Interviu cu o romanca studenta de a lucrat la Google

Acu’ cateva zile tinui un interviu cu o tipa de 23 de ani ce a lucrat la Google, in Germania. In mod surprinzator, este unul dintre cele mai citite interviuri de le facui vreodata, pana mea…

Dovada ca si oamenii de business, aia maturi`n`mari`n`de succes , simt nevoia sa se relaxeze citind cum o tanara ambitioasa and precoce le calca pe urme. Sau nu, ramane de vazut.

Tipa a lucrat, printre altele, la crearea sistemului de SMS-uri din Gmail, Google Calendar. :)

DB: Ce crezi ca a contat in alegerea ta? Ce conteaza, in general, pentru a lucra la Google?
IC: Portofoliu relevant de proiecte, studiile conteaza foarte mult de asemenea. Eu am si participat la multe Olimpiade de informatica si matematica. Conteaza si notele, cursurile, daca ai si Doctorat este excelent. Eu o sa imi dau Doctoratul in informatica (PhD) in SUA. De asemenea, de ce sa mint, conteaza foarte mult si norocul – se trimit mii de CV-uri saptamanal pentru angajari catre Google, deci trebuie sa ai si o doza buna de noroc sa fie ales chiar al tau de cei ce se ocupa cu trierile.

DB: Sa inteleg ca totul este relaxant, frumos. Ca si organizare?
IC: In ciuda aparentei libertati, totul este foarte bine pus la punct, totul organizat aproape matematic. Ce mi-a placut in mod special este ca la Google ai o libertate mai mare de a programa fata de alte companii, din cate am auzit si vazut eu – nu ai limitari, poti sa vii cu propriile idei, ba chiar iti sunt incurajate. Deadline-uri nu prea sunt – toata echipa era, efectiv, pasionata de ceea ce facea. In fiecare luni insa toti angajatii trimiteau sefilor rapoartele cu ceea ce facusem in saptamana.

Restul interviului il puteti citi aici (cu poze and all).

Muzica Copchilariei, ziua 2: IRON MAIDEN – Fear of the Dark

Am ales special clip-ul asta:

- Am concertul pe video chiar de prin anii aia (1993)
- Ultimul an in care Bruce si-a tinut parul lung
- Ultimul concert al sau cu Iron Maiden inainte de a veni sa-l inlocuiasca Blaze.
- Imi plac pantalonii celor doi chitaristi (care, in modul cel mai lame, au tricouri cu numele formatiei in care canta…sa nu uite probabil)
- Solisticile sunt filmate profi.
So…ENJOY! THAT’S AN ORDER!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qaUpm8y48KY&feature=related]

Super “tare”

Deci tocmai am realizat de unde vine cuvantul CANOE!

Adica vine de la “Ca Noe”! Adica precum ARCA lui NOE! Adica pluteste. Super tare. Misto.

Pa!

PS – A, nu, n-am baut, doar discutam cu Cris la munca ceva de potop, incalzire globala moarte bla-bla-uri de-astea si am zis eu sa ne luam de-acu` cate o canoe. Si atunci mi-am dat seama. Ce zi frumoasa e azi! :))

(personal) PS2 – Alex! Balena, iceberg, cuirasat, plancton, curent marin! Care-i cuvant care ti-a dovedit cat de inteligent sunt eu? :))

Ce droguri creeaza dependente, si in ce masura

Deci graficu` asta este GE-NI-AL!

canabis

Deci eu m-am hotarat! Ma apuc de acest KHAT, care provoaca cele mai mici daune corporale (sunt prea frumos sa ma distrug…:D) si o dependenta destul de micutza…

FUMATORILOR, apucati-va de alcool…e mai bun! :D

A, si astia cu Heroina, care reprezinta majoritatea celor ce intra pe acest blog… RIP maica, RIP! Rust in Peace!

Multumiri Alexei pentru idee :)

O natie de crispati

Vorbeam acum cateva zile cu o prietena. Intrebarea mea suna ceva de genu’… “Hey, daca te loveste criza rau de tot, prin absurd, asa….ce-o sa te faci?”
Raspuns: “Apai Alex…ce sa fac? O sa ma joc in continuare! :) ”

Raspunsul ei mi-a starnit un zambet. Da, nu am mai vazut pe strada oameni care se JOACA. Nu am mai vazut pe strada oameni care sa se gadile, sa se alerge, sa fie VII, sa-mi TRANSMITA cu adevarat CEVA!

Lumea nu mai experimenteaza, duce o viata circulara, monotona, in care maximul izbucnirilor reprezinta “o iesire la iarba verde”, “o noapte de sex” sau “un concert intr-un club aglomerat cu mult fum”.

Suntem crispati si inchistati in niste canoane sociale in care “TREBUIE” si “ASA SE FACE” reprezinta deja cuvinte-legi nescrise, canoane bine inchistate in mintea majoritatii.

Hey! Oameni! Hai sa fim VII! Hai sa ne JUCAM! Hai sa ZAMBIM! Sa alergam, sa ne luam in brate, sa EXPERIMENTAM viata, nu doar sa o TRAIM! Hai sa colindam si cand o facem, sa incercam tot timpul ceva nou! Hai sa INCERCAM macar sa fim SPONTANI! Non-conformisti! Sa NU ne mai suparam atat pe tot felul de cacaturi, sa ne acceptam FIX asa cum suntem si daca nu…c’est la vie. Zambeste si move on.

