De ce atunci cand un om moare, subit toti ceilalti incep sa vorbeasca la trecut despre el/ea? Nu mi se pare ok! Omul acela inca traieste. Da, nu in forma fizica, nu palpabil, insa traieste si poate este mai viu ca NICIODATA!
In memoria colectiva. In memoria ta. Prin invataturile pe care le-ai capatat de la acel om. Prin amintiri si intamplari. Vezi totul mai clar. Disparitia unui om din format fizic te face sa vezi si sa il percepi MULT mai clar decat daca ar mai fi printre noi. Iti aduci aminte de lucruri carora in trecut nu le acordai insemnatate, sau pe care le considerai uitate. Il simti mai clar, mai puternic.
Omul acela nu merita sa fie vorbit “la trecut” ci, din contra, este poate mult mai prezent printre noi. Eu cand o sa mor, vreau sa se vorbeasca la prezent despre mine. Si asta si-ar dori multi care nu mai sunt printre noi. So…smile! Nimeni nu moare, atata timp cat macar un om isi mai aminteste de tine si zambeste! : )
—————————
Nu trebuie sa te gandesti cate “a ratat” acel om, cate ar mai fi vrut sa faca/ar mai fi putut sa faca; toti putem sa facem mult mai multe si ne si dorim mult mai multe. Pentru ca suntem oameni. Nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, din pacate. Tot Timpul vrem mai mult, mai diferit, mai…si rareori spre niciodata primim chiar TOT ce ne dorim, facem tot ceea ce vrem sa facem.
Gandeste-te la cate a FACUT. Cate zambete a avut, cata fericire a impartit, cata voie buna. Cate ai invatat si inveti inca de la el. Gandeste-te ca, indiferent de lungime, a avut o viata plina si inca o are, prin noi. Omul care nu mai este, fizic, acum oricum nu mai stie nimic, nu mai este interesat, este…se odihneste. Judeca un om dupa cele pe care deja le-a realizat, nu dupa ce ar putea sa faca sau ar fi putut sa faca.
Nu in ultimul rand, moartea face parte din viata. Accepta ca va veni, nu fii egoist(a), gandeste-te (si) la cei din jurul tau, spune-le cat de mult ii iubesti si apreciezi. Arata-le asta. Vei fi amintit(a) dupa lucrurile marunte, acelea te vor defini.
anca: citesc despre problemele care apar cand castigi la loterie
anca: si de departe cea mai mare problema (in afara de faptul ca cica ong-urile/asociatiile umanitare de obicei reusesc sa afle cine a castigat si dupa aia te freaca la cap sa donezi la ei, in caz ca vrei sa donezi)
alex: ahaha
anca: este faptul ca toate rudele, cunoscutii
alex: ce paduchi
anca: incep sa se comporte dubios
alex: sar pe tine
anca: adica la modul ca intr un fel sau altul
alex: posibil, da
alex: ce bine ca nu jucam, pfiuh
anca: o sa iti zica in fata ca tot ce a facut a fost sa dai 10 lei pe un bilet
anca: si o sa te faca sa te simti vinovat
alex: : ))
anca: si o sa incepi sa le faci cadouri
anca: si apoi unii o sa inceapa sa zica ca vor casa, si atlii o sa se supere ca nu le iei
anca: si treptat toti incep sa aiba probleme cu prietenii si familia
alex: mmt, imi construiesc un zgarie-nori, pun gardieni la intrare si ma inchid acolo, fac un abu-dhabi mai mic si nu ma gaseste nimeni sa ma faca sa ma simt vinovat : ))
alex: da
anca: pai da, adica practic, nu o sa mai ai prieteni
alex: : )))
anca: which is…fucked up
anca: : )))
alex: ce kkt
alex: mda
anca: deci da
anca: nu o sa joc niciodata
alex: bine, daca ar castiga Flo la loto si ar lua fiecaruia cate un apartament, ar fi super ok si … m-as comporta la fel cu el. Cred. Sper. bine, nu o sa se intample, dar…nah
anca: pai fiecaruia….pana la ce prieten?
