Adica ASTIA!

M-a convins o colega sa comand- SPECIALITATEA BUCATARULUI, am zis eu, crezand ca…na…de 20 de lei si fiind si SPECIALITATE, cu 3 feluri de carne, nu as avea CUM sa ratez.

Si a venit gagiul cu mancare, la birou.

Merem in bucatarie. In prezentare scrie cu NESIMTIRE ca un pachetel are 300 grame. Daca dracia aia avea 200, mare chestie.

Apoi, CARNEA dinauntru (am MARTORI doua colege!!!) NU putea fi MESTECATA! Era TARE si cu noduri, plus ca daca totusi aveai pretentii de mare masticator, iti ramaneau felii intregi intre dinti.

ACUM ma doare BURTA de la sosul cel dubios-maro dinauntru.

O sa mai comand o data. O sa cantaresc produsul si daca nu corespunde (calitativ SIGUR nu raspunde), FIX la OPC ma proptesc cu un mail! Nu necesita mare efort si cei de acolo cica chiar se ocupa, mai ales daca le zic ca-s jurnalist – cuvantul magic.

In rest….am o zi f. placuta de vineri si urmeaza sa ma duc la Maradona, cel mai recent film al lui Kusturica. :)

Lately am deveni FAN in a FACE si a PRIMI (de ce nu?) mici cadouri. Nu’sh. Oferite fara nicio ocazie.

Imi place sa vad reactia oamenilor cand primesc o atentie, o banana, o portocala, o ciocolata, un ghiont sau o privire frumoasa (care din partea mea se cheama cadou! :D ).

Cred ca daca ar face asta mai multi, SINCER, am deveni ceva mai…mmm…buni(?). Ce emo a sunat ce am scris, dar ma rog…

Anyway, ma uitam in jurul meu si am realizat ca sunt inconjurat, chiar si la birou, de mici cadouri – o carte, un ceai, un pomuletz de-ala care miroase..ma rog… MIROSEA misto, un trifoi cu patru foi pe care (inca) scrie DOCA (rupt dintr-o geanta…si care atarna acum de monitorul meu) sau o cana (nitel gay ce-i drept…) cu floricele. A. Si o broasca mica verde pe care, ma rog, am rupt-o, ahem…

Vreau de acum sa surprind din ce in ce mai des in mod placut oamenii la care tin, cu tot felul de dracovenii cadou, eventual personalizate. Imi dau seama cat de misto ma simt si pot face si pe altii sa se simta prin gesturi marunte de genul acesta.

PS – niciodata nu o sa refuz o ciocolata cu ROM! Zic si eu, asa…poate se lipeste, who knows?! :D

…la fel ca si in celelalte top-uri realizate de mine…titlurile sunt aranjate doar in opinia mea umila dar foarte relevanta.

Am computer de pe vremea 286, primul joc de care m-am atins ever este productia, geniala de altfel, Another World.

10. Another World – Desi are si o mare bucata de “action” in el, jocul, realizat prin 1991 si relansat in 2006, urmareste destinul unui om de stiinta ce printr-un accident se trezeste intr-o cu totul alta lume. Violenta, barbara, sau, din contra, super-tehnologizata. Esti inarmat tot jocul doar cu un pistol laser, pe care insa il folosesti in 3 moduri – impusti (clasic), creezi scuturi in jurul tau si creezi o bula mare cu care, ascuns in spatele scuturilor create de tine, le distrugi pe ale inamicilor.

9. Indiana Jones and the Fate of Atlantis – Cate zile/nopti am pierdut cu jocul asta… Creat de Lucas Arts, prin 1996, urmaresti personajul (ghici care?) pas cu pas in aventurile sale de arheolog pentru a gasi…hmm…Atlantida. Stiu ca datorita jocului astuia am citit eu PLATON, altfel… incult ramaneam si azi. Are grafica buna si pentru ziua de azi – 256 de culori, VGA.

8. Grim Fandango – CUM sa nu-ti placa sa joci ca…schelet, intr-un fel de PURGATORIU MEXICAN, in care fiecare se zbate sa-si gaseasca bilete pentru trenul/vaporul cu care ajunge in iad/rai? Sau macar un baston…Mister, detectivi, think plots… Jocul, produs de Lucas Arts dupa 2002-3 are grafica 3D, arata bine, se misca bine, gandeste bine, mult umor. Din grafica jocului s-a inspirat TIM BURTON cand a creat masterpiece-ul Corpse Bride.

