Floare

Nu plange, lacrima ti-e uda, prabusita cade spre pamant, in pamant ajungi si tu! De ce sa te grabesti s-ajungi tarana, de ce sa seci apa din tine, prin ochi sa spui cuvinte ude?

Nu plange, copila mea, caci ochii ti se-nchid, inchisi vor fi candva pe veci, de ce grabita tu esti? Lasa-i vii sa lumineze, tristetea sa nu-ntineze viata din sclipirea lor!

Nu plange, dragoste, obrajii apa n-au nevoie, sclipirea vie le-aduce prospetime! Iar buzele-ti intredeschise, nu vor umezeala a inghite…

“Plang, dragostea mea, caci doar cu asta apa floarea de pe mormantul tau va sta sa spuna lumii ca sunt pe veci a ta…”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>