pe aceasta tema – sistemul de reeducare din penitenciare. Din pacate, cam ce am scris eu acolo, documentat solid la Biblioteca Centrala Universitara (si ulterior la o bere/un sah cu Mihai/Cip :D ) se cam adevereste.

In trecut, era simplu. Tata… furai…iti taia mana. Preacurveai, iti taia penisul sau iti turna plumb topit in vagin (auch…) si oamenii se potoleau. Uneori mureau in proces, ma rog, shit happens. Nu, nu-s de acord cu astfel de metode dar nu sunt de acord nici cu ce se intampla acum.

Infractori periculosi intra la parnaie, stau 4-5 ani dupa care ies de acolo…nu reeducati ci MAI RAI. Cei mai multi dintre ei recidiveaza in cateva luni/saptamani. Si recidiveaza pe pielea noastra! Am vazut `n` stiri care incepeau cu “Un fost violator/criminal/talhar, eliberat ‘pentru buna purtare’ a omorat/talharit/violat alte persoane in decursul zilei de …”.

Si invariabil mi-aduc aminte de ce am citit – sistemul de reeducare din penitenciarele din Romania este sublim insa lipseste cu desavarsire. A te baga la inchisoare cu inca 10 colegi de camera, care de care mai rau, nu rezolva nimic, din contra, te inraieste. Ba iti faci si relatii/tovarasi, pentru cand o sa iesi!

Ce fac nordicii? Pai prin Danemarca par example (daca tin bine minte), ii ia pe condamnati si ii invata o meserie de la A la Z. Si nu ORICE meserie, ci o meserie bazata pe studiile/capacitatile/intelectul fiecarui condamnat in parte, si o meserie care ARE VIITOR si este BANOASA! In teorie si la noi te invata o meserie, doar ca nici dracu` nu vrea sa profeseze strungu…reala… cand o sa fie liber sau sa adune porumb…

Ce mai fac nordicii? Apai ii iau pe condamnati la croaziere. Pe bune. Pe vapoare. Ii plimba. Joaca golf. De ce? Pentru ca este un sistem de REEDUCARE, nu un sistem de…CHINUIALA! Este pedeapsa de-ajuns ca nu au libertatea de a pleca UNDE si CAND vreau ei! Lasandu-i cat mai mult in aer liber, sa se relaxeze, sa CREEZE, sa miroasa…libertatea…ii educa si MOTIVEAZA pe termen lung MULT MAI MULT decat daca i-ai baga intr-o celula de 30/30 m cu 10 oameni.

Ce se mai intampla pe acolo? Ii introduc TREPTAT in societate, nu brusc, de-a valma. Initial sub supraveghere, apoi supraveghere de la distanta, apoi lasati liber aproape complet, cu anumite restrictii, apoi liberi 100%. Toate astea natural. Ah, in teorie, si la noi s-ar intampla ceva similar, dar in practica…politistul care trebuie sa supravegheze anumiti condamnati isi vede de treaba lui…il doare undeva. Sunt `n` cazuri negative pe taramul mioritic.

Asa ca ma duc sa…mananc o banana!

A, nu vezi sensul acestei fraze!? pfa! Mai gandeste-te!!!! :D

(hahah, am ezitat daca sa pun post-ul asta la categoria “timp liber” :))) )

Teatrul din Romania

Am fost recent cu Alex la teatru, piesa Lear. Doar Lear, nu si “Regele” in fata, intrucat distributia a fost exclusiv feminina – asa a vrut regizorul Andrei Serban.

Trecand peste piesa in sine despre care va scrie at some point insasi Alex, am remarcat alte chestiuni.

Sala de la Gradina Icoanei este extrem de versatila, se poate modifica/schimba foarte mult, regizorii au libertate de miscare foarte mare. Acum era…o scena lunga, ridicata in doua parti, publicul fiind asezat de o parte si de alta a ei. Alta data cand am fost, avea forma de arena, alteori este sala clasica.

Oamenii tineri si foarte tineri au devenit predominanti in sali, cu cat piesele devin mai moderne si teatrul romanesc devine mai promovat stradal/reclame agresive. Pana la urma, si asta este un business.

