Tag Archives: creatie

libertate

mergi mai repede
zburand pe autostrada numita
doar viata
si nimeni nu stie unde sunt iesirile
pedala pana la fund
mana pe fereastra
tipand in aer
tequilla miroase bine pe tine noaptea aceasta
mai puternica, dar totusi dulce
ca ceva ce nu poate fi inlocuit
de atunci de cand nu stiam ce era totul
Da drumul la muzica
de la radio-ul tau prea scump
sa se auda din strada
si inapoi la noi
poate lovim ceva in noaptea asta
nu ar fi o noua poveste
una chiar foarte buna
daca nu ne mai intoarcem?

Pentru Flo – Scheletul din dulap

Flo mi-a cerut o poezie/un poem cu rima si m-am gandit ca asa ceva ar fi…ok. :)

Am un schelet in dulap,
dar nu ii stiu inca numele.
Vorbeste cu mine din cand in cand
sa-I pot rezolva problemele.

“Alex?” ma cheama, “Da-mi o sticla de vin!”
si ca un servitor bun ce sunt;
ii spun ca o sa vin.
“Vin, Domnule? Vin nu am deloc…”
“Oh! Cum asa?”, se mira aparitia din
dulap. Are vocea veche, de harap.
“Sigur ca nu ai pivnita goala, sau… nu vrei
sa imparti?”, exclama el, fixandu-ma
cu mandibula deschisa-n gluma.

E ironic, stiu, pentru ca nici nu are
mandibula
ii lipseste partea aia, catelul o fi mancat-o,
are doar o mica caciula
ii acopera albul crestet de sluga.

“Vin nu am, Domnule.”
“Spune-mi, Alex – nu ai vin?? ce fel de casa-i asta
fara de vin de-acesta??” Si devine frustrat, scheletul
din dulap, oasele-i pacane si clantane.
“Nu, Domnule. Casa-mi nu tine vin, si nici nu va avea”,
raspund raspicat si apasat.
“Asa cum copacii din curte nu fac niciodata floare,
si-asa cum apa nu are culoare, nu am asta licoare”.

Se apleaca putin in fata si mi-e sa nu cada…
“Nu Alex? Oh Alex…ce dor mi-e de el…”
si chiar atunci oasele-i pulbere se fac.

Ca un Phoenix stiu ca maine va fi iar in dulap,
Scheletul meu cu jumatate de cap
Si la fel de sigur stiu ca maine va intreba
“Ai putin vin, a-mi da??”

Si poveste-ai toata asa, lunga viata de-as avea..