7. I Have no Mouth, but I Must Scream - Am cautat si jucat programelul asta prin 2005, la peste 10 ani de cand a aparut el, doar pentru TITLU. Mi s-a parut FANTASTIC ca atmosfera. V-ati gandit vreodata cum este sa fi fost un doctor sadic si sa trebuiasca sa va “jucati” cu captivii prinsi in Al Doilea Macel Mondial? Daca da, plecati de pe blogul asta. Daca nu, n-aveti incotro – in asta consta jocul si mult mai mult de atat… Profunzime psihologica si dialoguri incredibile. Joc pentru adulti, CLAR!

6. Sam’n’Max Hit The Road – Tot baietii de la Lucas Arts, in culmea gloriei lor, anii ’90, au scos pe piata dracovenia asta – controlezi un iepure si un urs, mari valori in materie de criminalisti si detectivi. Unul dintre cele mai funny jocuri de am pus mana in adolescenta (uite ce faceam io in loc sa intalesc fete, hmmm…), te plimbi cu cei doi prin toata SUA si Canada, pe parcurs intalnind tot felul de personaje amuzante. Inovatie – mai multe mici jocuri in jocul principal, cu care mi-am pierdut, spre disperarea alor mei, ore intregi…

5. Maniac Mansion: The Day of the Tentacle – Tipii care au scris povestea jocului asta SPER ca au devenit SCENARISTI in toata regula. De DEPARTE unul dintre cele mai bune si nebunesti scenarii EVER. Ai trei personaje care intra intr-o masina a timpului – o fata putin peltica si cu o frizura ciudata ajunge pe vremea lui Benjamin Franklin, unul ramane in prezent in casa unui “doctor nebun si a doua creatii amuzante ce au impresia ca pot sa RULE THE WORLLLLDDD, muahahahaaaaa” si unul ajunge in viitor. Toti trei, pe acelasi loc. Partea geniala este ca pot comunica intre ei si trimite OBIECTE intre ei, din trecut in prezent si viitor and so on. Poti sa controlezi pe ORICARE dintre ei, oricand. Tine doar de inteligenta ta sa ii ajuti sa se reuneasca si sa opreasca cele doua creati din a “RULE THE WORLLLLDDDD, muahahahaa”. And shit.

4. The Longest Journey – Pentru jocul asta am fost trezit pe la 3 noaptea de doi prieteni: “ALEXEEE, ba, zi-ne si noua! Atunci, cand esti cu tipa in subacvatic…in orasu’ ala…stii tu, pula mea… ce piese trebuie sa punem la discu’ ala? In ce ordine ca MURIM si s-a terminat si bereaaaa!!!”. “Ba, bag picioru’, stii cat e ceasu’?!” “…?…a. pula mea. Scuze ba. Da’ daca tot te sunai, zi fa! Ce tre’ sa fac!?”. DECI tu esti o femeie. April Ryan. Care calatoreste in 3 dimensiuni pentru a-si gasi scopul si sensul pentru care a fost CREATA, pentru care exista. Intrigi incredibile, calatorii INFINITE si nebunesti. Iar la finele jocului am avut acel…hmm…FIOR in corp. Inegalabil. Ma rog. Nu chiar, dar…:D

3. Myst – Unul dintre primele jocuri pe care le-am cumparat, in ORIGINAL. Era prin 1996, zaceam prin Suedia, departe de prietenii mei din tara, sictirit si plictisit. “Tataaa, tataaaaa!!!”. “Da, fiul meu, tu ce vei ajunge peste 13 ani cel mai frumos, inteligent si de succes om din Romania. Ce cacat vrei!?” “Tata, tata, este un joc…MYST ii zice…pare inteligent…imi dai 100 coroane suedeze sa-l cumpar, ca sa devin asa cum sunt acum cand scriu aceste cuvinte?!” “NU! Esti NEBUN!?”

