Category Archives: creatie

Regasita

Batrana se indrepta spre patefonul din coltul camerei si cauta, aplecandu-se usor, o anume placa. Firicele de praf sclipira in aerul incaperii cand sufla peste ele, apoi, cu maini tremurande si ochi vii, ridica placa.

O cupla la patefon (ce frumos dansam pe muzica asta…) si discul incepu sa se roteasca, intai ezitand, apoi prinse viata. Muzica incepu sa se scurga intre peretii ingalbeniti ai camerei vechi, prin mobila masiva, printre rafturile cu carti vechi frantuzesti…apoi coti si ajunse in baie, prin fata oglinzii, tremura putin pe pereti, in incaperile atat de goale si intr-un final iesi pe geam afara.

Acolo se pierdu in zarva dintotdeauna de pe strada cu nuci si tei.

Batrana se opri in centrul camerei, cu privire pierduta. Isi freca putin mainile una de alta apoi, incet, inchise ochii si incepu sa valseze. Picioarele batrane tremurau la fiecare pas, dar bratele se ridicara si, imbratisand aerul, se oprira pe umenii lui, pe spatele ferm si drept.

El o cuprinse de mijloc, puternic, ca atunci candva, si o stranse la piept. Ii mirosi parul balai si tanar, isi sprijini barbia pe crestetul sau, o cuprinse puternic si protector. Apoi privirile li se intalnira, buzele se intredeschisera si apropiin…

…batrana facu un pas gresit si se prabusi pe carpeta murdara, pe lemnul vechi. Suspina cu durere. Incerca sa se ridice dar oasele-i vechi nu o lasara, cazu iar si incepu sa planga in hohote.

In baie se propti intai de chiuveta. Isi lasa obosita capul in jos si apoi isi dadu cu apa pe fata. Isi mai reveni putin. Lua o carpa, o muie si dadu cu ea peste oglinda murdara.

De acolo, chipul balai zambi, ridurile disparura, parul carunt se bucla, buzele se inrosira. In spatele oglindirii tinerei era tot el, tanar, saten, inalt. O cuprinse din spate si o saruta incet, pe gat. Ea-i simti buzele cu mult inainte ca ele sa intalneasca pielea-i alba si tresari, lasand capul usor intr-o parte.

Ridica mana si o duse acolo unde era capul barbatului. Mana prinse aerul si apoi cazu in gol, lovindu-se de chiuveta veche. Batrana tremura, ofta si, cu gesturi lente, se pieptana incet.

Se dezbraca si, cu grija, isi puse hainele ei bune, de duminca, cand de brat cu el mergeau impreuna la biserica. Acolo, pe scaune, ascultand rugaciunea, uneori se mai atingeau din greseala.

Isi puse baticul brodat de maica-sa pe cap, isi aranja cu grija, sa nu iasa fire de par apoi, incet, lua bastonul. Poticnindu-se, se indrepta spre pat. Se intinse incet, oftand, isi trase cuvertura peste ea si-si puse mainile pe piept.

Afara soarele incepuse sa apuna dar razele lui inca incalzeau copiii ce jucau mingea pe strada cu tei si nuci. O fata sarea coarda intr-un colt iar altii se jucau prinselea. O tanara mama se tinea de bratul sotului ei, in timp ce prichindelul lor alerga in jur, facand baloane de sapun.

Dar batrana nu stia nimic din toate acestea, adormise zambind, visandu-l.
……………………………
Ridicandu-se din pat, se uita la corpul ei. „deci asa aratam…”, isi spuse spiritul. Pluti prin camera, apoi, fara sa se mire de nimic, iesi prin usa afara.

Acolo, la intrare, era el.

„Te astept de o vesnicie, dragoste….hai sa mergem….”

Valsul francez le purta umbrele pe langa strada cu castani si tei. Parul ei lung si carliontat il atingea pe el.

„Te iubesc. Cat de mult dor mi-a fost de tine…”

Un singur drum

Soseaua din sticla albastra se impleticeste prin gleznele-ti roase de timp si cioburi din oameni se prabusesc cu lentoare
pe iarba ce pe margini zacea prin glastre.
Transparent si din metal cauti nemurirea cand totul in juru-ti se sfarama in mii de placeri
si dureri
si vise absurde si lumini naucitoare de priviri indurerate, fericite, idioate si naclaite.

