Category Archives: fun

Cea mai scumpa cafea din lume, si in Romania. Facuta, evident, din…mm…excremente de pisica

Produsă din excrementele ma­mi­ferului Zibeta Asiatică, un fel de pisică locală, cafeaua Kopi Luwak a fost declarată cea mai bună şi cea mai scumpă din lume. Se vinde în cele mai exclusiviste cafenele şi restaurante de pe glob, iar de săptă­mâna aceasta intră şi pe piaţa din România, importată în exclusivitate de la fabrica de stat din Indonezia, cu tot cu certificatul de calitate. Se vinde la cutie de 80 de grame cu 250 RON sau la ceaşcă, 190 RON.

Cititi restul aici.

Eu o astept pe cea din excremente “dintr-un fel de caine”. Nu prea ador pisicile, tsktsk.

Am casti in urechi. Nu-mi pune intrebari!

De ce trebuie sa mi se intample frecvent sa fiu oprit pe strada sau in mijloace de transport in comun(e) si sa fiu intrebat…diverse chestii…deseori banale…cand oamenii vad ca am CASTI IN URECHI!!?

Stau linistit, ascult nu`sh ce melodie, ma batai/fatai zambitor, si dintr-o data aud asa…ca o soapta, in stanga mea. Ma gandesc ca mi se pare, ca un om vorbeste la telefon. Apoi aud mai tare, ma intorc, si vad cum omu` ala vorbeste cu MINE, fara sa-i pese ca am CASTI IN URECHI!! Evident ca nu aud, tre` sa-l/sa o pun sa repete.

Frate/soro! De ce crezi ca am castile in urechi? De frumusete!? Nu, omule, pentru ca ASCULT MUZICA si cand asculti muzica, nu AUZI ce se intampla in jurul tau decat mult mai slab! Si dintre toti cei 30 de oameni din jurul meu, de ce TOCMAI pe mine m-ai luat!?

Sau aia de pe strada, sunt si mai enervanti. Cand este aglomeratie, nu`sh cum naiba se intampla de tocmai pe MINE ma aleg sa ma intrebe “nu te supara, Piata X…unde este?!”. Ca si azi in masina, cand evident unu` s-a gasit sa ma intrebe fix pe mine daca sa coboare la prima pentru a ajunge la nu`sh ce Mall, n-am auzit, evident, si tot el era nervos. N-a mai apucat sa coboare. :D

Hai sa radem cu maslina!

Spirit Ludic si-o Maslina, stau pe-o craca
si se-alina, impreuna stau de vorba si pun
lumea pe sub lupa “vai ce rea e omenirea,
cand de ras s-a saturat, si zambetele-si masoara
cu biet aparat stricat”, spune ludica Maslina
Spiritului ce se-alina atarnand de craca groasa
scorburoasa si scortoasa.

“Ce bine-i ca esti rotunda, maslinie, durdulie,
esti perfecta si corecta, desi oarecum…inerta!”,
spuse-n randul sau cel Spirit, lung uitandu-se-n
monoclu la maslina tata-socru. Ranjind rase Spirit
Ludic cand de craca se desprinse – fix in capul tau
ajunse! Simti cum isi facu culcus si cum vrei
sa te dai… pe-un derdelus?

Sa chicotesti prin ploaie deasa si sa razi cand ai matreata
sa iei tot in neserios si pe jos sa cauti – gros anunt de omenie
si de circ si pe-o felie sa tot salti din om in om,
din copac si pui de pom, razna sa o iei in lume si cand
vrei masline sa razi cand alearga-n farfurie, fugarita
cu mandrie de-ascutita furculita.

Hai sa radem oameni buni, toti sa stam lilieceste
atarnati pe dos greceste de o craca prin copaci sau
de-un stalp de telegraf si zambete s-aruncam
spre Masline si nu numai, spre vecinul din copac, spre
iubirea absoluta si spre lumea mult prea
muta.