2. The Secret of Monkey Island – CUM sa nu fii nebun(a) dupa niste PIRATI care se dueleaza prin…injuraturi?!? CUM sa nu-ti placa povestea unui ins numit Guybrush Threepwood, care porneste “on a quest to become a REAL pirate” si el de fapt este…ahem…, CUM sa nu-ti placa o muzica incredibila si niste personaje atat de pitoresti incat pana si cainii vorbesc…sau craniile de mort, care vor sa CONQUER THE WORLD. Evident…

1. Sanitarium – DOAR cel mai inteligent, cel mai horror, cel mai interesant, cel mai imersiv, cel mai original joc ever. Esti un om, nu conteaza meseria, intelectul, aproape nimic. Ai un accident de masina si cand te trezesti, intr-un sanatoriu, nu mai tii minte cine esti. Dai de tot felul de nebuni…unul se da cu capul de perete, unul se arunca intr-un hau, altul se sinucide. Reusesti sa evadezi ajutat fiind de…DIVINITATE? Sau..nu…sau…este TOTUL in mintea ta? Ajungi intr-un oras…unde toti copiii sunt MUTANTI…arata INGROZITOR dar isi pastreaza copilaria, inocenta…este, UAU, infiorator. L-am terminat de 4 (patru) ori.

…daca vreti sa si vedeti cum arata gagiul la moaca si cum canta Live! :D

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-i0Uqq4Sdsk&feature=related]

When the Devil is too busy
And Death’s a bit too much
They call on me by name you see,
For my special touch.
To the Gentlemen I’m Miss Fortune
To the Ladies I’m Sir Prize
But call me by any name
Any way it’s all the same

I’m the fly in your soup
I’m the pebble in your shoe
I’m the pea beneath your bed
I’m a bump on every head
I’m the peel on which you slip
I’m a pin in every hip
I’m the thorn in your side
Makes you wriggle and writhe

And it’s so easy when you’re evil
This is the life, you see
The Devil tips his hat to me
I do it all because I’m evil
And I do it all for free
Your tears are all the pay I’ll ever need

While there’s children to make sad
While there’s candy to be had
while there’s pockets left to pick
While there’s grannies left to trip down the stairs
I’ll be there, I’ll be waiting ’round the corner
It’s a game. I’m glad I’m in it
‘Cause there’s one born every minute

And it’s so easy when you’re evil
This is the life, you see
The Devil tips his hat to me
I do it all because I’m evil
And I do it all for free
Your tears are all the pay I’ll ever need

I pledge my allegiance, to all things dark
And I promise on my damned soul
To do as I am told, Lord Beelzebub
Has never seen a soldier quite like me
Not only does his job, but does it happily.

I’m the fear that keeps you awake
I’m the shadows on the wall
I’m the monsters they become
I’m the nightmare in your skull
I’m a dagger in your back
An extra turn upon the rack
I’m the quivering of your heart
A stabbing pain, a sudden start.

And it’s so easy when you’re evil
This is the life, you see
The Devil tips his hat to me
I do it all because I’m evil
And I do it all for free
Your tears are all the pay I’ll ever need
And I do it all for free
Your tears are all the pay I’ll ever need
And I do it all for free
Your tears are all the pay I’ll ever need

It gets so lonely being evil
What I’d do to see a smile
Even for a little while
And no one loves you when you’re evil
I’m lying through my teeth!
Your tears are all the company I need

Cu multumiri pentru inspiratiune fetei de nu’sh nici cum o cheama, va prezinttttttttt…

VOLTAIRE – Land of the Dead! Muahahahaaaaaa

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=t1plioE-B0I&feature=related]

A Minotaur’s my butler, a Cyclops my valet
A Centaur draws my chariot that takes me down the way
Through a river made of fire to a street that’s paved with bones
I got a dozen zombie skeletons to walk me to my throne

In the land of the dead
Heck boy, ain’t it grand?
I’m the overlord of the underworld
Cause I hold Horror’s Hand
In the land of the dead
I’m darkside royalty
I’m far renowned in the underground
And you can’t take that from me

Whoa! (whoa) Whoa! (whoa) Whoa! (whoa)
Oow! Oow! Oow! Oow! Oow!

Cerberus my lap dog is loyal as can be
My bed is made of skulls; I’m in the lap of luxury
I’ve got a Dragon’s Blood jacuzzi; the Gorgons think it’s cool
And a seven-headed Hydra livin’ in my swimmin’ pool

In the land of the dead
Heck boy, ain’t it grand?
I’m the overlord of the underworld
Cause I hold Horror’s Hand
In the land of the dead
I’m darkside royalty
I’m far renowned in the underground
And you can’t take that away from me

No you can’t take that from me

Este intuneric, sunt pe un scaun.

La trei metri de mine (sau sunt doar doi?) este o ea. Ii privesc respiratia.

Este intuneric si ii privesc respiratia. O simt aproape goala, la doi metri de mine (sau este doar unul? In cat timp pot ajunge acolo, de o sa o vreau, cumva?), cu gatul putin inclinat in stanga, cu respiratia usoara.

