Category Archives: Introspectii

Trandafir & Dorinta

Dupa o zi oripilanta (!!ce cuvant!!) la munca, am avut (cel putin) doua trairi interesante ulterior.

Pentru prima oara in viata mea, am primit…un trandafir. Cred ca de fapt pentru prima oara am primit o FLOARE. CUM poti, ca TIP, sa reactionezi la faza asta!? Eu ceva de genul…”mmmauauuaaaaa…aaaa…ffffff…aaaa…merrrr…si! uou!”. Si m-am simtit nitel…(si mai) feminin, dar foarte foarte fain! :))

A doua a fost un telefon: “Stii, mergeam pe strada si ma gandeam OBSESIV la cuvantul ‘dorinta’. Si tot imi repetam, asa, pe diferite tonuri ‘dorinta…DORINTA…dorintadorintadorinta’ si la un moment dat m-am intrebat: dar de fapt, eu ce dorinta am!? Si, Alex, am realizat ca am DORINTA de a te auzi pe tine, a vorbi cu tine :) “. Uau…nu…MERIT chestiile astea.

Asa ca fetelor…puneti mana si luati flori tipilor! :D Sa traim intr-o lume…unisex!

Tu vrei sa?…

Vreau sa cunosc. Cat mai mult. I really do! Si vreau ca tot ce…aflu…nou…sa filtrez si sa disociez prin “bine” si “rau”. Si ceea ce este, abstract definit si destul de vag, “bine”, sa si pun in aplicare.

Vreau sa rad. Si sa fac si pe altii sa zambeasca. Indiferent daca sunt sanse ca pe acea persoana pe care o fac sa zambeasca sa nu o mai vad niciodata…nu conteaza. Important este ca am facut un bine…am relaxat un om chiar si pentru cateva secunde. Ma incarc de energii pozitive.

Vreau sa…experimentez. Pe mine, (si) prin altii. Sa ma aflu din prisma oamenilor si sa ii aflu pe ei. Sa le comunic ceea ce gandesc despre ei, cat mai deschis si sincer.

Vreau sa fiu continuu conectat emotional la cativa oameni importanti mie. Chiar daca nu sunt prezenti fizic langa mine in anumite momente, sa ii pot…simti. Sa le intuiesc starile de spirit. Imi consuma parte din energie, dar pot astfel dovedi acelora cat de importanti sunt pentru mine si, la randu-le, sa le ofer oportunitatea de a se apropia si ei de mine.

Vreau sa creez. Sa scriu, sa cant…chiar si sa pictez! Hihi. Sa fotografiez, sa dansez.

Vreau sa fiu din ce in ce mai deschis. Si imi iese. Si cei apropiati sa inteleaga acest fapt si sa fie relaxati alaturi de mine. Sa stie ca orice intrebare mi-ar pune, orice problema ar avea, pot cauta sprijin in mine. Si deseori pot si oferi sfaturi/ajutor…cartofi, patlagele, morcovi.

Vreau sa fiu spontan. Sa fac chestii…altfel, cand imi vine, cum imi vine. Si prin asta sa ma conectez la copilul din mine, la partea primordiala si spirituala a mea.

Si sa protejez si sa fiu protejat, de ce nu? :) E ceva atat de natural si prea multi isi neaga latura asta.

Ar fi fain sa apreciez si sa fiu apreciat. De oameni…interesanti…altfel…deschisi…care se joaca…deosebiti. Si ar fi fain sa simt si sa fiu simtit la randu-mi!

TU…ce vrei sa?…

Banala intrebare

De ce cu varsta oamenii, in loc sa evolueze, se tampesc si incep sa faca chestii din ce in ce mai eratice/prostesti/imbecile/reprobabile?