Parintii care merg cu copii mici ar cam trebui sa citeasca macar putin despre piesa, altfel respectivii copii, saracii, ar putea ramane cu sechele. In spatele nostru era o fetita de vreo 5-6 ani cu taica-sau. Piesa contine nuditate, multa vopsea sangerie, pistoale, cutite. Na, ca in Shakespeare…modern. :D

Biletele pentru aceasta piesa sunt vandute in totalitate, saptamani intregi de acum inainte. Ca si pentru altele, din cate am tras cu urechea la ce se vorbea pe acolo. Teatrul NU va muri, este mult mai…natural, surprinzator, interactiv decat filmele.

Mi se pare corect sa platesti o suma mult mai mare pentru a merge la o piesa de teatru decat la un film. O suma cel putin la fel de mare cat a CUMPARA un film abia aparut pe piata, in formatul cel mai modern – in cazul nostru, Blu-ray. Cei care spun ca “vai, ce scump este sa mergi la teatru…”, sa se gandeasca ca din banii aia trebuie sa traiasca niste oameni, sa se investeasca in componente de scenografie, costume, modernizarea spatiilor si asa mai departe.

Special Post – Hepi Barthdei Alex! :D (pseudosemipersonal)

Azi este ziua Omului care m-a transformat, sprijinit si ajutat poate cel mai mult, exceptand familia. Ea este Omul pe care am ajutat si imbratisat, cand a avut nevoie de mine, atat cat am putut, careia i-am dat sfaturi de fiecare data. Ea este Omul fara de care eu as fi fost altfel azi. Nu stiu cum, dar tind sa cred ca mai urat, mai putin bun, mai putin stabil.

Ea mi-a aratat ce inseamna prietenia absoluta si cum doar la greul cel mai greu iti poti arata iubirea, intelegerea, afectiunea adevarate. Sper ca prietenia dintre noi sa nu fie niciodata rupta si tot timpul sa fim unul pentru altul alaturi si sa ne bucuram de fericirea celuilalt. :)

Si ca sa ramana pentru posteritate…evolutia in timpi si spatii ale astui om. (pozele nud de la 2-3 ani nu le-am inclus!!!!!) :D

Cum sa vorbesti mult fara sa zici nimic

Am aflat inmarmurit(i) astazi stand la Ceainaria Cotroceni cum este sa vorbesti extrem de mult (si tare!) si sa nu spui ABSOLUT, dar ABSOLUT nimic. In fata noastra, vis-a-vis, erau doi, un el si o ea, la o prima intalnire.

El timid vrand sa para insa mascul feroc(e), emotionat/emotional, cu zambet stramb, isi freca non-stop mainile in diverse pozitii – am decis ca este virgin.

Ea grasuta, naspa, anosta, de la tara.

Un spatiu de juma` de metru intre ei. Vorbeau extrem de tare, auzeam TOT, fara sa vrem. Si ii ascultam inmarmurit(i). Anul III la Politehnica.

Au discutat pe rand, timp de vreo 2-3 ore, despre:

- Cultura. Ah, nu “cultura” in sensul bun! Ci CURSURI si intarziatul la cursuri, profesori anosti si cum nu ai da 70 de ani unuia “Vaaaaiii…nu mi-as fi inchipuit mai ca are 70 de ani!! vaaaaiiii…”, cum si cat sa intarzii la nu`sh ce seminar “haha, da! 5 minute intarzii si eu! Vaiiii….cate avem in comuuuunnnn….”.
-Imobiliare “Ah, da, am stat intr-un apartament…vaiii…fara icoane, fara nimic!!” sau “Ah, da? In zona aia ai stat? vaiii…si eu tot pe-acolo!!!” sau “Da, nu stiu inca orasul bine! inca ma zapacesc pe aici….hahaaaaa….”
- Zoologie “Nu stiu cum se face, dar tot timpul am nimerit ca pisicile mele sa fie MOTANI! hahaha!”, “Da, si ce motan OBRAZNIC am avut…offf….” sau “Ma alergau gashtile pi la tara!”
- Botanica “Odata m-am intepat! Intr-un trandafir! THUAMNE ce-am sarit! ufff…”

Timp de 2 ore au vorbit si mi se pareau…fascinanti…cum nu ziceau de fapt NIMIC! dar…NIMIC! La unica intrebare mai….aaa….”inteligenta”… sau care ar fi putut primi un raspuns inteligent “tu cu ce oameni mai iesi”, el a raspuns… “A, pai cu unu` de la mecanica, cu doi-trei colegi, cu o colega…si cam atat”. Si ea era SUPER fericita de acest raspuns, a dat din cap aprobator.