Mai usoara ca aerul.

…respiratia.

Ce spuneam? Da.

Este intuneric si sunt pe un scaun. Si ii privesc respiratia. Este bezna si ea lumineaza.

De ce lumineaza? Pentru ca…respira…respira atat de usor… si respiratia ei… respiratia ei este fosforescenta si ii lumineaza buzele si ochii inchisi…gatul…

Si uite, daca suflu…da, daca suflu, ii intra respiratia prin par.

Parul ei acum miroase si lumineaza a ea. A respiratia ei.

Este intuneric, intuneric bezna. Stau pe un scaun si ea este aproape goala, la doi metri de mine. Sau unul. Chestiune de secunde, oricum.

Si ma joc cu respiratia ei fosforescenta. Am invatat o smecherie. Daca suflu intr-un anumit fel, usoooor….usoooooor de tot…..pot sa-i luminez si trupul, conturul corpului. Imi place sa ma joc cu respiratia ei, sa ii ating pielea cu ea insasi, sa o gadil. Oare ea simte ce fac?

Uite, un fir de ea ii atinge glezna. Nu stiu cum o fi ajuns acolo, dar pentru o secunda, m-am jucat cu glezna ei.

Ce urme de buze are pe buza de sus…

Intorc capul. Este bezna si eu stau pe un scaun, privind-o intinsa in pat, atat de usoara…respiratia ei…

Doarme poate, dar stie ca sunt aici si o privesc. O parte din ea, stie. Ii trag respiratia spre mine si ma invalui cu ea. Ma invelesc cu ea, imi ridic mana, incet, fascinat, si o strapung. Se muleaza perfect pe mana, apoi se disperseaza si intra intr-a mea. Respiratia mea nu este fosforescenta. Este incolora. Ea este fosforescenta. Ca un licurici.

Rad in sinea mea in intuneric si ochii imi sclipesc dracesc. Ridic un deget, trag spre mine si i-o rotesc. Aerul ei se supune mie, da rotocoale degetului apoi, cu un zvacnet, strang pumnul. Nu-mi iau ochii de la, de la ochii ei inchisi, de la buza de jos muscata si gatul. Gatul, putin intors spre stanga. Atat de fragil…

Doarme, dar stie ca sunt aici. Ma simte. Ma simte ca sunt pe scaun, in bezna, poate stie ca ii si privesc corpul, atat de…atat de aproape…atat de aproape… de a fi gol complet.

Conturul este aproape total invaluit in respiratia ei. Stiu ca nu este doar a ei, este si a mea…si se joaca cu parte din ea… deja… Si asta…asta o face sa zambeasca si sa tremure. Isi misca glezna stanga, o departeaza de cea dreapta si pentru o secunda…sau doua? e doar chestiune de metri, oricum…Pentru o secunda sau doua, aerul fosforescent din jurul ei tremura, se misca, lumineaza apoi se aseaza iar. Peste tot…

“L…L is for LOVE, baby…O…O is for OH, YES…I do…V is for VIRTUE, so I ain’t gonna hurt you…E…E is for YOU and if you want me to…R is for hmmm… RAPE me, M…M…hahah….M is for MURDER me, A is for, you know…ANSWERING all of your prayers…And N…N is for KNOWING where I’m going… to be the end…the beginning…everything…and all…for you”.

Era o incapere. O incapere cu un pat, o ea si un scaun gol. Unde obisnuia sa fie bezna, acum nu mai era liniste.

…caut un raspuns in ochii altor oameni, dar nu gasesc decat un zambet amar si atat. Eram o persoana, aveam un nume, dar acum devin o umbra palida, o adiere ce aduce un gand si este uitat cum a trecut, si totul revine in nuanta de gri si negru in care suntem ingropati.

Crescuti si educati cu principii neintelese, le acceptam, ni le insusim ca oricare burete care absoarbe orice lichid, chiar si otrava care intuneca gandirea si te impiedica sa vezi adevarul si poate o lumina.

Caut un strop de afectiune, un semn de viata intr-o lume care moare si nu stie sau e prea ignoranta sa-i pese de propriul destin scris prea devreme si cu litere de durere, destin influentat de masa de oameni care duce un somn de nepasare, necunoastere. Altii se trezesc prea tarziu si ingroziti la vederea propriei realitati se decid sa se arunce in alt somn mai adanc, dar vesnic, unde sunt promise lucruri mai bune.