Cunosc `n` oameni care…la o anumita varsta erau (sau PRETIND ACUM ca erau) foarte o.k…si dupa aia…din cauza unor mici-mari sechele, au luat-o razna. De ce oamenii nu invata din trecut, din intamplarile pe care le-au depasit si, din contra, ii doboara??! Oh, c`moooon…

Chestii faine spirituale

Este foarte foarte placut si…benefic pentru…suflet si TOT sa aud de la un om “Alex, sa stii ca ieri cand stateai si vorbeai tu de-ale tale, fara nicio legatura si foarte spontan, mi-a venit sa te imbratisez. Si a fost foarte placuta senzatia…chiar prin spontaneitatea ei si pentru ca nu avea legatura neaparat cu ce ziceai”. :)

E foarte placut sa primesc mesaj cu “Alex, ba omule, esti incredibil de fain!” sau sa fiu imbratisat din senin, pur si simplu. Sau azi dimineata, cand m-am trezit, o alta persoana sa ma intrebe cum ma simt, si chiar sa o intereseze! Si la fel de inaltator spiritual este sa se uite in ochii mei un om cu care n-am mai vorbit de ceva timp (destul de muuult) si sa-mi spuna “Ce bine imi pare ca ne-am vazut! Vreau sa mai iesim, sa facem chestii impreuna, cu totii!”

In stilu-i propriu pana si Ghiorghie m-a facut sa ma simt foarte bine. “Alex, stiu ca nu ar trebui sa zic asta si ca esti un om de kkt, dar sa stii ca….am ajuns sa te suport!” :)) Din putzu-i interior asta inseamna ENORM! Merci Ghio, stiu ca citesti pe-aci si ca o sa ma injuri…chiar…ACUM! :D

Ma bucura sa vad ca incep sa transmit mult mai puternic (deja, la vreo 2 luni de cand am luat decizii importante in existenta mea) sentimente “de bine” si zambete mult mai multe. Ba, si chiar va iubesc pe toti pe rand. Sau la gramada daca preferati.

Si o sa inaugurez o noua rubrica in curand aciulea, o sa vezi despre ce e vorba… si voi reveni la “intrebarea zilei”, evident. Am cateva prin creier, hihi!

Intre timp, cauta sa fii sincer(a) cu tine, sa zambesti, sa fugi de negativ si urat, inestetic si rau. Nu e greu. Si o sa primesti doar placut si bine. Ah, si iubire. Cacalau.

Sa nu mori! (inca)

Aparente

Nu se mai da lupta la nivelul “cine este cel mai inteligent, cel mai estetic, cel mai ambitios, cel mai frumos spiritual, cel mai vertical”. Nope. Nu se mai da de mult lupta pe aceste niveluri.

Acum, totul se rezuma la “cine reuseste sa PARA – cel mai inteligent, cel mai estetic, cel mai ambitios, cel mai frumos spiritual si cel mai vertical”.

Paiii…mi-am facut cont pe Feisbuc. Ca na, se cerea. Si deja am vreo 40 si ceva de contacte pe-acolo. Si mda, ii stiu pe toti, nu fac colectie de oameni necunoscuti cu care oricum nu vorbesc niciodata. Nici cu astia de acolo nu vorbesc niciodata, desi ii cunosc. En fin. Si ma dadeam io asa pe Feisbuc intr-o buna seara si dintr-o data raman cam surprins.

Presupuneam ca aceasta retea sociala este una cat-de-cat PREMIUM. Stiti peste cine am dat io acolo? Paiii…am dat de poza lui Johnny Depp (era un Ghiorghe din Valcea parca). Am dat si de Angelina Jolie, din Satu Mare. Ba chiar de mai multe actrite cunoscute, sau pur si simplu…femei (prea) frumoase cu fotografii (prea) reusite si profi. Care, in mod evident, nu erau chipurile persoanelor care se pretindeau a fi. Si din exprimarea lor, nici nu cred ca se dadeau mari fani/fane ale acelor imagini.

Pur si simplu voiau…isi doreau cu ARDOARE sa ARATE asa. De parca lumea s-ar fi oprit si ar fi zis, exclamand la poza lui Depp “Muaaaaammamaaaaa…ce BINE arata tipul astaaaa! Ia sa-l contactez pe Ghiorghe, sa vedem, poate ma scoate la un suc! Ptiu Doamne, ca frumos esti tu, Ghiorghe!”.

