In seara asta oare cine era? Ii era frica a se uita, in ultimul timp ochii-i inchidea. Poate un mos decrepit cu bale curgandu-i pe trupu-i golit de sentiment, ce urma sa hraneasca un madular innegrit? Poate-un virgin mic si timid, ce-n trei minute termina pentru ce a venit, si-apoi barbat fiind scuipa in prag de usa si se-apuca brav de povestit? Sau poate sunt doi sau trei, ca multe gauri a nascut dumnezeu in femei…

Si-avea, tarfa noastra, o lacrima-n gand, si sticle in inimi si negru cazand. Si chircita cadea pe rece podea, asteptand poate-o puternica nuia, sau bocanc trantit pe capu-i balai, s-o trimita naibii in rai…

Azi insa altfel era, si-a dat seama cand simti atingerea.

“Nu-ti fie teama, sunt aici,
Te pretuiesc,
Nu-ti fie teama, eu
Te iubesc…
Si eu ca tine candva am fost tarfa
Si eu ca tine ma simteam carpa…
Dar vai, esti oarba, ti-ai pierdut privirea,
Poti macar sa-mi vezi
Atingerea?”

Si planse si se-agata de ea, salvatoarea si omul bun ce nu o lovea cu o nuia. Se agata de picioarele-i si planse-n hohote surde pentru ca nimeni nu aude carnuri, pe tarfe. Tremurand ii multumi, si voi rasplata-i a oferi.

“Nu vreau decat ca de-acum sa visezi,
Sa pleci de la mine si doar bun tu sa
Vezi
Caci desi oarba, batuta si urata vei fi,
Fericirea nu e ceva ce poti
Defini!
N-are hotare, retete sau reguli,
Cauta-n tine si-alunga-ti norii negri…”

Si pleca tarfa noastra, in maini cu multi bani de-odata, afara baietii o luara-n primire ca si-altadata.