Cand o sa am timp, again. Scriu printre picaturi aciulea.

Deci se pare ca se inmultesc jucatorii ce detin Internet mobil – Orange, Vodafone, Zapp, Romtelecom si acum si RCS&RDS.

Things get shitty pentru operatorii telecom… batalie la greu pe toate segmentele.

Si sa vedeti ce o sa fie si dupa fuziunea Cosmote-Zapp…n-as vrea sa fiu NICIUN operator telecom in Romania! :)

Il cheama ca pe mine – Alex, chestie care-i un maaaare plus (pentru el) si are rucsac in spinare. Si pleata. My type of guy. Nu, nu l-am vazut niciodata, cel mai probabil…desi stiu ca m-as intelege cu el. :D

Si am dat scroll in jos, sa vad ce scrie tipul si am fost surprins sa vad ca…nu el scrie post-urile. Ci alti oameni, care par si ei foarte foarte… tari. Adicatelea poze de prin tara, povestiri si, ma rog, un pisoi numit…DIESEL! :)) F. tare.

Ulterior am realizat care-i faza. Acest ins, Alex Luchici (care m-a cam impresionat la prima vedere, kkt. urasc cand se intampla asta…), ERA muntzoman, ERA un ins care mergea prin Delta, era un om caruia ii placea sa traiasca si care…mmm….a paralizat intr-un accident. Sarind dintr-o barca, s-a lovit la cap/coloana si a ramas paralizat aproape pe tot corpul.

Mi se pare incredibil insa cat de optimist pare si…bai, este prima oara cand fac asta… adica de obicei nu ma bag in campanii de strans bani si alte de-astea, dar…SIMT ca acest Alex Luchici ar cam merita.

Pagina lui o puteti accesa aici si o sa pun blog-ul lui si in Blogroll cu proxima ocaziune. :)

Ieri, ieri…brusc de tot…m-am trezit orb. Am crezut ca este un miraj, un miraj de nevazator, un miraj de cosmar. Nu am cum sa fiu orb, mi-am spus. Nu am cum sa nu mai vad niciodata, nimic! Nu am cum sa fiu mormant, toata viata, la o varst-atat de…!

M-am dus pe bajbaite pana la baie, cu ochii larg inchisi, am aprins lumina. Era doar un reflex. Am dat drumul la apa si mi-am dat-o pe fata. Apoi am infundat-o in orbitele goale. Urland, am inceput sa ma zgarii pe fata, sa plang, sa ma prabusesc si sa ma lovesc, in hohote disperate. Eram orb.
………………………………
Merg pe strada. Am un caine frumos si un baston alb. Nu ma simt gol, pentru ca cineva, nu mai stiu cine, mi-a luat o palarie. Mi-a zis ca este alba cu o panglica rosie, putin retro, cu boruri usor incovoiate in sus. Port, ca de atatia ani, ochelari de soare.

La inceput, printr-un umor sadic, ma gandeam ca mi-am jurat sa nu port niciodata ochelari de soare.

Pe caine il cheama “Orbitor”. Ca pe romanul lui Cartarescu. Mi-as fi dorit sa il citesc. A fost insa prea tarziu. Oh, si cate as mai fi vrut sa fac…si abia dupa acea trezire in intuneric am realizat cate si cate am pierdut. Dar lacrimi nu mai am.

M-am obisnuit sa fiu orb.
………………………………
Am reinvatat sa zambesc. Nu stiu insa unde, catre cine… daca este cineva.

Pentru ca sunt singur.

Toti au plecat. Nu imi dau seama cum, de ce… Initial am suferit. E greu sa fii singur. Singur si orb.

Dar m-am obisnuit, pentru ca sunt, am fost si voi fi un supravietuitor.

Mi-am luat dintr-un magazin, cu ajutorul pensiei de ajutor, un scaun din alea care se dau fata-spate, cu care ma balansez uneori si ore…zile intregi. Il tin pe Orbitor in brate, si simt ca e si el pe moarte.

Si ma intreb, cand o sa plec si eu…care o sa fie diferenta?

Pai sa vedem. Scriu acest post intrucat deja ma irita acele persoane care vin catre mine, sau nu numai si spun “haide ma si cu profii astia, ce cacat vor atata!? Si-asa sunt slab pregatiti, isi bat joc de copii si muncesc doar cateva ore pe zi si au concediu de luni intregi! Si apoi, castiga cacalau de bani din meditatii, ca o stiu io pe aia de mate a mea din liceu, avea cate 10 in sir la meditatii! ia mai lasa-i in pace cu grevele lor!!”

Maica-mea-i profesoara. Pentru a lamuri lucrul asta de la inceput. O profesoare de altfel excelenta, si zic asta cat se poate de obiectiv. O profesoara cu 34 de ani de experienta, la scoala generala, o profesoara de geografie cu olimpici pe tara an de an si cu spirit pedagogic foarte bun. Zic acestea pentru a putea, daca vrei, sa ma acuzi de subiectivism, insa totodata zic asta pentru ca tu sa stii ca sunt FOARTE la curent cu toate activitatile intreprinse de ea si care sunt obligatorii pentru dascali.