Bon. Omule, te-ai nascut cu un fizic. Ti-e jena cu tine? Ti-e frica de oprobriul social? Deal with it! Cladeste-ti personalitatea. Da` nu-ti distruge si bruma de siguranta pe care o ai ascunzandu-te in spatele unei personalitati, unei masti, unui model care nu esti nici pe departe. Nu faci decat sa minti si sa te minti si sa te afunzi in…chestii negative.

Exemplul 2 – spiritualul.

Blogherimea. Aia care fura ideile de la unu` la altu`, joaca “lepshe” cu articolele la care unii chiar…muncesc. Adica…chiar le scriu cu pasiune si cred in ele. Si vine Patrafira la mine pe blog si imi ia un articol, ca i-a placut ei, da CTRL-C, se duce la ea pe blog si da CTRL-V si gata. “Ia uitati ce idee am avut!! Ce articol fain am scris!”. Stiu `n` cazuri.

K. Esti incapabil(a) sa scrii/gandesti/ai idei? Pai frate…ocupa-te de altceva atunci! Du-te…construieste cladiri! Ai grija de animale! Deseneaza! Sunt atatea chestii misto pe care le poti face, si utile pe deasupra! Dar nu te apuca sa furi, sa incerci, IAR, sa pari ceea ce nu esti! Fii frate/soro original(a), atat cat poti. La un moment dat oamenii oricum o sa isi dea seama ca nu esti decat un fals si atunci, cum o sa te simti? A, da, stiu…vei incepe sa cenzurezi comentariile, te vei ascunde ca un harciog in casa, vei incepe sa (te) minti ca de fapt esti ceea ce … doar iti doresti cu ardoare sa devii dar nu vei atinge acel punct niciodata.

Fundatia – de Asimov sau cum totul ar putea fi (doar) matematica

Preludiul Fundatiei este unul dintre masterpiece-urile genului literar Science Fiction, alaturi, evident, de saga Dune. Cartea porneste de la o premisa interesanta, care ar trebui sa dea de gandit.

TOTUL este matematica. Totul se intampla pe baza de ecuatii, la nivel macroeconomic-macrosocial-macropolitic etc.. Prin ecuatii si pragmatism se pot calcula procentual caile de evolutie ale unei intregi populatii, civilizatii. Prin matematica se pot calcula variabilele si sortii unei comunitati umane consistente. Prin matematica, poti sa calculezi de ce piedici te-ai putea lovi si tot prin aceasta stiinta ai putea sa contracarezi efectele acestor piedici, in momentul in care se vor intampla.

Stiinta, inventata de Asimov, se numeste “psihoistorie” – capacitatea matematica de a prezice potentialele viitoruri, precum si caile de evitare in momentul in care se intampla.

Masele umane actioneaza intr-un singur sens, precum oile, si micile “hibe”, chiar si LIDERI fiind sau initiatori de opinii, nu le pot controla. Poate ca Nostradamus a fost primul “psihoistoric” al omenirii si a calculat, matematic, sansele ca la un moment dat orgoliile umane si dorinta de a supune si a isi extinde fortele vor izbucni in Razboaie Mondiale.

Ar fi foarte foarte foarte tare sa existe o institutie speciala care sa formeze “psihoistorici”, la fel cum exista foarte putini psihanalisti. Psihoistoricii sa ofere previziuni bazate pe calcule exacte in ceea ce priveste cursurile cele mai probabile ale omenirii, sa anticipeze, luand in calcul “pulsurile” din anumite comunitati care sunt variantele de evolutie/involutie ale omenirii, in timp ce psihanalistul sa prevada cursurile psiho-emotionale-fizice ale unui singur individ.