anca: ca in afara de noi mai are si alti prieteni
anca: ar trebui sa cumparam la toti
anca: ca altfel ceilalti ar incepe sa se simta probabil dubios, si chiar daca nu, o sa incepi tu sa te simti dubios ca incepi sa prioritizezi/clasezi prietenii
anca: which is wrong
anca: si strica de la baza ideea in sine de prietenie
anca: ah, si in afara de asta, cica incepi sa te simti vinovat ca nu faci ceva util cu banii, ca nu ai facut ceva meaningful, mai ales cand cineva din familie se va imbolnavi (Ceea ce se intampla in viata oricui)
anca: si incepi sa ai regrete si sa bei
anca: si…gata
anca: end of yr life
anca: : ))
anca: sunt curioasa daca exista si povesti cu happy end
anca: pt cei care au castigat la loterie
anca: poate de fapt e o chestie care in 80% din cazuri fute vietile oamenilor
anca: : ))
anca: ar trebui desfiintate loteriile
alex: : )))
anca: cica sunt statistici
anca: si 80% din cei care au castigat
anca: au cheltuit toti banii in maxim 3-5 ani
vers.vis spune: erotic eratic ex-
tatic
impacheteaza-ti hartiile muncite, fa-ti
patul in care nimeni
nu doarme
saruta oceanul care
cancerigen
ti se strecoara-n tine
doamne esti doar un caracter,
nu-i asa,
un obosit, gura plina de
respiratie ce pute nuclear
coroziune coruptie coeziune
devotat
fa un playlist de cantece pentru
oglinzi sparte si pune-le
pe repeat
de pe scaunul din spate
plangand
(noroi pentru bocanci
guma pentru carlionti
piele pentru cioturi de copaci
oase de molizi –
avem ochi de margarete si inimile noastre sunt natiuni)
ceva imi spune ca
am devenit cu totii prea obisnuiti
sa ne jucam de-a dumnezeu.
Intrucat am avut intotdeauna o pasiune (dubioasa) de a traduce versuri din romana in engleza dar si vice-versa, am zis, in pauza de gandire de la munca, sa fac treaba asta si cu zicalele noastre autohtone, neaose, romanesti. Si hey, it’s quite fun! :D Traducerile, pentru a fi fun, sunt mot-a-mot, ca nah…
- Sunt un car de draci! = I`m a cart full of devils!
- Aschia nu sare departe de trunchi = The splinter doesn’t jump far from the tree
- Banul, ochiul dracului – The coin, devil’s eye
- Bataia e rupta din Rai – Beating is torn from Heaven
- Bine faci, bine gresesti – You do well, you receive well
- A dat ortu` popii – He/She gave the ort to the pope (?!)
- Calul de dar nu se cauta de dinti – The gift horse shouldn’t be teeth searched/controlled!
- Cauta bataia cu lumanarea – Searching for a beating with a candle
- Ceapa are multe fuste dar tot degera la frig – The onion has many skirts but it still freezes over!
Lucrez in presa de vreo 8-9 ani si deja am vazut cateva tipare & greseli pe care le fac, consecvent, PR-ii in comunicarea cu noi. Sunt convins ca sunt mai multe, insa o sa scriu doar cateva idei care se repeta obsesiv si devin, de la un punct incolo, de-a dreptul enervante.
1. Trimisul comunicatelor de presa in PDF
Fratilor, stiti cat de aiurea este sa preiei informatii dintr-un PDF?! Sa stai sa selectezi textul cu greutate, sa sara randurile complet aiurea, sa le aranjezi cum trebuie, sa stergi imagini sa…. Ce se poate intampla? Pot sa refuz sa public textul respectiv doar pentru ca nu am timp/chef sa ma chinui cu acel PDF.
Nu ma obosesc sa explic institutiilor statului care trimit, MAI RAU, fotografii cu raspunsurile (copii xerox), ca acolo e alta mancare de peste…
2. 50 de RON
Wtf is RON? Ultima oara cand m-am uitat (azi pe la ora 13:02), moneda nationala era leul. Nu RON-ul. Pe bune, nu ne puneti sa schimbam RON peste tot, in leu…
3. Functii cu litere mari
Dragilor si dragelor, functiile se scriu cu litere mici, NU sunt Dumnezei oamenii aia. Deci este gresit Director Comercial, Director de Vanzari sau Director Tehnic, este corect director comercial, director de vanzari si director tehnic.
4. Subject: Comunicat de presa
Apai cand primesc de la o gigica un mail cu subject-ul “Comunicat de Presa”, in 4 din 5 cazuri dau delete din prima, daca nu cunosc foarte bine pe omul respectiv.