Si pasii-ti devin mai grei la semafor cand privesti cum cu fiecare secunda oamenii devin nerabdatori
sa treaca si sa moara
calcati de masini si motoare naucitoare si te intrebi atunci “de ce trecem atatea treceri
cand putem sa pastram o singura cale?”
Si cand calci si tu sa treci vuind o masina te plezneste si cand inca plutesti te
gandesti
“ce bine ar fi fost sa nu mai gandesc ca vreau sa trec!”

Sambata, am trait.

Sambata am avut orgasm.

Totul a inceput atat de incet. El a venit si era frumos, era cald, era limpede si senin. Iar eu voiam sa fiu puternica, dar m-am inmuiat cum si-a ridicat privirea si si-a atintit-o asupra mea. Atunci am stiu ca il vreau si ca va fi al meu.

Incolaciti am devenit precum doi serpi
pe reavanul pamant salbatic,
muscand din carne si din sange, zgariat
adanc fior si tremurand cazuti eram.

Si cand m-a atins prin par, am stiut ca de sub fortele-i nu voi scapa nicicand, asa ca m-am lasat sedusa. Ochii i-am inchis doar o clipita, caci privirea-i ma tinea atintita, lipita de el voiam sa fiu, clipa de-o vesnicie. Si eram atat de goala si el atat de puternic.

Si-n mine cand misca monstri mii imi tot scotea
si-n zbatere si rugaciune carbune de ai fi pus pe mine
ardea in flacari fumegande, spirite arzande nu ma
puteau nicicand stinge.

Si pe spate ma lasa usor si muscand incet de gat si umar ma facu sa-mi pierd mintile. Il voiam atat de mult, complet, total, puternic, doar al meu! Sa ii simt pielea pe pielea-mi, suflul in suflu-mi, fiorul sa nasca fiori.

Si cand ma salta, ma simt ca o frunza-n vant
de vara, dusa spre mari si tari departe, unde
vant tot bate, sa imi dea placere fara de durere
sa simt tot, sa scapar in zvacnet de putere.

Sambata am avut orgasm. Pentru ca el in mine era si pierduta pe veci am stiut ca voi fi. Moartea marunta imi purta fiinta pe aripi de condor, vazduh albastru imi imprastie spiritul in mii de vai si prin mii de ceturi. Te iubesc, cu zvacnet si cu viata marunta.

Iced Earth – Consequences (guitar cover)

F. misto mesajul piesei.

[youtube iz9Lq7ypP9w]

As human beings, we’re a complex thing
Sometimes so beautiful, other times so vain
We’ve built an empire, the blood is on our hands
Genocide and the chains that bind
The consequence ahead
Oh, you ought to know
Oh, you ought to know
Wrote about in history as if it’s all O.K.
A race of people murdered another one enslaved
Now our world crumbles, it’s happening within
Open your eyes and realize
The world we’re living in
Oh, you ought to know
Oh, you ought to know
If we could focus on important things
Live and let live true freedom, not everyone’s the same
No more war for your god, no more war for your race
It’s our world, it’s what we make it
Make it a better place
Oh, you ought to know
Oh, you ought to know
We can change the world that we’re living in
Live and let live true freedom
Let the reign begin

Femeia 2010

Dans pe tocuri printre blocuri (gri) tocuri rosii
ce tacane intermitent, pe asfaltul (de pe-alocuri)
tac-tac-tac-tac-tac-tac-tac-ta…

si se-opri pe loc cand vitrina-i arata, fata
proasta si stricata, cu fusta prea ridicata
se holba ca in oglinda in vitrina inocenta, se
mira ca imbecila de ruju` dat ca mocirla
pe un sfert de fata `ntins, si rimelu` prea prelins
fond de ten cat nu se poate, s-ajunga la femei toate
obrajorii ca bujorii, vestejiti de stat in glastra,
saptamani fara de apa.
Par vopsit si naclait, spalat si nenorocit,
natural ca stalp de fier intr-un lan cu bobocei.

Cum sa nu iubesti femeia anului astuia, imbracata-n
haine scumpe, multicolore si-absurde?
Cum sa nu iubesti femeia, strident data cu de toate,
pe corp, fata, chiar si coate?
Cum sa nu iubesti femeia, ce sta ore-n sir s-ajunga
doar ca-un om de man-a treia?

Retoric te intrebi si tu?

