Sunt pe un raft dintr-un magazin, in spate pelin si ma simt destul de sublim. Vine el cu mana argintie, ma apuca de palarie, se uita la pret si pufaie cu dispret – ce putin, pentru ceva atat de maret!
De as avea inima, frumos as zambi! In sfarsit, cineva ce-mi cunoaste adevarata valoare! Asa ca, cu candoare, se lipi de mana noului stapan.
Iesira din magazin, papusa verde ce nu ai pierde si stapanul cel nou, inalt si ce tocmai-si luase un nou cadou. Si sa vezi ce bou…
Ajunsera-n casa neagra, de la marginea orasului, stapanul lua ata si ac si incepu sa coasa, cu spor, papusa ce o cumpara din magazinul cu hamac. Ii puse un arc lung si ruginit, paraginit, intortocheat, anost si ingenunchiat si stapanul incepu sa se joace, cand incolo, cand incoace.
Si ce vede papusa,
pamant apropiindu-se
dureri rascolindu-se,
busit si lovit, rastignit
si indoit se prabusi la pamant
si tocmai cand zise “gata, am scapat”,
arcul il trase in sus, capiat
Se izbi de mana stapanului,
stransa si transpirata
o arunca iar, lata, la pamant mizer,
parca strivit de buldozer papusa
isi rupse o mana, si-un ochi ii cazu,
arcul se rupse, visele prinsera catuse.
Era doar o papusa, in mana stapanului, arcul rodea din ea, ii rodea existenta. Era doar o carpa, in mana cea mare, era doar un pres, sa-i sada la picioare.
Papusarul se plictisi. O dosi intr-o punga de alte papusi moarte si, aplecat de spate, iesi din casa, sa se-mbate.
Alt destin rupt, alta viata nestiuta, papusa, fara brat si ochi zacea pe spate, uitata, intr-un colt abandonata. Inainte de a muri, tresari si visa un hamac, un pret, un copil ce o mangaia si cu ea se juca. Apoi, pierduta, disparu intr-un noian de carpe.
