Gaura Neagra din locuinta

De cate ori nu ai avut senzatia ca traiesti in casa cu un fel de Gaura Neagra? Lucrurile DISPAR, pur si simplu. Ai senzatia ca ai lasat un obiect pe birou, si aflii a doua zi cu stupoare ca acesta NU se (mai) afla acolo. Traiesti cu ideea ca ti-ai lasat un tricou intr-un anumit dulap, dar de fapt nu-l mai gasesti niciodata.

Am o problema FOARTE mare cu Gaura mea Neagra din a mea vasta locuinta. Din vreo 7-8 stick-uri de memorie cate aveam anul trecut, nu mai am decat UNUL acum. La care tin f. mult, fiind cadou primit acum vreo 2 ani. De 2 Gb. Deci trag cu dintii sa nu-l pierd…

De asemenea in ultimele luni am pierdut un tricou si un hanorac, o palarie de soare, o racheta de tenis, un card bancar, o bratara si doua medalioane (ce manelist e cuvantul asta… :)) ), cateva carti de vizita care stau TOT TIMPUL (CICA) la mine la telefon, un patent (ala cred ca l-am uitat…ahem…intr-un TREN…), o mingie de basket (tocmai cand imi doream sa mai joc si io…pf…), o super camasa. Astea le-am zis intr-o suflare, dar lista poate continua.

Si NU e vorba ca as fi dezordonat, dezordinea mea este sfanta, cum pariez ca este si a ta. Pur si simplu…dispar.

Personajul MI(S)TIC care fura lucruri la mine in casa se numeste, de cand eram eu petit la vreo 4-5 ani, DOBO.
Daca razi, te bat.

Sa va iubiti pana la Absolut. Toti, pe rand.

Pa.

Cursuri NLP – pentru partea voastra inca ascunsa si…distrusa

Dupa ce Mihai ne-a batut la cap de un infinit de ori despre ce sexperimente super tari face ei acolo, la cursurile lor de programare neurolingvistica (ce cuvant…), despre cum se depasesc pe ei insisi, despre cum se (re)descopera si-si amintesc chestiuni nebanuite din copilarie, m-am gandit ca s-ar preta sa postez dracia asta aciulea… Suna interesant si poate ar interesa/va interesa pe vreunu’… Sa iubiti!

“Când v-aţi trezit dimineaţă v-au încântat obiectele din jur, persoanele de alături şi provocările pe care urma să vi le aducă ziua de astăzi? Dacă nu, înseamnă că încă nu vă trăiţi viaţa la adevăratul potenţial. De aceea, puteţi profita din plin de şansa oferită de Competent Consulting începând cu 29 mai 2009 la U Business Center din Bucureşti de a deveni Practitioner NLP sub îndrumarea lui Daniel Bichiş, singurul român ce este trainer-asistent al lui Richard Bandler, tatăl şi co-creatorul programării neurolingvistice (NLP).

Dacă consideraţi că este momentul să beneficiaţi de:
• capacitatea de a vă organiza gândirea în mod eficient, de a formula obiective clare, atrăgătoare, de a obţine ceea ce vă doriţi mai rapid decât aţi crezut vreodată că este posibil,
• aptitudinea de a transforma emoţiile negative, aparent de necontrolat, în surse de energie şi motivare, ce vă asigură calmul interior,
• metode verificate de identificare a blocajelor interne şi de activare a resurselor care vă susţin atingerea obiectivelor formulate,
• cunoştinţe revoluţionare despre modul în care percepeţi lumea, acumulaţi şi interpretaţi informaţii despre viaţa dvs., care vă permit îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii de învăţare şi a memoriei,
• îmbunătăţirea sensibilă a comunicării verbale şi non-verbale, care vă permite să deveniţi atât un foarte bun ascultător, cât şi o persoană ascultată şi influentă,

vizitaţi situl www.competent.ro, pentru a vă rezerva unul dintre ultimele locuri la cursul de formare ca Practitioner NLP cu triplă certificare internaţională, ce debutează pe 29 mai 2009 la U Business Center Bucureşti.”

