Tag Archives: creatie

Negrul de ieri

stateam intins in camera acum neagra si priveam spre lustra ce arunca lumina doar cand era aprinsa
si in negru imbracat pe spatele negru stateam
nu se auzeau nici sirene nici frane si nici macar albul nu se mai auzea din blocurile vecine cu mine

caci totul era negru si negre imi erau si ele mie gandurile aruncate piezis pe tavan
clanta
si innegrita oglinda din incaperea mare goala si singura

brate rasfirate si suflu rece si doar gandurile dadeau o urma de viata si o privire moarta
pe o raza de pe fata ma facea sa fiu viu si sa imi doresc viata

Si atat a fost nevoie. Un gand. O vietate. Un zambet deloc incremenit,
sa ma ridic din pat si incet sa ma preumblu. Si pe unde treceam, lucrurile si faptele se indreptau
si nu mai mureau, cadavericul negru se albea si incepea
a lumina.

Moartea ca un alfabet

A este Alice, bea pana la moarte
B este Bogdan, ce sta in rate
C e Christos, ce pe cruce-a sangerat
D e Dinar, biet cersetor sacadat.
E este Estelle, ce canta pana fara glas ramane
F este Fatima, un nume fara pic de renume.

Suflet cu suflet ne taram prin viata
prada sigura pentru coasa Mortii.
Fara sa banuim calcam stramb pe strazi
si dintr-o data cadem in Iadul primitor
deci de ce sa nu muscam din glont
cand sapam in tarana?
deci de ce sa nu gustam din otrava
ce este dezmatul in care ne nastem?
Frumusetea nu e de fapt decat propria-ne pierzanie,
mancatii de vii, de propria-ne disperare.

G este pentru Gladiola, o floare ce moare
H este pentru Herald, o vestire amara.
I e un Iris, ce si-a retezat beregata
J e Jack, ce-a vrut-o pe Iris amanta.
K e Kaelyn, injunghiata in inima
L e Lili, corpu-i e printr-o tarana.

Si caldura-ti macina simtirea cand
incerci sa-ti sapi destinul pe strada pustie
si de-ar fi plina tu tot gol ai ramane
om simplu, banal, intr-o plina genune.
Alfabetu-l inveti doar sa-ti castigi bani de-o paine
dar stii pe ce raft esti, cum te scurgi
si ce mai ramane?

M este Mihai, cu mila traiesti
N este Nicu, ce moartea-ti petesti
O, Oana, ce slab-ai patruns
P este Petre, doar un carbune aprins.
Q este Quinn, arsenic si-a turnat in pahar
R este Radu, tuseste cu sange destul de rar.

E lung alfabetul dar noi l-am facut scurt
cand strigi pe un om “hei, tu, stii cat e ceasul?”
ti se raspunde si tu nici n-ai sti ce moarte-l
asteapta intr-o zori de zi! Asa ca intreaba-l
macar cu ce-ncepe al sau nume, `nainte
sa mergi mai departe, fluierand agale!

S este clar pentru Sade, ce in rahat a murit
T este Tudor, ce-a-nghitit un cutit
U e Uliana, a fost impuscata in spate
V e Vincent, a uitat de-ale sale rate.
W este Winona, ce-a dansat pe sina de tren
X este Xenon, calcata de el.
Y e Yasmine, a-nghetat pe sub ape
Z e Zayn, a dus o viata plina de pacate.

Suflet cu suflet ne taram prin viata
prada sigura pentru coasa Mortii.
Fara sa banuim calcam stramb pe strazi
si dintr-o data cadem in Iadul primitor
deci de ce sa nu muscam din glont
cand sapam in tarana?
deci de ce sa nu gustam din otrava
ce este dezmatul in care ne nastem?
Frumusetea nu e de fapt decat propria-ne pierzanie,
mancatii de vii, de propria-ne disperare.

Viata

Nu voi intelege niciodata de ce oamenii cred ca viata este scurta.
VIATA NU ESTE SCURTA!
Oamenii cred ca este scurta pentru ca se uita tot timpul la ceas, intrebandu-se ce ora este

Nu, nu spune ca viata este scurta. Este cel mai lung lucru pe care o sa-l faci in existenta ta.

Scurta

In fiecare zi
imi creez cel putin un zambet
Pentru a-i insela pe cei din jurul meu
sa nu poata niciodata avea placerea
de a fi martori ai vreunei dureri din mine

Sufletele noastre ne insala mintea
pentru a crede ca sentimentele sunt reciproce
cand, de fapt, vin dintr-o singura directie -
precum o minciuna cu doua fete

Am urcat pe zid

cand esti in genunghi in tarana domnului
iti vei aminti
cum sa te rogi

sau macar vei invata
cum sa traiesti fiecare moment
de trecere printr-un loc public
unde maruntele orase
incearca
sa se mascheze in metropole

vazute de la distana
(in interiorul meu)

si din afara,
momentele sangereaza
amestecandu-se
incetosate si abia-vazute

de cand nu am mai prins aceste ganduri
pe sub piele si
din stele
n-am avut nici macar secunde sa-mi trag rasuflarea

mergand pe linia stramba
dintre frumusete
si antiteticul sau

realizand ca totul inseamna
aceasta viata

Simtire

pentru un moment m-am simtit extraordinar de mort. s-a simtit

ca nimic. superb nimic. niciodata nu am simtit

nimic inainte de a simti aceasta senzatie de moarte, doar

credeam ca nu simt nimic. daca am simtit asta inainte de a ma simti

mort, inseamna ca totusi simteam ceva. pentru ca nu poti sa nu simti

nimic inainte de a fi mort. si pentru ca nu am fost mort, a trebuit

mai intai sa ma simt mort pentru a nu simti nimic. ceea ce am si

facut. deci intr-un final am reusit sa nu simt nimic, m-am simtit mort.

si as vrea sa iti spun ca totul a fost foarte relaxant,

sa incetez sa simt ceva pentru un moment

Simtire

Am chef de viata si nu am
stai pe loc si incearca sa dansezi
pe muteste ridica-te dar mai ramai legata
de stalpul alb din mijlocul incaperii.

Hai sa bem vin fiert si sa-ti spun
ca-mi arde buza

Te simti amenintata si stii
ca urmeaza ceva ce nu vei intelege
orbeste ridica-te dar mai ramai legata
de stalpul vechi din mijlocul incaperii.

Hai sa te ingrop in zapada si sa-ti spun
ca-mi ingheata mana

Cum te cheama nu mai stiu si
nici pe mine – nu ma mai intereseaza
surda vezi de auzi legaturile ce te tin
de stalpul ce va cadea in mijlocul incaperii.

Hai sa iti cant o muzica veche si sa-ti spun
ca-mi tremura glasul

Am scris ceva!

Mai devreme am scris o poezie si
voiam sa o pun pe net dar am realizat ca este
cam lame pentru anul asta.
Am programat-o insa, din WordPress, sa apara
candva
in 2012, cand lumea se va sfarsi.

Si daca tu crezi in finalul lumii si nu ai ce face,
pune-ti iPhone-ul sa sune in viitor in decembrie
2012 si o sa o citesti.
Merita, ca un ultim lucru de facut!

Te intrebi de ce am scris asta
ca si cum ar fi in versuri?
pai este din inertie