Romtelecom deschide noi magazine “cu iz” de Deutsche Telekom

Azi participai la o frumoasa conferinta de presa cu managementul Romtelecom, ocaziune cu care ne-am plimbat pe o distanta de…vreo…700 de metri si cu un jeep…pentru a ajunge in locul unde s-a deschis un nou magazin al companiei.

Are 100 metri patrati si arata…cul. Cul de tot. Desi cam micut, dar presupun ca nu o sa fie super macel acolo, ca azi, cand era plin de oficiali/presa. Au bagat “cateva sute de mii de euro” in el in patru astfel de magazine (later edit: dupa ce ma sunara de la Romtelecom sa imi spuna ca scrisei gresit, ahem :D ) (mi se pare enorm, dar…daca asa zice seful lor…asa o fi!) si este un concept european marca operatorului telecom german Deutsche Telekom. Care DT sunt actionari la OTE care OTE detine Romtelecom si Cosmote. Asa.

Si poze din noul magazin! Pam-PAM! (e si directorul general Romtelecom, grecul Ioannidis, in 2 poze…il depistezi tu!)

Teatrul din Romania

Am fost recent cu Alex la teatru, piesa Lear. Doar Lear, nu si “Regele” in fata, intrucat distributia a fost exclusiv feminina – asa a vrut regizorul Andrei Serban.

Trecand peste piesa in sine despre care va scrie at some point insasi Alex, am remarcat alte chestiuni.

Sala de la Gradina Icoanei este extrem de versatila, se poate modifica/schimba foarte mult, regizorii au libertate de miscare foarte mare. Acum era…o scena lunga, ridicata in doua parti, publicul fiind asezat de o parte si de alta a ei. Alta data cand am fost, avea forma de arena, alteori este sala clasica.

Oamenii tineri si foarte tineri au devenit predominanti in sali, cu cat piesele devin mai moderne si teatrul romanesc devine mai promovat stradal/reclame agresive. Pana la urma, si asta este un business.

Parintii care merg cu copii mici ar cam trebui sa citeasca macar putin despre piesa, altfel respectivii copii, saracii, ar putea ramane cu sechele. In spatele nostru era o fetita de vreo 5-6 ani cu taica-sau. Piesa contine nuditate, multa vopsea sangerie, pistoale, cutite. Na, ca in Shakespeare…modern. :D

Biletele pentru aceasta piesa sunt vandute in totalitate, saptamani intregi de acum inainte. Ca si pentru altele, din cate am tras cu urechea la ce se vorbea pe acolo. Teatrul NU va muri, este mult mai…natural, surprinzator, interactiv decat filmele.

Mi se pare corect sa platesti o suma mult mai mare pentru a merge la o piesa de teatru decat la un film. O suma cel putin la fel de mare cat a CUMPARA un film abia aparut pe piata, in formatul cel mai modern – in cazul nostru, Blu-ray. Cei care spun ca “vai, ce scump este sa mergi la teatru…”, sa se gandeasca ca din banii aia trebuie sa traiasca niste oameni, sa se investeasca in componente de scenografie, costume, modernizarea spatiilor si asa mai departe.

Special Post – Hepi Barthdei Alex! :D (pseudosemipersonal)

Azi este ziua Omului care m-a transformat, sprijinit si ajutat poate cel mai mult, exceptand familia. Ea este Omul pe care am ajutat si imbratisat, cand a avut nevoie de mine, atat cat am putut, careia i-am dat sfaturi de fiecare data. Ea este Omul fara de care eu as fi fost altfel azi. Nu stiu cum, dar tind sa cred ca mai urat, mai putin bun, mai putin stabil.