5. Textul initial – “atasat aveti un comunicat de presa din partea companiei X
In teaserul din corpul mail-ului, adicatelea ala care ar trebui sa te faca sa deschizi Word-ul sa vezi despre ce-i vorba, pentru a publica/trimite intrebari suplimentare, daca vad scris “Atasat aveti un comunicat de presa – pentru publicare imediata (eventual)”, la fel, in 4,1 din 5 cazuri, delete.
6. Fotografii extrem de mici
In era digitala in care se pune foarte mult accent pe fotografii/video, a primi o poza neclara, praf, distrusa, de 150×100 pixeli este doar o bataie de joc si de o inutilitate…erm…mare. Asa.
7. Bomboana de pe tort – inutilitatea comunicarii
Adicatelea trimiterea acelui comunicat de presa care contine 99% PR si doar 1% informatie, si aia proasta/veche etc. Daca tot te obosesti sa trimiti ceva, fa-o UTIL, ceva care sa fie publicabil, nu doar sintagme precum “cea mai, cel mai tare, liderul pietei, se remarca prin excelenta” etc.
Lista ramane deschisa, urmand sa completez pe masura ce ma lovesc de specimene dubioase.
Ne propunem in aceasta super saptamana a super Parsului sa scriem chestii…cum altfel daca nu Parshesti! Cu majuscula, da!
Pentru inceput, ce este PARSUL si de ce il bagam in seama? Well, in primul rand pentru ca, de-a lungul istoriei, acesta a fost in general ignorat si, din pacate, este pe cale de disparitie in anumite state ale lumii. De aceea, par example in Marea Britanie, exista o intreaga miscare de salvare a micutului rozator neinfricat. Neinfricat pentru ca este atat de lenes (?!) incat doarme in palma, in loc sa se sperie – dar revenim la subiectul asta in alt capitol!
In al doilea rand, pentru ca este pufos (aka “Pufoci”), are privirea limpede, inocenta, emotionanta (si usor goala), nu dauneaza deloc, este gustos (Romanii il mancau!) & doarme…extrem de mult. Atat cat mi-ar placea si mie sa dorm acum, dar sunt la munca, deci nu pot, caci muncesc. Scriu textul asta deocamdata.
In al treilea rand, pentru ca este un pet excelent, desi nu extrem de dinamic, te umple de bunadispozitie si…daca nu face parte din specia (rara din fericire) Parshus Gralofux nu ocupa mult spatiu in casa. Sper(am) ca ‘ipsterii care vor citi aceste randuri, venind din negura Internetului, nu vor deveni (brusc) pasionati de animalut si sa devina la moda! Merci.
Maine voi scrie despre “Utilitatile Parsului!”.
MAINE (Saptamana Parsului, ziua II)
Continuam in forta Saptamana dedicata Parsului prin descrierea catorva caracteristici fizice si facilitatilor pe care aceste caracteristici le confera iubitului animaluts.
Am incercat realizarea unei schite a Parsului – este Paint, intrucat pe computerul de la munca nu am altceva instalat – are doar 1 Gb de RAM, oricum nu ar merge altceva.
Ahem -
Parsul
Asa, dupa cum observam din schita, Parsul este un animalut considerat pufos (aka “pufoci”) si gralof, similar cu un “cartof pufos”. Acest lucru, combinat cu labute gralofe, il ajuta sa hiberneze si sa supravietuiasca temperaturilor extreme. De asemenea, desi unii prefera sa il incalte/imbrace, precum acei pekinezi hidosi plimbati de doamen in etate pe strada, el se descurca foarte bine si cu cele patru labute dezbracate.
Mai observam un corp bine dezvoltat, ceea ce denota un apetit extrem – pana la urma, Parsul hiberneaza (da, cateva luni bune!) asa ca TREBUIE sa manance mult mult inainte, pentru a supravietui. Urechile de fereng ies in evidenta, pentru a auzi bine pericolele. Dusmanul mortal al Parsilor – cainii (vagabonzi) dar si,uneori, umbrele (proprii).
Revenim maine cu alte caracteristici, de asta data non-fizice, ale parsilor.