A friend in need`s a friend indeed (partea 18518) & other stuff

E fantastic cum unii oameni cu care n-ai mai vorbit de ceva vreme vin catre tine si dintr-o comunicare extrem de…scurta…de doar cateva ore…recuperezi TOT ce ai lasat in urma. E foarte misto cum unii oameni, desi i-ai considerat “pierduti”, isi amintesc de tine la modul FOARTE activ, se gandesc la tine si sunt in continuare sub influenta ta. Ma trezesc ca discut cu unii oameni cu care n-am mai vorbit de ani si imi spun, foarte sincer, “Alex, m-am gandit la tine!!!! Mi-a fost dor!”, la modul cel mai sincer. Makes me feel good si-mi dau seama ca undeva/candva faceam lucrurile FIX cum trebuia. Pana la un punct, ma rog, ahem. :D

Am vorbit cu o amica pe care nu o mai auzisem de 5-6 ani si din 2 ore am recuperat TOT. Adica…a avut capacitatea de a vedea mult mai departe de cuvinte si chiar m-a facut sa ma simt…inteles, total, mult departe de suprafete.

Tendinta recenta de a ma indrepta catre oameni vechi imi ofera noi perspective si surprize, majoritatea, culmea, placute. Ma ajuta foarte mult sa imi aduc aminte cum existam in acea perioada, in ce sfere, ce pasiuni aveam, cum COMUNICAM. Si ma trezesc uneori ca sunt…timid! Ceea ce nu-mi sta in fire. Mi-e sa nu…sparg…pe omul din fata mea, sa nu ma fi schimbat prea rau. Desi sunt constient ca e o temere deseori neintemeiata.

Discutam cu AncaAnca mai devreme despre cat am rezista fara niciun om langa noi, niciun amic/prieten, potential amic/prieten, dar cu acces la orice altceva. Ea zice ca undeva la 2 luni, pentru ca gaseste chestii “interzise social” de facut, de creat, de construit. Ar rezista 2 luni daca ar avea certitudinea ca la finalul perioadei ar fi din nou inconjurata de oameni. Daca nu, ar rezista mult mai putin.

De ce? Pentru ca de fapt TOT ce cream noi…dar cam TOT…nu este doar pentru noi, la nivel egoist…ci cream pentru a ARATA si altora. Nu exista “pictez pentru MINE si atat!”, nu exista “Compun pentru mine si atat!”. Intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu…ceea ce ai scris/pictat/cantat etc se va regasi poate direct sau deseori indirect in ceea ce arati altora.

Si cu toate astea…paradoxul este ca suntem considerati fiinte EGOISTE si RELE. Hmmmm…

As face un grafic al prietenilor. Un…arbore genealogic. Cu ramuri si sageti si … mere cazute sau verzi/rosii si frumoase atarnande in copac.

Surprind foarte mult oamenii, am sesizat, cand zic ca modelele mele in viata sunt parintii mei. Cam toata lumea ridica din sprancene/spranceana (urasc ca nu pot sa fac dintr-o singura spranceana! Mi se pare foarte cul sa poti! grrrr ) cand aude asta. Oamenii s-ar astepta ca la cati oameni cunosc/am cunoscut sa fi avut alte modele primare. Nope. Ma consider extrem de norocos pe chestiunea asta, intrucat stiu ca ai mei vor fi langa mine tot restul vietii lor/mele, spre deosebire, uneori, si de cei mai buni prieteni.

Si va iubesc pe toti pe rand. Serios. :)

Rezolvarea problemelor personale

Pasi necesari* pentru a rezolva problemele personale:

1. Acceptarea faptului ca LE AI. Cum aflii asta daca esti prea fucked up sa-ti dai seama singur(a)? Discuta cu 3 oameni care te cunosc foarte bine, care nu iti vor raul si care sunt sinceri si cere-le pareri despre tine. Daca toti trei iti zic ca DA, ar trebui sa rezolvi ceva la tine…atunci nu sunt toti nebuni. DACA nu ai prieteni/cunostinte de genul acesta, uite-te putin la relatiile tale sociale, judeca-te putin din exterior si poate o sa realizezi ca ai niste carente ce ar trebui rezolvate.

2. Introspectii. Pune-te “pe pauza” nitel, take a deep breath si analizeaza-te mult mai rational si mai calm decat de obicei, mai obiectiv. Observa-ti miscarile/gandurile mult mai lucid ca inainte. Takes practice dar te ajuta sa te cunosti nitel mai bine.

