Category Archives: crazy

Am casti in urechi. Nu-mi pune intrebari!

De ce trebuie sa mi se intample frecvent sa fiu oprit pe strada sau in mijloace de transport in comun(e) si sa fiu intrebat…diverse chestii…deseori banale…cand oamenii vad ca am CASTI IN URECHI!!?

Stau linistit, ascult nu`sh ce melodie, ma batai/fatai zambitor, si dintr-o data aud asa…ca o soapta, in stanga mea. Ma gandesc ca mi se pare, ca un om vorbeste la telefon. Apoi aud mai tare, ma intorc, si vad cum omu` ala vorbeste cu MINE, fara sa-i pese ca am CASTI IN URECHI!! Evident ca nu aud, tre` sa-l/sa o pun sa repete.

Frate/soro! De ce crezi ca am castile in urechi? De frumusete!? Nu, omule, pentru ca ASCULT MUZICA si cand asculti muzica, nu AUZI ce se intampla in jurul tau decat mult mai slab! Si dintre toti cei 30 de oameni din jurul meu, de ce TOCMAI pe mine m-ai luat!?

Sau aia de pe strada, sunt si mai enervanti. Cand este aglomeratie, nu`sh cum naiba se intampla de tocmai pe MINE ma aleg sa ma intrebe “nu te supara, Piata X…unde este?!”. Ca si azi in masina, cand evident unu` s-a gasit sa ma intrebe fix pe mine daca sa coboare la prima pentru a ajunge la nu`sh ce Mall, n-am auzit, evident, si tot el era nervos. N-a mai apucat sa coboare. :D

Relatie

“Sa-ti mai pun? Da? Ce bine-mi pare ca existi…nu stiu ce m-as face fara tine…”
Si zicand asta, lua sticla si-i turna incet in paharul de cristal. O picatura rosie cazu pe fata de masa alba.
”Ah, ce neatent sunt! Ca de obicei!”, zise, chicotind, barbatul. Lua un servetel si incerca sa stearga pata care mai mult se intinse.
”In fine. Asa…ce vorbeam? Ah, da…iti spuneam ca ma bucur foarte mult ca existi…datorita tie, nu ma mai simt singur si…hmmm…de cand te-am cunoscut si stam asa, ca acum…de vorba…lumea parca e mai frumoasa. Ai sesizat asta?”

Se sprijini si el de scaun si se uita in jur, cu ochii larg deschisi. Campia verde era goala, doar masa lor, undeva, in centru, o pata de alb cu doi oameni. Cerul, de-un albastru deschis, zambea. Vantul de vara ii rascoli putin gandurile apoi, visator, se intoarse spre ea.

“Nu-ti place…sa stam aici, impreuna…amandoi…uniti pe vecie…pe campia aceasta? Mi se pare foarte…romantica…ideea noastra, de a merge la un picnic, sa ne facem ‘propriul mini-restaurant’ aici, departe de orice alt om, orice alt suflet…doar sufletele noastre, dragoste…”. Si rase incetisor, sorbind din vin si urmarindu-i privirea.

“Da, stiu, iti place si tie starea de reverie…iti place sa visezi, sa iti doresti lucruri inedite…poate si de-aia ne potrivim de atata amar de vreme, dragoste…Stiu, am avut probleme in ultima vreme dar…cred ca vom putea sa trecem peste problemele, na, absolut normale intr-o relatie de atatia ani! Crezi ca vei putea sa ma ierti? Iti mai torn vin?”

Se intinse dupa sticla si umplu paharul din fata ei.

“Asa…da, stiu, te-am inselat si te-am mintit. Mi-am cerut iertare. O fac din nou, acum. A fost…gresit. Stiu ca intr-un fel o parte din tine a murit in clipa in care ai aflat dar…De fapt, niciun “dar”. Nu am scuze si acum stau in fata ta, ca un barbat, si-ti spun ca imi asum greselile trecutului. Tu esti prea speciala ca sa imi bat joc de tine, de sufletul tau. Daca vrei sa-mi spui ceva, te rog, vorbeste-mi acum!”

Tacere. Vantul se lasa greu la pamant, firele de iarba se aplecara usor in fata. Peste tot…nimic.

“O sa iau tacerea ta ca un semn ca m-ai iertat. Si eu te iubesc. Iarta-ma…si hai sa o luam de la capat. Stiu ca tu nu crezi in acest ‘luat de la cap’ dar…na…m-am schimbat! Te rog, nu mai zice ca te-am omorat, spiritul tau a contat intotdeauna pentru mine, desi…nu ti-am aratat aproape…”

Privire sticloasa, mana inclestata pe pahar. Varsa continutul, toata masa se umplu de vin.

“BINE! Te las atunci, stii ca nu suport sa ma ignori!!! Dar nu uita…EU am fost UNICUL care te-a iubit vreodata si care ti-a oferit totul! Totul!! Daca nu poti sa ma ierti si o tii pe a ta…sa fii sanatoasa!! Plin de femei pe lumea asta! Chiar si in campia asta verde!…hai… te rog…chiar poti sa treci peste…nu!? Bine! Am inteles, e timpul sa plec!!”