Jucati-va si cu vorbele, cu gandurile, lasati liber imaginatiei! Vad peste tot oameni care au o imaginatie EXTREM de bogata dar care este canalizata pe FATALITATI, pe PROBLEME, pe CREAREA lor! C’mon, schimba dracu` atitutindea asta, nu-i atat de greu…

Da end. Tre’ sa ma intorc la munca, fiind vesel si, vorba OCS… “Tot astept sa mi se-ntample ceva!” si la munca.

Si vazui si Twilight

Adica din seria “ba, ce sa fac io in asta seara inainte sa adorm….mmm…parca n-am chef de ceva inteligent…a! Hai sa mai vad INCA UN FILM CU VAMPIRI SI EFECTE SPECIALE!!!!” Pam-PAM!

Asa ca copiai am cumparat filmul, m-am pus comod in pat si PLAY baby!

Ba, ce ma enerveaza cel mai mult la filmele astea…cu hadolescenti…tata, de ce pana mea trebuie TOTI sa arate SUPER BINE?! Adica…puii mei, pana si personajele NEGATIVE arata SUPER bine! Ala principalu’ negativ seamana IZBITOR de mult cu Brad Pitt in “Interviu cu un Vampir”.

Apoi asa….aia…gagica….din rol principal….mi-a placut. In general. Adica avea replici ce se potriveau cu personaju’. Erau chiar funny persiflante, asa… Gagiu nu mi-a placut DELOC. Da’ deloc maica. Era atat de….pfa, evident…saracu`. In fine, l-au luat ca cica arata bine, io nu-mi dau seama. Intrebati-ma de Johnny Depp si va spun insa! :D

Autoarea cartilor (ca-i dupa niste carti cica filmu’…) a tinut cu TOT DINADINSUL sa portretizeze bampirii intr-un mod diferit… Acestia sa poata sa stea la LUMINA si sa TRAISCA intr-o casa MARE si cu FERESTRE CAT MAI MARi, cam foarte ostentativ si banal…

Primul dialog dintre cei doi a fost de tot rahatul, mi-era mie rusine frate…banal, monosilabic si DELOC incitant. Si aia isi musca buza pentru a reliefa cat de excitat-incitata era, in ce mai evident mod cu putinta, ma rog…

Mi-o placut asa pe segmente, nu este INGROZITOR filmul, dar…ma rog. Contine cam toate cliseele holiudiene cu adolescenti posibile (cina cea romantica, colegii indragostiti de fata frumoasa, ea cea mai speciala dar inchisa in sine, barbatul salvator si mascul dominant, bla-bla). Iubirea pasionala dintre cei doi nu este credibila.

Si zisei review-u’ asa, incalecai pe-o sa si…gasiti voi o rima, papa!

(personal) Azi mi-a venit sa vomit

M-am trezit dimineata inainte sa sune alarma de la mobil. Acel tititi TITITITIM TIRITITITITITIM enervant.

Dupa ce a sunat, am mai stat un minut lungit in pat, uitandu-ma pe fereastra si gandind…shit.

Am mers sa-mi pun de-un sandwich, sa mananc fructul de dimineata. Am facut o flotare si doua genuflexiuni, m-am imbracat cu ceva prezentabil (doar pentru ca asa cere societatea) si am iesit din bloc.

Prin fata mi-a trecut un sobolan. Mi-era dor. M-a amuzat (oarecum) faptul ca o pisica statea la 10 metri, intinsa lenes pe burta, fara sa faca nimic. Bravo ba…bravo! Unde-s pisicile de alta data?!

Spre metrou, am trecut printre niste tarabe de tziganci rromi care vindeau zambile si ghiocei, flori fara substanta. Atat de banale incat daca ii iei iubitei, mai degraba o jignesti…flori “de masa”. In fine.

In metrou, greatza totala, nu m-am intalnit azi cu Ana (fata din metrou de o mai vad din cand in cand si vorbim pe-acolo, timp de 15 minute, apoi o luam fiecare in drumul nostru – n.r.). Lumea citea tzatze si funduri. Era un miros greu, statut, inghesuiala, oameni posomorati.

Am iesit la Unirea, vant si frig, dar macar m-a mai trezit nitel…

Si am mers spre birou, aproape ca un zombie. Inexpresiv, privirea indreptata in fata, nesimtitor la oamenii din jur. Simtitor fata de nimic. Cred ca am ajuns la stadiul de “aproape-imun social”, moment in care m-ar lasa TOTAL rece daca cineva ar muri langa mine, strivit de un copac sau masina. As privi ca pe un mic incident. “Da, putea sa mi se intample mie, dar nu mi s-a intamplat. Joy.” Apoi as povesti in redactie ce am vazut, obiectiv si rece.

Si apoi, brusc, cu vreo 30 de metri inainte sa intru pe usa cladirii unde lucrez, mi-a venit sa vomit. O stare puternica. Cumulat oboseala cu starile de angoasa, cu sutele de ore nedormite dar care ar fi trebuit sa fie dormite, certurile si neintelegerile, tipetele din mine catre mine si catre exterior, ura si greata, dezgustul si inesteticul, oamenii pierduti si de cacat, oamenii prezenti si de rahat, TOT parca mi-a iesit pe gat. M-am sprijinit, la propriu, de un perete de beton, timp de 2-3 secunde, crezand ca o sa vomit. Fizic, nu s-a intamplat, asa ca demn…am continuat drumul.

Acum sunt bine. Zambesc iar si sunt gata sa o iau de la cap.

Colectionez Sindromuri