Relatie

“Sa-ti mai pun? Da? Ce bine-mi pare ca existi…nu stiu ce m-as face fara tine…”
Si zicand asta, lua sticla si-i turna incet in paharul de cristal. O picatura rosie cazu pe fata de masa alba.
”Ah, ce neatent sunt! Ca de obicei!”, zise, chicotind, barbatul. Lua un servetel si incerca sa stearga pata care mai mult se intinse.
”In fine. Asa…ce vorbeam? Ah, da…iti spuneam ca ma bucur foarte mult ca existi…datorita tie, nu ma mai simt singur si…hmmm…de cand te-am cunoscut si stam asa, ca acum…de vorba…lumea parca e mai frumoasa. Ai sesizat asta?”

Se sprijini si el de scaun si se uita in jur, cu ochii larg deschisi. Campia verde era goala, doar masa lor, undeva, in centru, o pata de alb cu doi oameni. Cerul, de-un albastru deschis, zambea. Vantul de vara ii rascoli putin gandurile apoi, visator, se intoarse spre ea.

“Nu-ti place…sa stam aici, impreuna…amandoi…uniti pe vecie…pe campia aceasta? Mi se pare foarte…romantica…ideea noastra, de a merge la un picnic, sa ne facem ‘propriul mini-restaurant’ aici, departe de orice alt om, orice alt suflet…doar sufletele noastre, dragoste…”. Si rase incetisor, sorbind din vin si urmarindu-i privirea.

“Da, stiu, iti place si tie starea de reverie…iti place sa visezi, sa iti doresti lucruri inedite…poate si de-aia ne potrivim de atata amar de vreme, dragoste…Stiu, am avut probleme in ultima vreme dar…cred ca vom putea sa trecem peste problemele, na, absolut normale intr-o relatie de atatia ani! Crezi ca vei putea sa ma ierti? Iti mai torn vin?”

Se intinse dupa sticla si umplu paharul din fata ei.

“Asa…da, stiu, te-am inselat si te-am mintit. Mi-am cerut iertare. O fac din nou, acum. A fost…gresit. Stiu ca intr-un fel o parte din tine a murit in clipa in care ai aflat dar…De fapt, niciun “dar”. Nu am scuze si acum stau in fata ta, ca un barbat, si-ti spun ca imi asum greselile trecutului. Tu esti prea speciala ca sa imi bat joc de tine, de sufletul tau. Daca vrei sa-mi spui ceva, te rog, vorbeste-mi acum!”

Tacere. Vantul se lasa greu la pamant, firele de iarba se aplecara usor in fata. Peste tot…nimic.

“O sa iau tacerea ta ca un semn ca m-ai iertat. Si eu te iubesc. Iarta-ma…si hai sa o luam de la capat. Stiu ca tu nu crezi in acest ‘luat de la cap’ dar…na…m-am schimbat! Te rog, nu mai zice ca te-am omorat, spiritul tau a contat intotdeauna pentru mine, desi…nu ti-am aratat aproape…”

Privire sticloasa, mana inclestata pe pahar. Varsa continutul, toata masa se umplu de vin.

“BINE! Te las atunci, stii ca nu suport sa ma ignori!!! Dar nu uita…EU am fost UNICUL care te-a iubit vreodata si care ti-a oferit totul! Totul!! Daca nu poti sa ma ierti si o tii pe a ta…sa fii sanatoasa!! Plin de femei pe lumea asta! Chiar si in campia asta verde!…hai… te rog…chiar poti sa treci peste…nu!? Bine! Am inteles, e timpul sa plec!!”

Sparse paharul de masa, se ridica, tranti scaunul, isi dadu parul pe spate si pleca calcand apasat.

La masa, femeia cu ochii sticlosi inca se uita in gol. O musca ii cerceta minutios retina. Mana ii cazu pe langa corp, inerta. Acum era linistita.

In moarte uiti tot.