Ziua III -Utilitatile Parsului
Am aflat pana acum ca este pufoci – ceea ce, in sine, este o super utilitate. Iarna te poti inveli cu Parsul, alinta, imbratisa etc, vara poti sa ii tunzi blanita si devine racoros, placut. Trecand insa peste asta, Parsii au mult mai multe utilitati:
- Mergand cu gralofii goi prin casa, aduna tot praful pe talpitse si, incidental, fac curatenie!
- Avand apetit extrem de ridicat, fac orice pentru a manca! Cu putin dresaj, ajung sa poata combina ingrediente delicioase in mancaruri purrrrr-fecte!
- Ei insisi sunt deliciosi! Sa nu uitam, romanii ii mancau ca pe delicatese! Deci in ultima instanta daca dresajul nu functioneaza, poti oricand sa ii prajesti si sa ii mananci : ).
- Sunt aventurosi – mai ales noaptea, cand nu au somn si incep sa se catere pe tine, sa cante (scot sunete placute!), sa se alinte si asa mai departe. Le place sa experimenteze!
- Desi le place sa traiasca in haos (in alta zi vom discuta si despre cum PODEAUA este, pentru parsi, locul IDEAL de aruncat ORICE), atunci cand li se pune pata, fac o ordine perfecta- mai ales in frigider, loc preferat in anumite momente ale existentei.
- Este un pet de lunga durata, care se ataseaza de stapan si il slujeste cu credinta, umor si pufosenie maxime!
Ziua IV – Ce le place Parsilor
Parsii se dau in vant dupa (extrem) de multe lucruri, insa pentru unele chestiuni dezvolta chiar obsesii. Printre ele, in mod dubios, un pradator natural – VULPILE! Dedicatie, mai jos! : )
Pe langa vulpi, alte pasiuni ale Palcilor includ BRANZA, in orice forma, marime, miros sau chiar CANTITATE! Niciodata nu este suficienta branza pentru pars – precum alte rozatoare, isi fac casuta in branza/cascaval.
De asemenea, ca majoritatea petilor (exceptie notabila facand pisicile, recunoscute ca fiind fiinte antisociale, pagane, antipatice, ignorante, profitoare, proaste, nerecunoscatoare – pauza de respiratie – inutile, hulpave si altele), si Parsii doresc sa fie ALINTATI si iubiti! Bicoz ol iu nid is lav!
Alte pasiuni ale Parsilor includ chemarea suratelor/fratilor sai in anumite momente ale vietii – in special atunci cand se imbaiaza, alaturi de acestia uda, dubios, toata baia.
Parsii sunt sportivi, le place sa alerge, sa bicicleasca (dea pe rotita – n.a.), sa doarma si sa manance (cam) orice, sa se plimbe si sa primeasca cadoase faine. Pam-PAM! : )
…intrucat nu ca n-am avut timp sa scriu pe-aciulea dar m-am ocupat de ErouPeBanda &….alte chestii! Cum ar fi sa merg prin Polonia, la Cracovia (care Cracovia arata ca un Sibiu mai mare si destul de ieftin), sa ascundem oua prin parcuri intr-un concurs ErouPeBanda stil Geocaching, sa beau tone de ceaiuri, curmale si stafide.
Si nu pot sa nu observ cum ABSOLUT totul evolueaza super rapid in jurul meu/nostru! Tehnologia parca se schimba si NE schimba in persoane cu o viata…prea dinamica. Bicicletele la fel, da, am DOUA acum, yep! :-” Curand o sa fie trei?! Oricum, treaba este ca nu mai pot tine pasul cu cate STIRI si chestii am de zis si nu prea pot sa le si scriu aici.
Adicatelea daca as face din blog o chestie full time, ca prin 2008-2009, poate. Dar … nu prea mai este timp si imi canalizez energiile pe alte proiecte mai importante, prioritare. Pam-PAM. Si n-am zis nimic, dar va iubesc pe toti, cum altfel daca nu pe rand!? :-”
Vad un batran pe campul indelung, incearca sa zambeasca dar nimeni nu-l observa. Un batran se dezbraca si saruta o papusa, inchis in camaruta sa mica; este penumbra si ochii ii sunt incetosati. Dupa un timp varsa cascade.
Si campul este lung si plin de corpuri.
Printre ele, un caine batut pe o alee mizera, incearca sa ma muste, orice urma de mandrie disparuta din privirea lui. Mi-ar fi placut sa mai am piciorul intreg, sa i-l ofer. Pleaca schiopatand, incet, dispare in penumbra.