Ea mi-a aratat ce inseamna prietenia absoluta si cum doar la greul cel mai greu iti poti arata iubirea, intelegerea, afectiunea adevarate. Sper ca prietenia dintre noi sa nu fie niciodata rupta si tot timpul sa fim unul pentru altul alaturi si sa ne bucuram de fericirea celuilalt. :)

Si ca sa ramana pentru posteritate…evolutia in timpi si spatii ale astui om. (pozele nud de la 2-3 ani nu le-am inclus!!!!!) :D

Floare

Nu plange, lacrima ti-e uda, prabusita cade spre pamant, in pamant ajungi si tu! De ce sa te grabesti s-ajungi tarana, de ce sa seci apa din tine, prin ochi sa spui cuvinte ude?

Nu plange, copila mea, caci ochii ti se-nchid, inchisi vor fi candva pe veci, de ce grabita tu esti? Lasa-i vii sa lumineze, tristetea sa nu-ntineze viata din sclipirea lor!

Nu plange, dragoste, obrajii apa n-au nevoie, sclipirea vie le-aduce prospetime! Iar buzele-ti intredeschise, nu vor umezeala a inghite…

“Plang, dragostea mea, caci doar cu asta apa floarea de pe mormantul tau va sta sa spuna lumii ca sunt pe veci a ta…”

Sunt unchi! A nascut frati-meu! (personal)

A nascut frati-meuuuuu!!!! Un baietel!

Inca nu`sh cum o sa-l cheme! Deocamdata are nume de cod “baietel”.

Tre` sa invete si romana! (frati-meu fiind maritat cu o suedeza!) Si sa cante la cel putin 2 instrumente muzicale! Si sa citeasca Razboi si Pace pana la 5 ani!

Si io o sa fiu unchiu` ala misto de tot, o sa moara dupa mine! Evident!

Maica-mea abia asteapta sa se duca o tura prin Suedia, e lesinata de fercire. Taica-meu zice ca fericirea este MAI MARE cand cineva devine bunic decat parinte, intrucat este o realizare poate si mai mare ca proprii copii sa…creeze ceva de genu` asta!

Va iubesc pe toti pe rand si sa fiti tineri si ferice! Intotdeauna!

Frati-meu este asta! Io-s mai misto, evident, dar e o.k. si frati-meu… :D :)

Timisoara sa mai…astepte! Atentie, cad dealuri!

Cu 2 ore inainte sa mer la gara, am sunat asa….de chestie…la CFR… si intrebai de trenu` ala, daca are intarzieri.

“Ah, dar…trenul este anulat!”
“Huh? Poftim? Ce? Cum? Care? In ce fel?”
“Pai da…s-a prabusit un…deal…pe sine”.
“Poftim?!? Un…DEAL?”
“Versantul unui deal, da…”
“Pai si…nu completati si dumneavoastra pe site informatia aceasta, doar asa…ca chestie?”
“Ah, nu s-a facut inca? Ne cerem scuze, mai aveti maine dupa-amiaza unul…”
“Da, multumesc mult, la revedereeeee…!!…”

Asa ca pe uichendul viitor! DAR, am program fain si pe-aciulea, asa ca…long live CFR!

Va iubesc pe toti pe rand! :D

Regasita

Batrana se indrepta spre patefonul din coltul camerei si cauta, aplecandu-se usor, o anume placa. Firicele de praf sclipira in aerul incaperii cand sufla peste ele, apoi, cu maini tremurande si ochi vii, ridica placa.

O cupla la patefon (ce frumos dansam pe muzica asta…) si discul incepu sa se roteasca, intai ezitand, apoi prinse viata. Muzica incepu sa se scurga intre peretii ingalbeniti ai camerei vechi, prin mobila masiva, printre rafturile cu carti vechi frantuzesti…apoi coti si ajunse in baie, prin fata oglinzii, tremura putin pe pereti, in incaperile atat de goale si intr-un final iesi pe geam afara.

Acolo se pierdu in zarva dintotdeauna de pe strada cu nuci si tei.