Sparse paharul de masa, se ridica, tranti scaunul, isi dadu parul pe spate si pleca calcand apasat.

La masa, femeia cu ochii sticlosi inca se uita in gol. O musca ii cerceta minutios retina. Mana ii cazu pe langa corp, inerta. Acum era linistita.

In moarte uiti tot.

Frustra(n)ti(i) de 1 aprilie

Inteleg nevoia oamenilor de a face glume pe seama celorlalti. Adica…si eu le fac, si eu le primesc, rad de ele, ma amuz chiar de eu sunt “victima”. Nu inteleg insa de ce a trebuit “oficializata” o zi in care sa facem misto unul de altul. Pentru ca in celelalte zile suntem prea…rigizi/lipsiti de imaginatie si UMOR sa radem si sa “ne luam peste picior”, la modul amuzant si deloc daunator?

E ca 14 februarie, ziua frustratilor care nu stiu sa isi arate iubirea in restul anului, asa ca o fac atunci…asa…”la gramada”, ca na, e “Ziua Indragostitilor”.

Hey, people! Daca aveti umor, faceti tata glume/farse tot anul si cei apropiati voua nu se vor supara ci, din contra, vor aprecia gluma.

Pe langa asta, unele farse sunt, astazi, foarte de prost gust…si foarte “la persoana”. Darrrrr…na, fiecare cu umorul sau. :)

Voi canta live in Trafic Punkt

Ieri pe seara asa zisei sa ma relaxez nitel si merseram in Trafic Punkt, un barulet cu muzica si atmosfera foarte faine, langa Gara Lipscani. Am mai mers pe acolo asa ca ma salut cu barmanita si cu oameni din zona, asa, aleator…intelagandu-ma totodata bine si cu patronul.

Cum intru in local, sare pe mine barmanita, foarte…infipta asa, “Salut! ce faci!? Hai 5 minute sa vorbim separat!” Uo-keyyyy (imi) zic io…

“Vad ca ai chitara dupa tine si vreau sa-ti propun, in limita timpului tau disponibil, sa canti aici! Nu`sh, vineri, sambata…cand vrei tu. :)” Evident, am acceptat, fiind un personaj open-minded si placandu-mi oricum sa ma dau in spectacol!…curiozitatea mea a fost insa ceva de genu` “auzi, da` de unde stii tu ca nu cant INGROZITOR!?” La care tipa, FOARRRTE sigura pe ea… “A, pai esti un tip foarte sigur pe sine…CLAR canti excelent!!”

Saracii.

Dupa care ma cheama si la bar, sa discut cu patronul, imi spune baiatu` ca ma plateste, discutam de onorariu… ii zic, evident, ca prima oara cel putin nu cer niciun ban ca daca le GOLESC barul, ma voi simti chiar PROST! :))

Oricum, sambata seara pe la un 7-8-9, ne vedem in Trafic Punkt, intru a face misto de mine, si de fabrici si uzine! (Din pacate se pare ca nu au site…deci nu pot sa dau link. Vine insa fix langa Gara Lipscani, can`t miss it! :D )

Va iubesc pe toti, pasional, profund dar mai ales PE RAND!!!!
!
.

Estetic feminin – in asteptare

Voiam sa scriu asta mai de mult, dar voiam sa ma asigur ca nu sunt obsedat. Fac totusi asta intrucat intre timp am ajuns la concluzia ca… s-ar putea totusi sa fiu. :D

INSA, mi se par foarte faine tipele care asteapta … undeva, oriunde, stand in picioare, dar cu picioarele … invers decat normal. Adicatelea dreptul in…stanga piciorului stang. Sau daca preferi, piciorul stang in dreapta piciorului…drept. Si sa nu fie ceva…studiat, ci doar pentru ca asa este…comod. Mi se pare ca tipelor le sta MULT mai … normal/natural asa, pe cand tipii care stau asa (nu prea multi din fericire) par doar…gay-sh.

SAU, sunt eu obsedat. Ceea ce inclin sa cred, prea observ amanunte de-astea…mmm…insignifiante (?!).

Si o poza, desi nu foarte exemplificativa, dar data viitoare cand vad o tipa ca sta asa, o fotografiez. :D

Isteria schimbarii orei

Valuri de isterie tata, pentru O ORA mai…in…fata! Zaceam si mancam si ma holbam la TV si schimbarea la ora de primavara/vara parca starneste o mica Apocalipsa.

“Psihologii spun ca trecerea la ora de vara duce la stari de angoasa si schimbari ale bioritmului ce implica astenie si DEPRESII”

sau

“Dureaza in medie O LUNA pentru ca organismul uman sa se obisnuiasca cu schimbarea, spun SPECIALISTII”

Pe bune. Deci ASTA se da la TV!!! Mi-a ramas mancarea in … gura … de cata mai ineptiile imbecile! Oh, c`moooon… e DOAR O ORA! MAXIM se intampla ca mine, sa intarzii la munca sau sa uit sa schimb ora de la mobil! Pf, big deal!