Nu distruge doar relatii inter-umane ci si rezultate ale muncii. Eu personal as sanctiona, in locul unui manager, orgoliile la locul de munca, daca acestea influenteaza activitatea profesionala a angajatilor.
Tag Archives: social
Vrajitoare de Bucuresti
Azi, in metrou, JUR, am vazut prima vrajitoare din viata mea! Adica in mod SIGUR acum cateva secole ar fi fost arsa pe rug!
Are/AVEA (sper) vreo 22-30 de ani, nu prea-mi dadui seama din cauza machiajului ALB, excesiv, si statea pe un scaun.
Imbracata in negru, complet, bruneta.
Am fost socat sa vad UNGHIILE! deci…ALBE…cu niste…puncte…cred…”de fitze vrajitoresti”, aveau CEL PUTIN 3-4 centimetri lungime si, frate, erau SUPER ascutite! adica… poti sa OMORI omul cu alea, LEJER, cam oriunde le-ai infige!
Mai mult, avea un iPhone pe care incerca sa tasteze (nu prea reusea, evident!), presupun, 0666Devil.
As fi vrut sa-i fac o poza, sa o dau inchizitorilor, dar aparatul meu foto este orice numai discret nu. Grrrr.
Oameni, oameni…
Ce…AMUZANTI sunt ei!
Si ce AMUZANT ca la mine acest cuvant scris cu CAPS-LOCK inseamna ATAT de multe chestiuni!
Ah.
ce m-as face fara CAPS LOCK, uneori!!?
ca sa nu zic de bold…
OK, “s-a stins flacara poetului Paunescu”
(dupa cum scrie acu` pe ecran, la iRealitatea – le-a luat ceva pana s-au prins ca poa` sa foloseaca metafora asta, ahem).
Da’….de ce nu zice nimeni cum il lingea pe undeva pe Ceausescu….sau cum din vina lui (chiar si indirect) au fost omorati vreo 5 oameni, tot pe vremea aia, m?
Pf. Poem pentru Ceausescu – caci nu, nu tre` sa uitam SI astea!!!
Cuvântarea lui Ceauşescu a inspirat poezia „Vă mulţumesc“
Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.
Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ’72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»
De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.
Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.
În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.
Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.
Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.
Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“
Bere cu fotojurnalist international
Ieri am avut ocaziunea de a sta la bere/ciocolata fierbinte vreo 6 ore cu unul dintre fotojurnalistii recunoscuti pe plan international, Dean Cox. Nice guy! Tipu` a colaborat/colaboreaza cu National Geographic, Bloomberg, Associated Press, New York Times si alte cateva necunoscute publicatii de teapa astora…
Ocazie cu care m-am jucat cu o mica camera foto Nikon D300 (DOAR 6.000 de lei le F64) si un obiectiv de vreo 4.000 de lei. Senzational.
Tipu` si-a sters insemnele Nikon de pe camera, si-a luat un strap-on vechi si jegos si uneori fotografiaza cu obiective mai “murdarele”, aparent, pentru a putea parea neprofesionist si a nu fi bagat in seama de anumite persoane ce nu ar putea fi … vesele…sa afle ca ar putea fi date la ziar.
De asemenea, foloseste vreo 4-5 carduri de cate 8Gb, pe care le schimba des. De ce? Daca fotografiaza undeva unde nu PREA este voie, face vreo 20-30 de fotografii rapid, schimba cardul, mai face cateva si daca vine gardianul si-i zice sa le stearga, mai are cateva de rezerva.
Ne-am povestit ce senzatie ai cand esti amenintat cu o mitraliera, ce batai si-a luat, de cine a mai fost amenintat. Cul.
Un gagiu super relaxat, cu umor, nascut in Germania, crescut in SUA si casatorit in Suedia. Se plimba peste tot aproape, e super o.k., o sa-i trimit si eu niste poze facute de mine intru a-mi da niste sfaturi. In the future, cine stie…o colaborare, ceva? : )
Fain sa cunosc oameni…cu adevarat interesanti, care AU ceva de zis, pot sa ofere niste sfaturi (de fotografie, jurnalism dar nu numai!) cu adevarat competente si interesante.
De asemenea am aflat de existenta GorillaPod – trepiede cu picioare flexibile ce se pot “lipi” de aproape orice, se pot “mula” pe stalpi, garduri, biciclete, ziduri sau masini, fara sa cada. Pui camera pe ele si…geniale. Si nu costa mult!
Tipu’ ne-a recomandat si niste muzici faine, straineze, astept sa ascult!
Dupa ce o sa investesc intr-un D90 (3.000 de lei), o sa-mi iau si asa ceva si ma apuc cum trebe de fotografie. Gata, nu mai sunt ucenic! :D
Va iubesc/ador pe toti! In rand, nu va inghesuiti, kkt!!!