Si cateva expresii pe care NU le folosesc/folosim niciodata. Din exprimarea lor. Toate sunt pe un ton afectat si … imbecil. Ahem:

“M-am cocotat pe gard si…”
“Hai sa-i dam bataie!”
“Folosim LIPSUS, nu lipsa! harhar!”
“Vai ce pisica OBRAZNICA….”
“Aoleu, SERIOSSSS?”
“Am asteptat ca BLEAGA, tu!…”

Io as interzice unor oameni sa se reproduca daca nu implinesc un minim de caracteristici. Pe bune. Un IQ minim, un EQ minim, niste cultura generala…ajungem ca in Idiocracy. Grrr.

A, nu s-au cuplat…pentru asta necesita niste inteligenta din partea amandurora si nu mere. Dar o sa o faca intr-o zi…la betie, naiba stie. Pf.

Imaginatie

Mi se pare doar mie sau odata cu venirea prima(verii) oamenii au inceput sa aiba mai multa imaginatie? Nu`sh…urmaresc asa, oamenii pe strada si parca au alta…sclipire! Sau poate sunt eu mai…zambaret decat de obicei, nu`sh. :)

Ce INSEAMNA “imaginatie”? Ce trebuie sa arati pentru a fi considerat un om “cu imaginatie”?

Hmmm… cred ca a vedea amanuntele acolo unde altii vad doar suprafetele si contururile. A iti face scenarii in cap despre anumiti oameni/obiecte/animale.
A crea ceva. Orice. A construi, a cladi. Apreciez si iubesc oamenii care creaza ceva, fara nicio obligatie fata de o terta entitate.

Cand ai cel putin o doza consistenta de non-conformism, de joaca, de …. dans mintal (sau mEntal?! hmm…), de deschidere catre nou si inedit. Nu-mi plac oamenii rigizi, ii consider oameni fara imaginatie.
In fine, oamenii care vad in orice POSIBILITATI si nu PIEDICI. Oameni care se bucura de ceva nou, nu care fug de lucruri inedite. Oameni care zic mai degraba DA sau INCERC decat NU, NU POT, NU VREAU, NU STIU.

Yep, hai sa ne…imaginam cum ar fi o lume plina de…imaginatie! :)

Va iubesc pe toti pe rand, in ordine dezalfabetica!

Aglomeratia martisorului stradal

De fiecare data cand vine treaba asta cu martigasele, nu mai am loc pe strada. Si sunt subtire, ce ma faceam daca eram cat…cat…ceva…mare?! Brusc pe ORICE strada principala merg, imbulzeala. Oamenii pun frana subit, se opresc sa se holbeze la cate un ceva kitchos, la un snurulet, o panglicuta, FIX in fata mea. Ocolesc, dau de una lenta care navigheaza fara nicio treaba prin maldarele de martisoare, benoclandu-se ca *#%(@!# la ele. O depasesc, ma frec putin de ea (iiik!), dau peste un tiganus mic pus pe furat din posete, il fentez din glezne.

Martisoarele parca-s din ce in ce mai naspa. Sau pur si simplu nu prea sunt eu fan martisoare. Nu prea fusei niciodata…greu am gasit in trecut unele sa-mi placa… Prefer florile! Mmmm…flori de primavara. Alea-s faine, desi mi-e mila de ele. Cre` ca anu` asta fac cadou givece de flori. Sau seminte!

Da, o sa fac cadou SEMINTE de flori…si astfel ajut si planeta, la modul activ. Ah, ce bine.

Dinamism

Mi-a zis azi o pretina ca sunt poate cel mai…dinamic om pe care-l cunoaste.

Nope. Cred ca toti suntem dinamici. Foarte dinamici. Doar ca unii dintre noi nu au…dorinta de a arata asta sau, mai naspa, nu au inteligenta necesara de a scoate in evidenta un dinamism deosebit/bun/interesant.

Ar fi misto ca oamenii sa danseze pe strada. Sa sara. Sa rada/planga, sa fie dinamici si expresivi.

Cum era unu` in metrou care statea in fata usii si dansa dupa muzica din casti. Lumea il considera ciudat, mie-mi placea rau de el! Facea FIX ceea ce simtea, isi baga picioru` in noi restu` si el…se simtea foarte bine. Joy joy! :)