(daca tot sunt la capitolul “dependente”…nu, nu o sa ajung la cea sexuala, e prea stiuta! :D )
K, este absolut normal sa avem modele in viata. Primele ar fi parintii. Mami, tati, eventual vreun unchi, fratior si verisor. Ulterior vreun coleg/colega, sau vreun amic/vreo amica mai mari.
Nu am cunoscut insa pana in prezent NICIUN om care sa nu isi fi dezvoltat o puternica pasiune fata de anumiti oameni cu care, fizic, n-a avut NICIODATA nicio tangenta si cel mai probabil nici nu va avea vreodata. Ma refer la cei ce apar in mass-media.
Cel mai des – actori si cantareti. Postere pe pereti, imitam frizura, stil, imbracaminte, atitudine, etc.
Daca stai sa te gandesti nitel, chestiunea asta este absolut bestiala, intrucat arata FOARTE multe despre omul respectiv simpla alegere a unui anumit TIP de idol arata felul in care gandesti, ce apetente ai, pe ce canale sociale te vei situa mai tarziu, ce gusturi deprinzi.
Ulterior, pe masura ce avansezi in varsta, renunti usor-usor la acei idoli, ramanand insa cu “sechele” de pe urma lor, dezvoltandu-i intr-un fel sau altul.
Si uitandu-ma in jurul meu la ce idoli au parte din prietenii mei, realizez ca… bai…am oameni super inteligenti primprejur si cu gusturi misto!!!
Avem asa: Antonioni/Bergman, Oliver Stone, Quentin Tarantino (3 regizori pentru 3 prieteni), Ada Milea, Metallica, AC/DC (3 formatii/cantareti pentru 3 prieteni) sau Picasso, Freud`n`familia* (2 diversi, pentru 2 prieteni). Super tare. :)
*aci este Mihai, si presupun ca pana sa descopere mai in amanunt psiho-terapia, a inceput cu Freud…care l-a marcat. PREA rau. :D
hmmmm…crek tocmai am descoperit ca “i have an issue” in legaatura cu … cuvantul “dependenta”. mi se pare prea mare ca sa nu imi vina in cap contra-argumente. :)
de asemenea si “idol”.
Dar, crek pe parcursul acestor 2 posturi am invatat ca pur si simplu limbajul tau este adeptul unui stil baroc, si ca nu trebuie sa te contrazic, ci doar sa prind ideea de baza…nu si floricelele entuziasmice de pe margine :D. si sa o imbogatesc, evident, EU, in profunzime.
da’ totusi …de ce “a prietenilor tai”?
ce, tu nu ai un asa zis “idol”? pe tine gen? :D
Entuziasmul ma caracterizeaza. Sunt FOARTE constient cand scriu ca nu o fac intr-un stil flamand ci baroc, dar totodata asta ma amuza. :)
Pai da, dar nu am postere cu mine in casa.
Inca.
eu de ce n-am idoli?
Pentru ca te placi prea mult. Nu, tu ai ceea ce am si eu – personalitati din diferite domenii care ne plac foarte mult, dar nu ii ridicam la rang de “idoli” si nici nu deveni “nr. 1 fans” pentru ca…estem nitel prea narcisici/realisti. :)
Poate cand erai mai mica aveai. Sau te-ai entuziasmat f.f.f. mult o perioada mai lunga de o anumita persoana/personalitate.
maicaaaaaallll
Giiiiiizasssssss, tu chiar vrei sa faca misto lumea de tine, nu?
mmmmmdaaaaa….acu ti-ai dat seama?! bine…in mod normal m-as fi abtinut un pic….dar dupa o noapte cu o ora de dansat pe maical, e mai greu