Am fost recent cu Alex la teatru, piesa Lear. Doar Lear, nu si “Regele” in fata, intrucat distributia a fost exclusiv feminina – asa a vrut regizorul Andrei Serban.
Trecand peste piesa in sine despre care va scrie at some point insasi Alex, am remarcat alte chestiuni.
Sala de la Gradina Icoanei este extrem de versatila, se poate modifica/schimba foarte mult, regizorii au libertate de miscare foarte mare. Acum era…o scena lunga, ridicata in doua parti, publicul fiind asezat de o parte si de alta a ei. Alta data cand am fost, avea forma de arena, alteori este sala clasica.
Oamenii tineri si foarte tineri au devenit predominanti in sali, cu cat piesele devin mai moderne si teatrul romanesc devine mai promovat stradal/reclame agresive. Pana la urma, si asta este un business.
Parintii care merg cu copii mici ar cam trebui sa citeasca macar putin despre piesa, altfel respectivii copii, saracii, ar putea ramane cu sechele. In spatele nostru era o fetita de vreo 5-6 ani cu taica-sau. Piesa contine nuditate, multa vopsea sangerie, pistoale, cutite. Na, ca in Shakespeare…modern. :D
Biletele pentru aceasta piesa sunt vandute in totalitate, saptamani intregi de acum inainte. Ca si pentru altele, din cate am tras cu urechea la ce se vorbea pe acolo. Teatrul NU va muri, este mult mai…natural, surprinzator, interactiv decat filmele.
Mi se pare corect sa platesti o suma mult mai mare pentru a merge la o piesa de teatru decat la un film. O suma cel putin la fel de mare cat a CUMPARA un film abia aparut pe piata, in formatul cel mai modern – in cazul nostru, Blu-ray. Cei care spun ca “vai, ce scump este sa mergi la teatru…”, sa se gandeasca ca din banii aia trebuie sa traiasca niste oameni, sa se investeasca in componente de scenografie, costume, modernizarea spatiilor si asa mai departe.