Si campul este lat si gemetele au pierit aproape.
O mama isi viziteaza copilul – ii zambeste printre gratii; niciodata nu l-a iubit mai mult.
O fetiscana urca pe scari in fata mea, parfumul ei dulce ma orbeste. Merge sa ia cina, singura, si asta o face si mai frumoasa. Ii vad chipul desenat pe caramizile rosii din fata casei, o statuie de portelan perfecta, in mijlocul unui oras violent, un oras care preaslaveste carnea. Este alba toata.
Si campul incepe sa dispara, ochii se inchid.
Primul lucru pe care il aud este vocea unui calator care isi spune soptit povestea – “erai chiar tu, plimbandu-te descult pe campia inverzita, focul de la miez de noapte, negrul divin al marii si al cerurilor”. Eram noi, alene colindand strazile umezite, nisipurile fine, trezindu-ne in fiecare dimineata intr-o noua galerie de minuni, scaldandu-ne in locuri pe care nimeni altcineva nu le-a mai vazut cu ochii nostri. Naufragiati pe o insula abia inaltata din Oceane, imbracati in nimic altceva decat alge – vesmintele cele mai stralucitoare ale frumusetii.
Si campul cade, lin, rotind.
Dincolo de orice mortalitate, noi suntem, leganandu-ne in respiratiile naturii, in aerul de dimineata al Creatiei, o priveliste care a amutit insusi Raiul.
Vreau sa calatoresc unde calatoreste viata, sa ii urmez pasii, unde aerul are gust de muzica, unde iarba miroase a Eden proaspat-nascut. Nu as trece pe langa niciun om, pe langa niciun strain, pe langa nicio ciudatenie a naturii, pe langa nicio tragedie sau ruptura. M-as scalda intr-o lume de senzatii – iubire, bunatate, simplitate – (in timp ce sunt violat si incarcerat de tehnologie).
Cum poti “sa fii tu insuti” cand nu stii cine esti? Inceteaza sa spui “stiu cum te simti”, cum poate sti cineva cum se simte altcineva? Cine esti tu sa judeci un preot, un cersetor, o curva, un politician, un criminal?
Candva, un copil m-a intrebat daca exista un oras intr-un fulg de zapada si care este culoarea cantecului meu. Niciodata nu am fost mai aproape de adevar ca atunci – si nici nu voi mai fi vreodata.
Campul se prabuseste. Moartea este singurul invingator in orice razboi. Nu este nimic nobil in a muri pentru religie, pentru tara, pentru ideologie, credinta, pentru alt om. La fel cum hartia este moarta fara cuvinte, cerneala moarta fara poeme, toata lumea este moarta fara povesti, fara iubire, fara frumusete dezarmanta.
Realismul fara limite costa suflete.
L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu zambind? De ce inca purtam in jurul gatului zgarda torturilor noastre? Vad toate aceste leagane goale si ma intreb daca Omul se va schimba vreodata.
Si eu imi doresc sa fi fost un Om dar tot ceea ce devin si am fost sunt fum si oglinzi – dandu-mi-se totul. Luandu-mi-se totul.
Inchid ochii pentru totdeauna, pe campia plina de morti, pustiita de arme si razboi.
alexgoaga: am chef sa scriu ceva depresiv pe blog
alexgoaga: da-mi o idee
songe_stars: : )))
alexgoaga: 3-4 cuvinte, ceva
alexgoaga: n-am mai scris de mult
alexgoaga: nu rade! tre’ sa fie depresiv
songe_stars: o poezie?
alexgoaga: da-mi un start, o treaba.
alexgoaga: orice.
songe_stars: branza
alexgoaga: mm…..
alexgoaga: mai dam niste cuvinte, sa le inserez.
alexgoaga: pe-acolo.
alexgoaga: branza e destul de vesel, parca, totusi…
alexgoaga: (sa vezi ce cul arata Gunboat-ul de level 7!!!)
songe_stars is typing…
songe_stars: branza, euforie, cenusiu
alexgoaga: ha! fain! ok! ma apuc de treaba!
Dadui peste o reclama Vodafone…si oricat m-am scremut sa-mi dau seama ce vrea sa spuna autorul aici, pur si simplu nu reusesc sa-mi dau seama care este legatura intre un…hamster…si un serviciu de retur?!