Batrana se opri in centrul camerei, cu privire pierduta. Isi freca putin mainile una de alta apoi, incet, inchise ochii si incepu sa valseze. Picioarele batrane tremurau la fiecare pas, dar bratele se ridicara si, imbratisand aerul, se oprira pe umenii lui, pe spatele ferm si drept.

El o cuprinse de mijloc, puternic, ca atunci candva, si o stranse la piept. Ii mirosi parul balai si tanar, isi sprijini barbia pe crestetul sau, o cuprinse puternic si protector. Apoi privirile li se intalnira, buzele se intredeschisera si apropiin…

…batrana facu un pas gresit si se prabusi pe carpeta murdara, pe lemnul vechi. Suspina cu durere. Incerca sa se ridice dar oasele-i vechi nu o lasara, cazu iar si incepu sa planga in hohote.

In baie se propti intai de chiuveta. Isi lasa obosita capul in jos si apoi isi dadu cu apa pe fata. Isi mai reveni putin. Lua o carpa, o muie si dadu cu ea peste oglinda murdara.

De acolo, chipul balai zambi, ridurile disparura, parul carunt se bucla, buzele se inrosira. In spatele oglindirii tinerei era tot el, tanar, saten, inalt. O cuprinse din spate si o saruta incet, pe gat. Ea-i simti buzele cu mult inainte ca ele sa intalneasca pielea-i alba si tresari, lasand capul usor intr-o parte.

Ridica mana si o duse acolo unde era capul barbatului. Mana prinse aerul si apoi cazu in gol, lovindu-se de chiuveta veche. Batrana tremura, ofta si, cu gesturi lente, se pieptana incet.

Se dezbraca si, cu grija, isi puse hainele ei bune, de duminca, cand de brat cu el mergeau impreuna la biserica. Acolo, pe scaune, ascultand rugaciunea, uneori se mai atingeau din greseala.

Isi puse baticul brodat de maica-sa pe cap, isi aranja cu grija, sa nu iasa fire de par apoi, incet, lua bastonul. Poticnindu-se, se indrepta spre pat. Se intinse incet, oftand, isi trase cuvertura peste ea si-si puse mainile pe piept.

Afara soarele incepuse sa apuna dar razele lui inca incalzeau copiii ce jucau mingea pe strada cu tei si nuci. O fata sarea coarda intr-un colt iar altii se jucau prinselea. O tanara mama se tinea de bratul sotului ei, in timp ce prichindelul lor alerga in jur, facand baloane de sapun.

Dar batrana nu stia nimic din toate acestea, adormise zambind, visandu-l.
……………………………
Ridicandu-se din pat, se uita la corpul ei. „deci asa aratam…”, isi spuse spiritul. Pluti prin camera, apoi, fara sa se mire de nimic, iesi prin usa afara.

Acolo, la intrare, era el.

„Te astept de o vesnicie, dragoste….hai sa mergem….”

Valsul francez le purta umbrele pe langa strada cu castani si tei. Parul ei lung si carliontat il atingea pe el.

„Te iubesc. Cat de mult dor mi-a fost de tine…”

Un singur drum

Soseaua din sticla albastra se impleticeste prin gleznele-ti roase de timp si cioburi din oameni se prabusesc cu lentoare
pe iarba ce pe margini zacea prin glastre.
Transparent si din metal cauti nemurirea cand totul in juru-ti se sfarama in mii de placeri
si dureri
si vise absurde si lumini naucitoare de priviri indurerate, fericite, idioate si naclaite.

Si pasii-ti devin mai grei la semafor cand privesti cum cu fiecare secunda oamenii devin nerabdatori
sa treaca si sa moara
calcati de masini si motoare naucitoare si te intrebi atunci “de ce trecem atatea treceri
cand putem sa pastram o singura cale?”
Si cand calci si tu sa treci vuind o masina te plezneste si cand inca plutesti te
gandesti
“ce bine ar fi fost sa nu mai gandesc ca vreau sa trec!”