Category Archives: teatru

Am cateva intrebari!

Ce s-ar intampla daca am trai vesnic?

De ce oamenii dorm noaptea, si nu ziua?

Unde (nu) am ajunge daca am vietui doar 5 ani, fiecare?

Ce s-ar intampla daca nu am avea animale de companie, si am fi singuri pe planeta asta?

Ce ar fi daca am cunoaste fiecare dintre noi, data si ora la care vom muri?

Ce s-ar intampla daca nu am face deloc dragoste, ci doar sex?

De ce sunt atras in mod egal de moarte, dar si de un copil ce se joaca in nisip?

Oare imi place mai mult apusul, sau mai mult rasaritul de Soare?

A pescui, este acelasi lucru cu a vana?

Ce ar fi daca toata lumea ar minti pe toata lumea?

M-as intelege pe o durata lunga cu un om care este inteligent, dar nu este destept?

Oare seman mai mult cu un sarpe, sau cu un strut?

De ce am scris postul asta…?!?

Zbor

` Vreau sa uit. Uitarea, e-o salvare.. Vreau sa traiesc intr-un cerc mic-micut, stramt, cat mai ingust…poate chiar sa fiu nebun, da, nebun! Sa fiu…fericit…deci nebun…`

Isi zise, si se sprijini iar de acelasi perete slinos, cu o aceeasi grimasa pe fata. Se tara, cu o privire fixa, de-a lungul lui…jeg lipit de transpiratia de pe hainele mizere, privirea sticloasa darama totul in incapere. Un tablou…de cand vazuse tabloul asta? Nu mai stia…de cand era copil, parca. Copil. Ce cuvant. O notiune pur abstracta, pentru ceea ce devenise el. O padure, un lac, o casa, verde, bleu si galben. Da…poate ca exista asa ceva. In alta lume. El nu le mai recunostea.

Acum, dadu de un colt. Ramase o clipa acolo, la imbinarea celor doua ziduri, cu gura intredeschisa, privirea fixa, saliva curgandu-i din gura, apoi aluneca iar ( oare a cata oara facea asta? ) pe peretii lispsiti de mult timp de orice mobila. Poze, infipte cu ace de gamalie, ca intr-un insectar al fluturilor morti, in peretele opus. El cu ea. Ea cu el. Sau era doar el, cu ea? Oricum, zambea. Doar in poza. Apoi, inca una, cu doi oameni. Poate parintii lui, nu mai stia exact. Il tineau intre ei, zambind automat, catre aparat. Apoi, iar el, copil Se recunoscu usor, desi poza era alb-negru, dupa privirea din ochi. Se juca, o minge de plus. Ii placea mingea, da, ii placea, se sparsese…trecuse masina peste…

`…vise…dorinte…as vrea sa am un cercusor, doar un cercusor, sa nu vad raul…sa nu-i vad rau… sa-mi fie bine, sa-mi fie bine…sa fiu fericit, in nestiinta mea, in cercusorul meu! `

Oglinda, il sperie. Aparuse, pe neasteptate, desi stia ca este acolo. Chicoti, ca de fiecare data, langa peretele 2. Si iar, se uita la sine. `Da…ce bine ca m-am barbierit inainte sa…da…foarte bine, nu ar fi fost frumos sa fi plecat nebarbierit…` Oglinda, mica si murdara, aproba asiduu gandurile lui. Ochii sticlosi, deja priveau fix ; uitandu-se prin ea, i se parea ca se vede pe sine, mult mai bine. Parca parca-si amintea… da… odata… oglinda…era curata…Poate ca si el era! Se imagina in costumul sau, frumosul sau costum, pierdut acum…luni…sau ani? Nu mai stia, nu conta! Si aranjat…sclipind de curatenie, mandru si senin, puternic si stapan pe sine! Se mangaie, luand grasimea si murdaria de pe oglinda, apoi, absent si cu regret ca nu simti ceea ce spera, reveni la ganduri.

` Vreau sa nu simt, sa simt, inseamna sa sufar. Oare…nebunii…oare EI…o fi adevarat ca sunt fericiti?!? …Cateodata, mi-as dori sa aflu, da, mi-as dori…ce pacat ca nu pot s-ajung asa niciodata …am citit odata despre asta insa…`

Ajunse, tarandu-se ca si pana acum, la peretele 3…fereastra, deschisa, lasa sa intre aerul cald si uscat de afara. O crapa si mai mult, uitandu-se ( oare a cata oara ) la ceea ce se afla dupa ea. Se putea vedea un parc. In parc, acum, cativa copii se jucau, dandu-se in leagane. Doi copaci. Pe o banca, doi indragostiti, descoperind pasiunea si dezvaluind dragostea. Am zis `se putea`, de fapt, omul, ca de fiecare data, se uita in gol cand ajungea acolo. O deschise mult de tot, dandu-se trei pasi inapoi si inspirand adanc.

