Si nu ma refer pe strada sau in mijloace de transport in comun. De aia scapi mai repede. Ma refer la colegi de banca, de liceu, de serviciu, de…orice fel de colegi care miros neplacut sau de-a dreptul urat.
Cred ca stii la ce ma refer. E aproape imposibil sa nu fi avut si tu un coleg care…are un miros dubios, ciudat – in mod natural sau din cauza unui parfum ieftin sau din cine stie ce motive.
E, si ce faci in situatii de-astea, daca chiar esti obligat(a) sa stai langa el/ea? Ok, daca colegu/colega vorbeste prea mult, e foarte in regula sa-i zici “mai taci bre nitel, ca am treaba, haha!” DAR nu acelasi lucru se poate spune si despre “Bai, mirosi urat, mai spala-te!”.
Da. Nu poti sa zici unui om ca “MIROASE URAT”, fara ca TU, victima…sa te simti putin PROST ca ai facut asta. De parca este vina TA ca el/ea miroase! Practic, ai de ales intre a-i spune, intr-un fel sau altul, si implicit a ti-l face usor…dusman…si a NU ii spune, si a suferi cu stoicism in continuare.
De ce difera oare, ca gravitate, a-i spune cuiva ca miroase urat comparat cu faptul ca e prea guraliv sau ca face enervant din degete sau ca are…nu`sh ce ticuri? De ce nu e mai acceptat social ca (si) oamenii miros urat, uneori/des?
In mod normal, presupunand ca eu as avea vreun coleg care miroase naspa si i-as zice asta, ar trebui sa-mi MULTUMEASCA ca i-am zis, nu sa se atace/supere, fie si on the inside. Dar…stiu ca nu ar fi asa. Pf.
Greu!!!
Asa ca scriu doar post-ul asta. Tralalalalaaaaaa…
(sau sa o chem pe fetita din imagine, pentru ca astia mici spun tot, fara probleme :D )