Babe’n’mosi de duminica
Este duminica dimineata, ora 9. Pe strada este pustiu aproape. Astept masina 336, alaturi de doua domnisoare de vreo 70 de ani, cu sacosele de rafie aferente.
Vine masina. SHOCK, vorba aia. Plina. Duminica dimineata. Din ea se revarsa vreo 5-6 babe si mosi. Urca si cele doua domnisoare mai sus amintite.
In masina, exceptand FIX 3 tineri/tinere si cateva doamne/cativa domni de varsta a doua, PLIN de babe si mosi.
Frate! Este DUMINICA! Macar ACUM sa am loc de voi! Si da, NU am loc…pentru ca oricat de bine par sa se tina de barele alea, cu disperare, la fiecare frana/pornire se BALANSEAZA si sunt lovit cu fundurile alea mari, si se ATING si PRELING pe mine, si se SPRIJINA pe mine si ma ASUDA si injura!!!!!
ARGH!!!!!!!!!
De ce nu o sa mai fac sondaje pe strada
NICIODATA! Decat daca…nu`sh…este ceva cu ADEVARAT special.
Mai aveam vreo 20 de minute pana la Intalnirea programata la si ora fixa si m-a oprit o pustoaica pe strada “Aveti cinci minutele, pentru un scurt sondaj?”. Era asa…plansa…vreme urata…am zis si io ca…na, sa fac o fapta buna, castiga si fata un leu-doi acolo, si oricum mai aveam timp.
Ma tine 4-5 minute in mijloc de strada si apoi imi zice “Haideti inauntru, mai dureaza doar 10 minutele!”. HUH? POFTIM? Pai nu zisesi la inceput “cinci minutele”?! “Aaaaa…pai da….dar stiti….ca trebuie bagate si in calculator…si i-me-diat terminam!!”.
En fin, zic…bine bre, daca tot am 15 minute… puii mei!
Intru. Un loc imputit, aiurea, JEGOS de-a dreptul. Calculatoare ANTICE, monitoare CRT de vreo 10 ani. Scaune soioase, nici nu voiam sa ma asez pe el. Inghesuit. O tipa fara viata era FOAAAARTE atenta la ce raspundea, isi dadea cu parerea chiar, suplimentar! (Era un sondaj despre bauturi carbogazoase! De care io nici nu prea beau, decat pur intamplator!!!).
Ma pun in fata computerului si incepe dixtractia. Completez ACELEASI intrebari, apoi urmeaza o serie de intrebari imbecile, despre PRETURI, CANTITATI, de unde cumpar bauturi, ce ambalaj MA ATRAGE! (NICIUNUL!!!) si alte tampenii. La un moment dat, dupa 10 minute, o rog sa ma lase pe mine sa bifez, ca termin imediat! ORicum nu ma interesa ce pune acolo si raspundeam total aiurea.
Studiul, realizat de NIELSEN! Aha….deci ASA se fac astea!? : )) ce…”relevanta” uimitoare.
Dupa inca vreo 5 minute si telefon primit “Am ajuns! Unde esti!?” “Aaaaa…ajung si eu in 5!!! M-am oprit sa fac un sondaj idiot! Scuzeeee!!!” am intrebat-o pe tipa de ce nu se grabeste nitel. “A, pai sistemul este facut astfel incat sa trebuiasca sa stam 15 minute, altfel nu se salveaza informatiile…”. POFTIM!? Pai zisesi 5 minute…apoi 10…acu` sunt 15!??! FUCK IT! “Da…dar…dar…va dau o ciocolata la final!!” HUH!? Sa MORI tu!?!?! Mama, m-am SCOS!
Dupa vreo 20 de minute reusesc sa scap. Fata a castigat 6 lei.
Ce bine m-am simtit.
Nu mai fac NICIODATA sondaje de-astea.
Aurolaci si cersetori
Ar fi genial de s-ar face un fel de…program…de o saptamana…eventual pe un teren viran unde sa vina TOTI aurolacii/cersetorii sa se SPELE.
Pentru a-i atrage li se pot oferi chestii…gratuite…marunte…dar misto. De genul…o masa fierbinte, prosoape..sepci s.a.m.d. Nu cred ca ar fi ATAT de greu si oamenii ar VENI!
E si loc de socializare si impartasit…experiente!
Ideea am avut-o azi cand am trecut pe langa trei aurolaci si toti trei aveau trasaturi FOARTE placute! Adica…mi i-am imaginat pentru o secunda rasi tunsi frezati si spalati si aratau EXCELENT!
Pacat ca, vorba cuiva de pe Facebook, oamenii parca-s mai interesati sa salveze ANIMALE decat…pe semenii nostri.
Umbrelari mici, beware!
De fapt, o, voi, cei inalti, beware!!!
Imi place ploaia. Ma rog, nu cea de Bucuresti, care este acida si-ti cad parti din corp daca te lasi atins(a) de ea…dar cea de la munte/mare este (mai) o.k.