`Da…aer, viata, e bine…vreau acolo si eu…verde, iubire, minge…ce bine ca m-am barbierit…altfel…nu era frumos sa ies asa… …`

In fuga, se apropie de fereastra, puse un picior, pervazul scartai, apoi celalalt, si, neoprindu-se, plonja in gol, cu ochiii sticlosi, larg deschisi. In cadere…

`Ah, ferice de cei ce fac asta, ferice de cei ce simt fericirea cum o simt eu acum, ferice de nebuni si cei cu cercuri mici si stramte, ferice de cei ce nu observa…Fericiti sunt cei ce pot pluti, cei ce pot zbura…zbor! Zbor! ZBOR!!! `

Usita scartai, lacatul se deschise, doi barbati in alb intrara.sa aduca mancarea. Omul, langa peretele 3, zbura…zbura ceea ce ar fi vrut sa zboare dintotdeauna, zbura, muscand din peretele alb, rece si gol, zbura dansand si cantand de fericire ca era liber si fericit, chiar si nefiind…nebun.

Pentru TINE.

Ai avut vreodata privirea asta...?
Cat de des vezi lumea asa...?

Fotografii Nikon D40. Noul meu Nikon. :)

Acum doua zile am fost cu Alina prin Herastrau, cu scopul principal de a vorbi/plimba/relaxa si a trage niste fotografii cu my newest camera – Nikon D40.

Nu am mai fost de ceva vreme prin ast parc, preferand pentru astfel de activitati recreative Tineretului sau Parcul Carol. Exceptand manelistii si rocalarii care gasesc interesant sa bea si sa epateze in mijlocul potecii, totul a fost perfect. Ba chiar am ascultat o formatie LIVE, pe langa un gard, si am dansat nitel cu Alina…ma rog, ea a dansat, eu m-am miscat haotic si am sarit in diverse parti.

Primul meu contact cu camera a fost destul de friendly si, desi mai am mult de lucru, (nu-i asa Cristina, alias Tzeava Mica?) indraznesc sa incarc cateva fotografii si pe aceasta pagina.

Oricum, per total a fost una dintre zilele, din ce in ce mai rare ce-i drept, in care m-am simtit liber si am zambit mult si natural. (da Alina, data viitoare, sarim si gardul ala. Daca ne impusca, te bag pe tine in fata, scutul meu! :D)

Ciobul din EA!

Deschide, omule, nasturii ochilor, si lasa lumina ta sa se contopeasca cu lumina vie si curata a lumii! Ca prea mult le-ai tinut despartite, cu fiecare strop de ura si sange, minciuna si lasitate, sclavie si deziluzie!

Ai orbit deja, cautand lumina in fiecare nuca, pe care o iei de pe jos, ca mai apoi sa o ingropi intr-un pamant rece si uscat. Ai ucis raze de lumina si fericire, haituindu-le si vanandu-le, lovindu-le tampla de tampla ta. Ai pierdut sansa de a iubi, a ajuta, a intinde o mana luminii!

Ti-ai tocit deja ghearele tot zgariind si maraind, cateodata urland la raza iubitoare ce venea dupa urmele tale, caci ai invatat doar sa vanezi, sa ranesti, fara sa fii vazut, ascuns in propria-ti umbra, ai invatat doar sa sfasii..Acum,te simti neputincios, omule, in fata semenului tau, caci nu stii sa atingi si sa fii atins..

Si tot sfasii acum cu degetele roase pana la sange, si cu dintii, si cu fiecare geana, sfasii in disperare, in stanga si in dreapta, raze de lumini! Dar ghearele ti s-au tocit; si nu mai poti decat sa astepti pana ce iti vor creste altele, noi, pana ce tampla ta nu va mai sangera, pana cand mainile vor invata sa atinga fara sa sfasie, falcile tale se vor desclesta, iar, buzele…buzele…vor primi lumina fara sa o injunghie, pentru a se infrupta din ea.

Dar tu, nimicule, om orbit de vanitate, lasitate, ura si minciuna, dezgust si amaraciune…tu…inca nu vezi ca nu mai ai gheare, si nici colti si nici gene,nu mai ai puterea de a ura si nici puterea de a minti…Ai ramas doar tu, gol, in fata lumii de lumini, ridicol in goliciunea ta, si acum, cand este deja prea tarziu pentru a-ti ridica nasturii de pe ochi, nu mai poti decat sa zbieri pana ce te vei imprastia in mii si mii de cioburi intr-o noapte nesfarsita tie.Si atunci, poate, abia atunci, cioburile acelea vor realiza ce au pierdut, laminate fiind de luna ce se reflecta in ceva ce odinioara erau colti, si gheare, si gene.

Unde si ce sa faca cei doi

Hey! Voi doi! Da ma, da…da…voi doi… Am inteles ca habar n-aveti unde sa mergeti, sau ca v-ati pierdut imaginatia!