A venit randul meu sa deschid ochii, dar nu m-am ingrozit, fiindca mereu, in adancul meu, am stiut ca tabloul vietii mele este intunecat, ca nu am scapare, dar am sperat intr-o salvare. Nu a mai venit.

Astazi sunt o umbra, o fantoma a celui care traia. Mai caut raspuns la o intrebare: tu traiesti oare? Daca da, da-mi si mie sa gust din viata ta si poate sufletul meu ii va da o sansa, inca o data, lumii tale, fiindca a gasit speranta, lumina care sa-l ajute sa-si caute fericirea.

**************************

“De ce nu ai mai scris?”
Am murit.

(Razand, se ridica din patul sifonat si fuge pe balcon, se urca pe balustrada foarte sigur pe el si se arunca in gol. Ea, privind in jos, nu zareste nimic. El o priveste din pat, comod, fericit).

“Iar incepem?”
Iar.

Si luandu-i chipul in palme, pleaca, mergand cu mainile in buzunar, cu sufletul lui pe buze, cu umerii umbriti de uitare, cu noaptea umbrela pierduta peste ea, cu ochii intorsi, cu calcaiele tunete. Asa taia aerul mergand spre visele sale. Plecand cu vocea lui cu tot. Si el sopti cu ultimul efort, “mai priveste-ma o data”. Si s-a intors si l-a privit, si el asezat in genunchi, puse capul pe cimentul rece al trotuarului.

Inca si azi mai zace acolo, rugandu-se ca ea sa se intoarca. Inca si azi cand trec pe langa el, il mai lovesc putin. Inca si azi plange acolo, pe trotuarul ala urat, in orasul asta urat, in dorul sau frumos.

“Vino…si iarta-ma…”

In cadrul DailyBusiness.ro, cotidianul online la care lucrez (in timpul liber) am primit o noua sarcina. A ma ocupa de segmentul video de pe portal.

Unul dintre clipurile ce vor aparea pe data de 16.01 este cel mai de jos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PRjfdSARNPI&eurl=http://www.dailybusiness.ro/video/new-media/cum-sa-te-auto-prezinti-neconventional-si-animat-96]

De ce are legatura cu business-ul, se vor intreba unii dintre voi? Uite ce scriu in fata lui… :)

“# Anul 2009 va sta sub semnul inovatiei in online. Companiile vor cere advertising non-conformist si neconventional, amuzant si care sa atraga atentia. O idee posibila, in clipul urmator, despre cum sa va prezentati – in cadrul unei conferinte sau chiar pe propriul portal!”

Deci de acum asteptati-va sa vedeti cele mai misto si interesante clipuril! :)

Asa incepea programul TV inainte de ’89! Pe la un fel de 17:00 dupa-amiaza, or something…evident. :D

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fMTppkd4ghc&eurl=http://digital.jurnalul.ro/articole/117945/ultimul-revelion-al-ceausestilor.html]

Apoi, duminica, tin minte ca asteptam infrigurat GALA DESENULUI ANIMAT! Muaaaaa, si stiu ca era Cartea Junglei – cate 10 (ZECE) minute din desen, in fiecare duminica doar. Sa se intinda pe tot anul!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xOn9b_0mtA0&feature=related]

Si apoi, GLORIE tzaranului roman!!!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=twWfVGLebVU&feature=related]

…zice numitul Simion Bogdan, intr-un mail trimis de pe una din adresele lui personale, (de apare peste tot pe Internet impreuna cu numarul sau de telefon)…

Citatul intreg, ahem:
“am intrat si eu pe blogul tau.
ce fatza de poponar ai , stiai?”

Din respect pentru cititorul meu fidel, nu ii public aici nici adresa, nici numarul de telefon si nici poza, rugandu-l insa pe acesta, pentru binele sau personal, sa puna mana pe o carte, sa mai vada un film, sa realizeze ceva pentru intregirea spiritului sau. Draga Bogdan, ai deja o varsta, ce naiba, te credeam mai putin superficial, mai ales ca provii dintr-un oras cu oameni inteligenti…in general.

Dar merci pentru consideratiune. Ma bucura cand sunt privit din diferite unghiuri si, thank Gizas, sunt foarte sigur pe sexualitatea mea. :)

P.S. – postul acesta este plasat aciulea pentru a arata ca-s foarte deschis oricaror comentarii si nu cenzurez niciunele, din contra. Fiecare isi da cu parerea aici pe propria-i piele.