- Daca mergi undeva, neaparat poza cu aripa avionului si “traveling to”;
- Daca esti pe-o plaja, neaparat poze cu genunchi + marea + optional ce bei atunci;
- Clipuri de 25 de secunde filmate din fundu’ la stadion cu formatia ta preferata chiuind si neintelegandu-se nimic;
- “Intre pentru un prieten” persista desi e orice numai fun sau potrivit nu;
- Citate “inspirationale” gresit atribuite sau puse pe fotografii fara niciun fel de legatura. Truisme cu miasma de “intelepciune” precum “Parerile vor fi mereu impartite” si o poza cu o campie verde;
- Poze/clipuri de la sala + de la toate festivalurile mai putin Cerbul de hAur.
Plange ciocarlia moartea unui fluture, tata? Ciocarlia plange atat pe cei vii, cat si pe cei morti, fiule.
Si, tata, pasarea ingroapa fluturii? Da, cheama alte inaripate si ii ingroapa. Dar mai intai, il plang pe cel mort si il canta. Poate asa o sa alunge alti fluturi si o sa le amane caderea, fiule.
Deci, tata, fiecare bocet este o melodie proprie? Da, fiule, fiecare fluture isi numara cantul la fiecare bataie de aripi, si la fiecare bataie, se apropie de sfarsit si la fiecare sfarsit se aude o alta melodie.
De ce atunci cand un om moare, subit toti ceilalti incep sa vorbeasca la trecut despre el/ea? Nu mi se pare ok! Omul acela inca traieste. Da, nu in forma fizica, nu palpabil, insa traieste si poate este mai viu ca NICIODATA!
In memoria colectiva. In memoria ta. Prin invataturile pe care le-ai capatat de la acel om. Prin amintiri si intamplari. Vezi totul mai clar. Disparitia unui om din format fizic te face sa vezi si sa il percepi MULT mai clar decat daca ar mai fi printre noi. Iti aduci aminte de lucruri carora in trecut nu le acordai insemnatate, sau pe care le considerai uitate. Il simti mai clar, mai puternic.
Omul acela nu merita sa fie vorbit “la trecut” ci, din contra, este poate mult mai prezent printre noi. Eu cand o sa mor, vreau sa se vorbeasca la prezent despre mine. Si asta si-ar dori multi care nu mai sunt printre noi. So…smile! Nimeni nu moare, atata timp cat macar un om isi mai aminteste de tine si zambeste! : )
—————————
Nu trebuie sa te gandesti cate “a ratat” acel om, cate ar mai fi vrut sa faca/ar mai fi putut sa faca; toti putem sa facem mult mai multe si ne si dorim mult mai multe. Pentru ca suntem oameni. Nu ne multumim niciodata cu ceea ce avem, din pacate. Tot Timpul vrem mai mult, mai diferit, mai…si rareori spre niciodata primim chiar TOT ce ne dorim, facem tot ceea ce vrem sa facem.
Gandeste-te la cate a FACUT. Cate zambete a avut, cata fericire a impartit, cata voie buna. Cate ai invatat si inveti inca de la el. Gandeste-te ca, indiferent de lungime, a avut o viata plina si inca o are, prin noi. Omul care nu mai este, fizic, acum oricum nu mai stie nimic, nu mai este interesat, este…se odihneste. Judeca un om dupa cele pe care deja le-a realizat, nu dupa ce ar putea sa faca sau ar fi putut sa faca.
Nu in ultimul rand, moartea face parte din viata. Accepta ca va veni, nu fii egoist(a), gandeste-te (si) la cei din jurul tau, spune-le cat de mult ii iubesti si apreciezi. Arata-le asta. Vei fi amintit(a) dupa lucrurile marunte, acelea te vor defini.
Ne propunem in aceasta super saptamana a super Parsului sa scriem chestii…cum altfel daca nu Parshesti! Cu majuscula, da!
Pentru inceput, ce este PARSUL si de ce il bagam in seama? Well, in primul rand pentru ca, de-a lungul istoriei, acesta a fost in general ignorat si, din pacate, este pe cale de disparitie in anumite state ale lumii. De aceea, par example in Marea Britanie, exista o intreaga miscare de salvare a micutului rozator neinfricat. Neinfricat pentru ca este atat de lenes (?!) incat doarme in palma, in loc sa se sperie – dar revenim la subiectul asta in alt capitol!
In al doilea rand, pentru ca este pufos (aka “Pufoci”), are privirea limpede, inocenta, emotionanta (si usor goala), nu dauneaza deloc, este gustos (Romanii il mancau!) & doarme…extrem de mult. Atat cat mi-ar placea si mie sa dorm acum, dar sunt la munca, deci nu pot, caci muncesc. Scriu textul asta deocamdata.
In al treilea rand, pentru ca este un pet excelent, desi nu extrem de dinamic, te umple de bunadispozitie si…daca nu face parte din specia (rara din fericire) Parshus Gralofux nu ocupa mult spatiu in casa. Sper(am) ca ‘ipsterii care vor citi aceste randuri, venind din negura Internetului, nu vor deveni (brusc) pasionati de animalut si sa devina la moda! Merci.
Maine voi scrie despre “Utilitatile Parsului!”.
MAINE (Saptamana Parsului, ziua II)
Continuam in forta Saptamana dedicata Parsului prin descrierea catorva caracteristici fizice si facilitatilor pe care aceste caracteristici le confera iubitului animaluts.
Am incercat realizarea unei schite a Parsului – este Paint, intrucat pe computerul de la munca nu am altceva instalat – are doar 1 Gb de RAM, oricum nu ar merge altceva.