Hai ma, nu va simtiti jigniti…e normal dupa niste ani sa intrati intr-o oarecare monotonie, pf… Nu, nu protestati, hai sa va zic eu cate ceva…

  • De ce nu incercati in Ceainaria de la Cotroceni? E fix vis-a-vis de intrarea lui nea Basescu, liderul nostru absolut! Si stiti ce va recomand? Luati un loc, frumos, ori afara, ori inauntru, dupa gust…si serviti un Tea Shake, este fantastic…inghetata ce pluteste deasupra unui ceai rece, genial. Daca este iarna…va recomand Yogi. Se bea cu lapte si miere si pisca putin la limba. Motiv sa va sarutati! )
  • A, nu vreti acolo sau ati mai fost? Eh…ceva simplu si eficient, merge tot timpul. Intindeti-va pe iarba, in parcul Tineretului sau Carol. Fugiti nitel de manelisti, sunt locuri, si jucati ceva. Eu am facut asta…jocul meu se numeste CTS. Fiecare, pe rand, trebuie sa zica in maxim 5 secunde cuvinte care sa aiba legatura cu precedentele, dar sa nu inceapa cu literele C, T, sau S. Exemplu: ea zice – mare, el zice – apa, ea zice – peste, el zice – inotatoare, ea este tentata sa zica “solzi”, dar incepe cu “s’”, asa ca evita la timp si spune – rechin, el zice – rapitor si ea ia plasa si spune – criminal. De ce ea si nu el? nu`sh, eu castig tot timpul. ) Cuvintele spuse nu trebuie sa se repete.
  • Stupid zici? pf… k… atunci hai la teatru! Nu, nu la National… ce-ar fi Teatrul Foarte Mic, poate Bulandra, Teatrul de Comedie sau Act? Deseori se joaca piese mult mai bune acolo.
  • Ah, ceva distractiv, la un nivel mai…ciudat! Mergeti pe strazi pe care nu le stiti deloc. Recomand cele din spate de pe la Romana, sunt niste cladiri chiar interesante… Spre Parcul Gradina Icoanei. Daca aveti si un aparat foto, ar putea rezulta si niste instantanee to remember.
  • Cum, nu stiti cofetaria de la Romana? Cautati-o, se merita! Ce, vreti sa va dau muran-n-gura tot, pf…
  • Puteti oricand sa jucati leapsa (da bai, stiu ca esti mai rapid! Si ce daca?! Fa-te si tu ca esti mai lent…), cantati in gura mare noaptea pe strazi, badminton sau, de ce nu, sah!
  • Nu, pe bune! Sahul poate fi al dracu` de distractiv! ) Si chiar dinamic, cand incepe unul dintre voi sa arunce cu piesele in celalalt!
  • Faceti teste de inteligenta! Si tachinati-va. Si apoi, cel care castiga, sa se laude foarte mult, desi stie ca a si trisat nitel, tragand cu ochiul pe raspunsuri sau in pagina celuilalt…
  • Iesiti cu bicicleta!
  • Stati pe bordura strazilor, sa vedeti cum vin masinile catre voi, pe langa voi, prin fata voastra.
  • Puteti manca ceva excelent La Bolivar, un restaurant f. bun. Si scump. Dar bun.

Hai, gata, dispareti. Nu am nici eu o mare imaginatie la ora asta. Oricum, puteti lua trenul oricand si sa mergeti la munte. Insa despre asta, alta data…

Ceai placut!

Maria alegand un ceai
Maria alegand un ceai

….si astfel, intrara, sovaielnic…

Atentie! Incep sa creez si sa joc! Sa-mi urlu din mine catre mine si catre voi, sa vad sa vedeti si sa va vedeti!

Va rog, nu va sfiiti… usa este intredeschisa, dar camera este mica. Ezoterica. Teatrala. Pe scena, sunteti voi iar eu sunt sufleorul.

Dar va rog, nu va sfiiti… puteti intra si pe geam sau prin oglinda. Sunt murdare? Nicio problema…puteti sa le spalati! Cum “cu ce”?… Cu ce aveti! Cu crestetele, cu barbiile, cu manecile suflecate, cu gleznele, inchieieturile, picioarele sau coastele. Si apoi, aburiti-le cu suflarea voastra. Si sa ne punem pe scris si pe jucat… prin crapatura scrisului din aburul vostru, va veti vedea, cadre-cadre!

Nu, nu ezita, intra! Poate, dar doar poate…mai este loc si pentru tine, sa privesti.

Ne vom urla impreuna, imbratisa, iubi si uri, ne vom mira, canta, plange si iar urla, vom rade, dansa, plagia, mima, crea. Ca intr-o piesa de teatru.

Iar la final eu voi rasufla usurat, imi voi lua foile de sufleor si va voi lasa sa va aplecati publicului, sa primiti aplauzele.

Asa ca dezbracati-va de tot si toate, priviti inmarmuriti si, va rog, nu va sfiiti! Aplecati capul, intrati, si hai sa cream! Atentie insa…viata-ntreaga e un joc.