Suna a chestiune de sectanti, dar de fapt NLP-ul asta este destul de “pe bune”, as far as I know…

Imi place luni

Ba, nu`sh de ce dar de la un timp au inceput sa-mi placa zilele de LUNI. Bine, niciodata nu vor depasi ALTELE preferate de mine, dar…

Adicatelea cred ca pana la urma am reusit sa-mi AUTOIMPUN sa-mi placa (autosugestie), gandindu-ma ca LUNI este PRIMA zi dintr-o noua saptamana, deci PRIMA zi in care ma voi putea AFIRMA si in care voi putea iesi in evidenta prin lucruri pozitive.

De asemenea, LUNI incep sa traiesc iar, complet, imi ies din starea de relaxare (deseorit) totala dupa sambata-duminica. Intru in priza, incep lucrul si interactiunea sociala si cu oameni necunoscuti/cvasinecunoscuti, comunic, imi pun creierul la lucru.

So…lunea rulez si ea. O bifez. :) </strong

Dependenta de Idoli (a prietenilor mei)

(daca tot sunt la capitolul “dependente”…nu, nu o sa ajung la cea sexuala, e prea stiuta! :D )

K, este absolut normal sa avem modele in viata. Primele ar fi parintii. Mami, tati, eventual vreun unchi, fratior si verisor. Ulterior vreun coleg/colega, sau vreun amic/vreo amica mai mari.

Nu am cunoscut insa pana in prezent NICIUN om care sa nu isi fi dezvoltat o puternica pasiune fata de anumiti oameni cu care, fizic, n-a avut NICIODATA nicio tangenta si cel mai probabil nici nu va avea vreodata. Ma refer la cei ce apar in mass-media.

Cel mai des – actori si cantareti. Postere pe pereti, imitam frizura, stil, imbracaminte, atitudine, etc.

Daca stai sa te gandesti nitel, chestiunea asta este absolut bestiala, intrucat arata FOARTE multe despre omul respectiv simpla alegere a unui anumit TIP de idol arata felul in care gandesti, ce apetente ai, pe ce canale sociale te vei situa mai tarziu, ce gusturi deprinzi.

Ulterior, pe masura ce avansezi in varsta, renunti usor-usor la acei idoli, ramanand insa cu “sechele” de pe urma lor, dezvoltandu-i intr-un fel sau altul.

Si uitandu-ma in jurul meu la ce idoli au parte din prietenii mei, realizez ca… bai…am oameni super inteligenti primprejur si cu gusturi misto!!!

Avem asa: Antonioni/Bergman, Oliver Stone, Quentin Tarantino (3 regizori pentru 3 prieteni), Ada Milea, Metallica, AC/DC (3 formatii/cantareti pentru 3 prieteni) sau Picasso, Freud`n`familia* (2 diversi, pentru 2 prieteni). Super tare. :)

*aci este Mihai, si presupun ca pana sa descopere mai in amanunt psiho-terapia, a inceput cu Freud…care l-a marcat. PREA rau. :D

Dependenta de munca

Discutam acu’ cateva zile cu nu mai stiu cine ca OMUL este FACUT sa munceasca. Omul este CONSTRUIT pentru asa ceva, nu poate trai fara sa MUNCEASCA, fara sa presteze in folosul unei companii/propriu/umanitatii.

Da, aparent daca ai avea mult timp liber poti acorda o atentie mult marita hobby-urilor, dezvoltarii eului, etc. dar nu sunt de acord cu asta. Munca in sine te educa, te face mai riguros, te face sa gandesti, iti da un SCOP clar si precis.

Personal am ajuns TOTAL dependent de munca, imi PLACE ceea ce fac, MOR cand nu am ce sa fac la birou (ca acum, no fuckin news, parca tot GLOBUL PAMANTESC a incremenit!!!!!!). Imi dau seama ca daca as sta fara a presta la bireaux prin inteligenta-mi fantastica mai mult de o luna, as lua-o razna. Mai ales in contextul in care fiecare este ocupat cu cate ceva – majoritatea prietenilor mei lucreaza intre 9 dimineata si 17:00, unii dau licente and shit…deci…cel putin in prima parte a zilei as turba.

Nu inteleg cum unii pot sa STEA, sa nu ii intereseze activitatea profesionala, dezvoltarea pe acest segment.

Ma intorc la…mmm…stat/cautat ceva de facut util pentru DB.ro. :D

Colectionez Sindromuri