Ahem -
Parsul
Asa, dupa cum observam din schita, Parsul este un animalut considerat pufos (aka “pufoci”) si gralof, similar cu un “cartof pufos”. Acest lucru, combinat cu labute gralofe, il ajuta sa hiberneze si sa supravietuiasca temperaturilor extreme. De asemenea, desi unii prefera sa il incalte/imbrace, precum acei pekinezi hidosi plimbati de doamen in etate pe strada, el se descurca foarte bine si cu cele patru labute dezbracate.
Mai observam un corp bine dezvoltat, ceea ce denota un apetit extrem – pana la urma, Parsul hiberneaza (da, cateva luni bune!) asa ca TREBUIE sa manance mult mult inainte, pentru a supravietui. Urechile de fereng ies in evidenta, pentru a auzi bine pericolele. Dusmanul mortal al Parsilor – cainii (vagabonzi) dar si,uneori, umbrele (proprii).
Revenim maine cu alte caracteristici, de asta data non-fizice, ale parsilor.
Ziua III -Utilitatile Parsului
Am aflat pana acum ca este pufoci – ceea ce, in sine, este o super utilitate. Iarna te poti inveli cu Parsul, alinta, imbratisa etc, vara poti sa ii tunzi blanita si devine racoros, placut. Trecand insa peste asta, Parsii au mult mai multe utilitati:
- Mergand cu gralofii goi prin casa, aduna tot praful pe talpitse si, incidental, fac curatenie!
- Avand apetit extrem de ridicat, fac orice pentru a manca! Cu putin dresaj, ajung sa poata combina ingrediente delicioase in mancaruri purrrrr-fecte!
- Ei insisi sunt deliciosi! Sa nu uitam, romanii ii mancau ca pe delicatese! Deci in ultima instanta daca dresajul nu functioneaza, poti oricand sa ii prajesti si sa ii mananci : ).
- Sunt aventurosi – mai ales noaptea, cand nu au somn si incep sa se catere pe tine, sa cante (scot sunete placute!), sa se alinte si asa mai departe. Le place sa experimenteze!
- Desi le place sa traiasca in haos (in alta zi vom discuta si despre cum PODEAUA este, pentru parsi, locul IDEAL de aruncat ORICE), atunci cand li se pune pata, fac o ordine perfecta- mai ales in frigider, loc preferat in anumite momente ale existentei.
- Este un pet de lunga durata, care se ataseaza de stapan si il slujeste cu credinta, umor si pufosenie maxime!
Ziua IV – Ce le place Parsilor
Parsii se dau in vant dupa (extrem) de multe lucruri, insa pentru unele chestiuni dezvolta chiar obsesii. Printre ele, in mod dubios, un pradator natural – VULPILE! Dedicatie, mai jos! : )
Pe langa vulpi, alte pasiuni ale Palcilor includ BRANZA, in orice forma, marime, miros sau chiar CANTITATE! Niciodata nu este suficienta branza pentru pars – precum alte rozatoare, isi fac casuta in branza/cascaval.
De asemenea, ca majoritatea petilor (exceptie notabila facand pisicile, recunoscute ca fiind fiinte antisociale, pagane, antipatice, ignorante, profitoare, proaste, nerecunoscatoare – pauza de respiratie – inutile, hulpave si altele), si Parsii doresc sa fie ALINTATI si iubiti! Bicoz ol iu nid is lav!
Alte pasiuni ale Parsilor includ chemarea suratelor/fratilor sai in anumite momente ale vietii – in special atunci cand se imbaiaza, alaturi de acestia uda, dubios, toata baia.
Parsii sunt sportivi, le place sa alerge, sa bicicleasca (dea pe rotita – n.a.), sa doarma si sa manance (cam) orice, sa se plimbe si sa primeasca cadoase faine. Pam-PAM! : )
Azi ma uit pe(ste) bloguri. Ca na, asa se cere prin anumite momente ale jobului meu. :)
Si am observat o chestie comuna la cam toate blog-urile terminate/pe terminate.
De fiecare data cand autorul de pe acel blog nu scrie un timp isi FACE AUTOCRITICA “vai, stiu, sunt porc, nu am mai scris de mult…ufffff….a trecut o luna si ceva dar LASA, o sa continuu mai puternic de acum!!!”. Si acesta este penultimul sau raspenultimul post. Dupa care….post-ul de “Blog inchis pe o perioada nedeterminata”. Punct.
Nu pricep de ce pana mea in blogul anterior promitea ca o sa fie totu` bine si roz…se mintea pe sine insusi/insasi ca o sa continue!? C`moooooon…
A, si toate blog-urile, dar TOATE, au urat La Multi Ani si “fie ca-uri”. Kkt.
In inconfundabilul spirit al lui “Fie ca sarbatorile…” va urez Paste Ferice, sa mancati multi si bine, sa nu beti peste masura, sa va dixtrati, sa dansati si sa ascultati muzica faina!
Azi fuse ultima mea zi de munca din acest an, joy! :D
O sa mai scriu pe blog, as promised, o sa pun si acel poll cu viitorul nume, sa iti dai cu parerea.
Deocamdata pun pe pauza intrebarea zilei, intrucat lumea pleaca prin concediu/vacante, bla-bla…nu mai avem chef de INTREBARI mai mult sau mai putin existentiale ci de…diverse alte chestiuni (facut oameni de zapada, facut animale din zapada sau alte creaturi ciudato-amuzante din…dap, tot zapada!).
Facuram si bradu`, e…rosu cu alb. Si el e verde. El bradu`. E misto si mare, manana tre` sa iau cadouri alor mei, dammit.
Acu` merg a manca si apoi sa vad ce se mai intampla pe Terra pe net.