“Vreau sa” (sau) Mica Nebunie

Vreau sa numar Luna pe degetele tale,
vreau sa vad in Stele, sa fiu langa ele,
vreau sa pot strabate timp, pamant si ape
sa nu stau pe loc, s-alunec in joc.

Vreau sa numar ochii, ce privesc spre Tine,
sa le vad culoarea, simplul simt – paloarea,
vreau s-alerg incet, in piept curprins nedrept.
Nebunie mica se zbate sa zica “nu numara Luna,
ea este doar una, nu privi in Stele, tu nu esti
ca Ele, nu strabate timpul, el este tot timpul,
nu juca locul, el iti va fi sorocul”.

Seduce

Seduce me with a word, I`ll find it strong,
the meaning will unfold and time won`t make it
wrong. How to forget a word when it`s whispered
so close, my lips will savour it, my soul
will devour it.

Seduce me with you walk, I`ll smile when you take
a stroll through the sands, and dust will play around
your anckles, and time won`t stop you from running
towards me, and time won`t stop you from resting
next to me.

Seduce me with a kiss, the bliss will
fall upon your lips, the eyes will meet
between the lines of the flesh, in a flash
you will feel my innerones, your innerself
will just be
mine.

Seduce me with your sex, the wet embrace of
lust must be so close to us, desire to create love,
such a strong word, so easily confused will be so
rightly used when we lie one in another gazing so deeply
into the summer of our
existence.

Liniste.

Cand ti-ai ascultat ultima oara Linistea interioara? Cand ai trecut ultima oara pe langa un vertij, refuzand sa intri in el, refuzand strafundurile inecate?

Cand ai ales sa iti asupi urechile in loc ca zgomotul sa te asurzeasca? Cand te-ai jucat ultima oara cu o floare, cand ai ascultat aripile pasarilor si fluturilor cu ochii inchisi?

De ce refuzi linistea si te inconjori cu zgomote? De ce nu te lasi usor, cazand, pe spate?

Voi fi acolo sa te prind!

Inca o nimeni

Sindromul surasului span iti spune schismatic
cum cumulul creierului iti cade cucernic
in linie, lasand livida cu limba de
moarte mana mioapa pe coapsa-ti -
departe.

Spasmodic iti salta si sanul senil, spunand
povesti apuse reginei din paduri de
vinil, vino vara in pridvor vioriu sa-mi
amintesc de-a ta aur-apusa, si de-a ta glezna
atat de supusa.

Si sexu-ti uscat se stinge treptat, searbad si
mort; miros de mutregai iti mananca minciuna
ce-ai imbracat imbecil in viata si moarte -
totuna. Acum tot trupul ti-e trudit si trage-n tarana
aspra, trecuta, moale si-ascutita.

Alb si negru

In camera goala plutea liniste si omul alb statea in patul alb
iar pe spatarul alb avea un prosop alb si mainile-i erau
livide,
sangele-i curgea alb prin venele invechite,
si astepta.

In camera goala plutea moartea si moartea neagra privea
negru spre gaura neagra ce odata erau ochii vii ai omului
alb.
Si moartea se apropia suierand si mancand tot in cale, pregatita
sa mai fure un suflet ce
astepta.

“In urmatoarele minute nu o sa mai fiu, si totusi, ce ciudat,
ce lucid sunt. Si viata-mi a fost lunga si tot scurta-mi pare,
ce sa mai fac acum, in ultimele-mi clipe?”
Si cana de ceai statea la capatul sau si astepta linistita,
nebauta, neatinsa.

“Si am avut tristete si-am avut fericire, si-am avut implinire
si dorinte-am tot avut. Si acum stau alb si aud cum vine Doamna
sa mai duca. Ce ciudat ca pot gandi…”,
si camera ramase linistita si singura, si praf incepu sa pluteasca,
sa se ridice, sa lancezeasca.

Oare cum sunt ultimele clipe, cand stai sa treci si n-ai ce face
decat sa astepti? Oare cum simti cand stii ca nu mai ai ce face,
cand zaci intins pe spate si-orbitele-ti sunt goale, si inima abia-ti
mai bate?
“Acum stiu cum e, si ce liniste si pace. Nu-i delir nici frica
si nici macar singuratate”.

Si omul se-ntoarse si lua cana, tremurand bau pe toata.
Se-aseza comod si-si zise “gata, sunt al tau”, si-ochii-i
inchise.

In camera alba era liniste.