3. Incearca, treptat, sa faci lucrurile nitel diferit decat inainte. Sa experimentezi SI ALTE ATITUDINI, renuntand la anumit preconceptii de genul… “Sunt f. tare asa cum sunt, so let me be!”. Ai fi surprins(a) de rezultate. Micile schimbari de gandire/atitudine pot declansa avalansa mult-dorita de emotii pozitive, schimbari majore in bine.

4. Fa lucruri bune, impregneaza-te cu…pozitiv. Zambeste mai des. Nu mai fii crispat(a) in situatii in care inainte iti venea sa urlii. Fa lucruri marunte dar foarte placute, care te relaxeaza si nu te mai lasa afectata prea puternic de cele negative. Imbratiseaza-te si imbratiseaza, sincer, pe tine insuti/insati si oamenii din jur.

5. Un psiholog poate ajuta tot timpul sa te intelegi mai bine/sa iti aflii originea problemelor si care ar fi pasii necesari pentru rezolvarea lor.

Restul…aluneca de la sine.

*parerile sunt ale mele proprii si personale, nu sunt raspunzator daca dupa urmarea lor vor avea loc sinucideri in masa. Eu le voi privi zambind :D

Minciuna

Am mintit. Sunt un om care minte si, mai rau de atat, care SE minte. Si desi minciuna mea, in esenta, se voia a fi una care sa ofere confort, aceasta de fapt distruge.
Asa ca nu mai mint. Pentru prima oara poate…in viata mea…nu MA mai mint si nu mai ofer falsitate nimanui din jurul meu.
Si renteaza?
Pai se pare ca…nu stiu.
Se spune si este general acceptat social ca a fi foarte sincer este un lucru foarte bun, dar…daca minciuna este un lucru atat de rau…de ce atat de multi o folosesc si de ce atat de multi chiar se BUCURA cand sunt mintiti? De ce daca adevarul este atat de bun, acesta te poate ucide? De ce cand sunt si am fost sincer am si fost lovit?
Evident, raspunsurile la aceste intrebari le stiu, nu am IQ de…strut…(in ciuda aparentelor).
Si da, voi continua sa fiu sincer si in acest proces sunt foarte constient ca voi calca in picioare oameni. Dar nu am cum altfel. Si sunt sincer pentru mine, pentru ca anii ce vor urma sa pot sa fiu o persoana mult mai buna.
Si cand voi fi dezamagit prin adevar, macar stiu ca o sa pot sa stau cu capul ridicat si sa zic “asta este…asta sunt eu, asta este ceea ce simt…ceea ce vreau…”.
Adevarul este arma prin care ucizi atat de usor…omori cu zambetul pe buze spunand totodata “scuza-ma, draga!…”.

Noi oportunitati

Gata, se duse si Revelionu’ (asta vine din franceza, “a te trezi” – n.r.), vacanta/concediul, bla-bla, incepe un an nou cu o multitudine de oportunitati. De fapt….nu stiu neaparat de ce este nevoie de un “inceput nou” pentru ca oamenii sa ia mai usor decizii. Poate este echivalentul…”datul paginilor dintr-un caiet”, albul cel nou, nepatat, care poate fi scris mai usor, mai corect.

Si asta am de gand sa fac.

M-am reintors la birou, unde este haos ca de obicei. Am o stare…mixa…de…melancolie, placere, oboseala, anxiozitate, zambet si, ca mastile alea de la teatru, zambet…in jos :D si altele. Oricum, noi oportunitati are on the way! Profita de ele!

Vad ca am primit ceva voturi la numele viitorului domeniu al blog-ului. In mod ciudat, “Vorbe-nVant” pare a avea cel mai mare succes…hmmm… Am primit de asemenea si alte optiuni precum “Ezoterictheatre.ro” sau “SpiritBlogDeGoaga.ro”. A, si aaaaa…TokioHotelTheBest. Dar cred ca e o eroare aci. :D In urmatoarele saptamani lansez noul blog, migrand toate post-urile acolo. Voi pastra in mare parte layout-ul neschimbat, imi place asa cum este. :)

In rest, urasc CFR-ul, dar asta in viitorul post.

Va iubesc pe toti, pe rand!