Pericolul major sunt insa persoanele cu umbrela. Indeoseb batranii, care CHIAR nu se uita pe unde merg si considera ca TOTI trebuie sa se fereasca din calea lor. Conform episodului din South Park unde batranii la volan omorau pe…gen…toti.
Azi era sa raman de vreo 3-4 ori fara vreun ochi, din cauza alora de mergeau in jurul meu cu ditai umbrelele cu ditai spitele ascutite. Si le falfaiau pe la nasu` meu, trebuia sa ma feresc non-stop.
Fratilor, daca aveai 1,3 metri, uitati-va ma in juru` vostru, puteti omori pe cineva nevinovat!!!
De asemenea, stiati ca scrie la lege ca puteti sa luati amenda, voi, soferilor, daca treceti cu viteza, pe timp de ploaie, prin balti si stropiti la greu pietonii?! De-aia majoritatea incetinesc cand vad balti, pe langa, evident, bun-simt…
De ce sa NU pleci din Romania?
Din ce in ce mai multi oameni tind sa…vrea…sa plece in alte tari. Scarbiti de Romania, de politica, de economia dezastruoasa, de haos, mizerie, tigani (pardon, rromi!) si jeg. Can’t blame them.
Eu personal nu o sa plec din tara, desi mi s-a oferit ocazia sa lucrez in afara. Sunt o minte luminata, sigur m-as fi descurcat, dar nu mi-am dorit asta si nici nu-mi voi dori. De ce nu o voi face…si ce motive ai SI TU sa ramai in tara?
- Prietenii. Da, stiu, suna…melancolic si poate romantic, insa a lasa in spate oameni pe care ii stii de-o viata este fara doar si poate, greu. E greu sa te rupi si de familie/legaturile sociale castigate in timp, intalnirile din Cismigiu/Centru la o terasa etc.
- Cultura diferita din alta tara. E mai greu decat crezi sa te adaptezi la un stil de viata diferit, oameni diferiti cu OBICEIURI diferite, principii diferite.
- Communication breakdown. Pentru unii iashte greu sa vorbeste si romaneste, d-apai englezeste sau germaneste sau frantuzeste! Si apoi…limba romana este…savuroasa si permite cele mai misto jocuri de cuvinte. In engleza cand vrei sa exprimi o mirare zici…”Man, it was LIKE NEVER BEFORE” sau “It was LIKE…UAU!”. Ei au boala sa zica din 3 in 3 fraze “LIKE…UAU!” Iritant.
- In alta tara esti un strain. Punct. Esti un imigrant. Nu apartii…intru totul. Da, te poti PACALI ca acolo iti este locul, ca esti “de-ai casei”, dar…nu, nu este asa.
- De ce sa nu ajuti tara TA sa progreseze, prin MINTEA si UMARUL tau? De ce sa ajuti pe altii? De ce sa nu-ti arati adevarata valoare si sa ajungi un CINEVA AICI?! Cine spune ca “vai, dar in Romania ma platesc rau…nu se gasesc nici posturi…” pur si simplu nu are ambitia necesara si cauta scapari usoare, lase.
- Romania si ce se intampla aici este boema. Amuzanta. UNICA. UNDE mai vezi troleibuze ca in anii ’60 pe strada? Unde se mai injura atat de ROMANESTE pe strada, soferii? Unde mai scapa detinutii pe geamul masinilor de politie, in mijlocul intersectiei aglomerata? Unde mai mananci mititei in piata si bei bere ieftina la o terasa de cartier cu mese verzi si fete de masa comuniste? Unde mai mergi la nunti si asculti manele? Da, stiu, unele pot fi negative…dar toate creaza un farmec aparte.
- Romania este mare! Frate, nu-ti place in orasul tau!? Ai 237.500 de km patrati sa te tot lafai! Ai Ardealul, ai Moldova, ai Dobrogea si Baragan si Oltenia, ai si Bucurestiul, toate zonele cu specificul sau, cu oamenii sai, cu temperamentele sale…chiar si cu CLIMA lor. Incearca acolo.
- Femei frumoase. Barbate frumoase si ei, unele! Diversitate maxima la nivel uman. Spirite mai libere decat in tarile inchistate intr-o gandire…de cutie. Da, da, Canada e un bun exemplu…Suedia asisderea, ca na, pe-astea le stiu cel mai bine. Ei duc o viata plic-ti-si-toa-re! Civilizata, dar BORRRING! Un an de viata in Romania face cat 4-5 acolo, ca si intensitate!
Pana la urma, totul tine de temperamentul fiecaruia. Daca esti super pragmatic si vrei bani si…liniaritate…iesi din tara. Ti se potriveste. Alege macar un stat…interesant. Gen…Peru! : )) Neah, Polonia pare o.k., sa zicem…
Pe mine ma gasesti ori in Bucuresti ori in Sibiu. :)
Va iubesc pe toti pe rand, indiferent de dorintele voastre…statale.