Pe langa orele propriu-zise in care, pe langa a PREDA, are si obligatii de dirigentie, de a avea grija ca toti cretinii si repetentii de clasele V-VIII sa nu-si sparga capetele (pentru ca, nu-i asa? aia-s minori si maica-mea ar face parnaie daca aia s-ar omori pe acolo, indiferent cat de labili psihic sunt…si credeti-ma, SUNT!) si a fii cat de cat atentie, un profesor:
- Trebuie sa scrie sute de pagini pe an in care sa sublinieze: planuri didactice, reusite in materie, activitati extracurriculare, activitati tipice anumitor zile (Ziua Terrei, Ziua Apelor, de exemplu) cu elevii.
- Trebuie sa asiste si sa noteze studenti de la Facultatea de Geografie, care vin sa asiste la ore
- Trebuie sa se PERFECTIONEZE tot timpul
- Trebuie sa COMPUNA periodic SUBIECTE pentru lucrari, teze.
- Trebuie sa CORECTEZE (de acasa!) lucrarile si teze
- Trebuie sa participe la tot felul de 1290 de conferinte la care iau cuvantul tot felul de cretini de la “conducerea Ministerului Educatiei si Cercetarii”.
- Trebuie tot timpul sa se alinieze “standardelor ‘inalte’ impuse de MEC” si care sunt absolut inepte. De genul “preda toata Geografie Romaniei in de doua ori mai putine ore decat acum 10 ani”. Ca ce chestie? Ca asa au decis “cei de sus”, care…na…habar n-au pe ce lume traiesc.
- Trebuie sa faca fata reducerilor de personal din educatie, pentru ca, nu-i asa? este criza si cine tre’ sa zboare? astia mai multi si platiti prost, ca na…
- Am zis platiti prost? Hai sa zicem ca dupa 34 de ani de dascaleala, maica-mea castiga mai putin decat mine. Si ea are ULTIMUL grad, salariu de merit si toate sporurile posibile. A, si eu nu castig decat atat cat sa trec luna, cu taxe impozite si tot, si o data la 2-3 luni sa-mi permit un 5Fingers sau iPod.
- Sa iasa la muzee, iarba-verde, munte, excursii cu tematica geografica. Poate parea relaxant, dar cand ai RESPONSABILITATEA de a te intoarce cu 30 de gagauni nebuni care-ti fac capul calendar…credeti-ma, nu mai este atat de relaxant.

As putea continua.

A, si da. Nu exista nicio padure fara uscaturi. La fel cum sunt PROFESORI prosti, care efectiv nu au tact pedagogic, la fel exista si MEDICI incompetenti, si JUDECATORI incompetenti, si parlamentari si vanzatori in piata, prosti.

Naspa. Mai ales de Nicu Constantin, ca fuse mai aproape de noi.

DECI! Raspunsurile la intrebarea “care considerati ca este cea mai utila inventie din ultimele doua secole si DE CE?” fara nume, evident. Deci nu intrebati ulterior cine ce a zis.

Here goes. Ahem:

1. Prezervativul cu gust de capsuni. Stai sa ma gandesc de ce…pentru ca e mai bun decat cel cu gust de banana!
2. Telefonia mobila. Pentru ca am sanse 80% sa dau peste cine trebuie, cand trebuie. pa!
3. Telefonul mobil. Pentru ca ne ajuta sa fim aproape chiar si atunci cand nu putem fi. Telefonul mobil is the shit!
4. Utila? Stiu! Si n-am zis-o eu, este studiu! Masina de spalat! Am spus intotdeauna ca as putea trai fara orice in casa…orice mobila sau aparatura, dar nu fara masina de spalat! Cum ar fi sa nu existe?!?
5. telefonul mobil – acum cativa ani, de exemplu, nu-i simteai lipsa, azi, daca nu ai telefonul la tine si ti se intampla ceva, esti intr-o situatie urata, prins cine stie pe unde, esti pierdut.
6. M-ai bagat in ceata…stai sa ma gandesc…telefonul mobil! Mi se pare incredibil de exemplu cum eu eram in Tanzania, in curul pamantului, si interlocutorul pe Mont Blanc, si vorbeam ca si cum am fi fost foarte aproape!
7. Bocancii. Pentru ca poti urca pe munti si te simti foarte cool pe strada!
8. Internetul. e evident de ce…
9. Prezervativul. De ce? :))) te lasa sa te bucuri de placera animalica si obsendanta a omului…. sexul, renuntand la griji.
10. (LATER EDIT) Cea mai utila inventie este clar tamponul (intern, extern bla bla) nu conteaza…gandeste-te la o lume fara aceasta inventie ;) , prezervativul vine foarte aproape si mobilul evident tot in top