Category Archives: creatie

Post despre nimic

Acesta nu este un post.
Nu scriu nimic de fapt aici.
Nici nu exista. Este total invizibil!
Nici anost, nici vesel, nici trist, nici amuzant, nici macar NEUTRU nu este acest post.
Este …. gol.

Poti sa-ti imaginezi ca ai in fata o coala alba, nescrisa, abia scoasa din…fabrica de coli…albe…nescrise.

Acesta este un post fara sentiment, dar in asentimentul tau. Poate cel mai anost post inventat vreodata. Vezi? deja te-ai plictisit sa nu il citesti, pentru ca…de fapt nu AI ce sa citesti!
Si nici sa comentezi! Pentru ca ar fi ca si cum ai vorbi singur pe strada si, nu-i asa? nu esti nebun(a)!

Cu toate astea, acesta este un post despre tot. Despre golul din mine, tine, fabrici si uzine. Despre rime.

Merci ca ai intrat pe blog, ai vazut ca nu am scris nimic, si ai plecat fericit(a). Sau poate dezamagit(a). Tot aia.

Witchcraft

Fog of feelings scribble needing, on a piece of paper peeling
onion and steel is spilling,
love and blood and frogs alive, die in screams of
pain and light.

Hocus Pocus Preparatus – is this Devils` aparatus?
Does this fog over your soul run astray to hit us all?
In this cauldron I will boil all of your lifes` turmoil,
I will haunt and kill your fears, I will kiss all of your tears
I’ll caress your bad feelings so you`ll rise to new beginnings!

Pass the salt and pass the pepper, step away and breath it better
Pass the frog and give the letter, I will burn the words that hurt,
I will give you dreams anew, freedom to just feel the blue.

Infinity is just a step away. Will you embrace that causeway?

Somn

Din pat se iteste El! E picior prea subtirel, cu miros de strugurel. Mana dreapta, ratucita, sta sucita si pleostita pe o perna tare moale, lenesa precum o boare.
Fir de par lung si deschis inca are chip de vis si sclipeste-n dimineata ca un far in dulcea ceata, misterios si sugubat, linistit invartosit sta simtit la al sau loc, printre dungi de iarmaroc.
Si culori sunt mii si mii, printre straluciri de tii peste pleoape grele vii ce viseaza zei si miri, trandafiri si noi zambiri.

Deget mare, deget mic, rasfirate stau pitite sub o patura prea mica sa cuprinda stare mare, stare de visare oare? stare de-asteptare sau poate chiar de mirare?
Caci pe chipul ce rasare de sub paturica moale doar un zambet lin apare. “Somn usor cu alinare”, spuse si pleca incet cu pasi moi sa nu trezeasca,
acea liniste
albastra.

Scrisoare deschisa catre Dependenta

Te ador.

Daca nu as fi dependent sa fiu Dependent, ar fi trist. Imi ador Dependentele. Ce bine ca existi!!!

Si ai si acele litere asa placut rotunjite…mai ales la final, cu acel “…tza!”. Cum ar fi lumea fara tine? Plata. Mai trista. Mai HAOTICA. Lumea nu ar avea pasiuni, caci,
nu-i asa?
Dependenta, adica Tu, poate fi confundanta uneori cu
pasiunea!

Si pasiunea este vazut ca ceva bun! Atunci de ce esti tu uneori izgonita, draga Dependenta? Poate pentru ca lumea vrea sa aiba o iluzie a libertatii? Poate pentru ca ne e frica? Poate pentru ca suntem…slabi? Dar daca suntem slabi…de ce sa dam vina pe
Tine,
ceva din exterior, care n-are nicio
vina?

Mie imi place ca existi. Tu ne dai placerea de a ne bucura de:
- scaldat in mare
- urcat pe munte
- iubire si pasiune
- sex
- o cafea dimineata
- un om doi trei patru oameni
- viziuni
- filme carti teatru arta
- colectii……
….si lista poate continua la infinit. Esti atat de frumoasa, draga mea Dependenta… nu vreau sa te pierd niciodata! Ofera-mi si mai multe dependente!!! Imi place sa am catre ce sa tind!

Cu multumiri,
un om dependent.

Azi si Samsung

(mama ce tarziu eeee!!!)
Azi alergai in toate partile…ca si ieri de altfel… o sa pun insa niste poze de la intalnirea SAMSUNG din aceasta … ieri seara de fapt… a fost mai degraba ca un fel de…NUNTA. :) Mese festive, colegi de presa, sefi de companii & alti oameni mari pe acolo…misto. Au cantat niste fete la vioara/violoncel/flaut FOARTE FOARTE misto – au bagat si bucati din Amelie si … PLACEBO! :D

Maine (azi) fi-voi la conferinta lui C. Manafu, prima in Romania despre Facebook! Yey! :) Si apoi, el uichendo, finally! hihi.

All is one and one is all

Chain and silver both on you, find a way to make it through!
Labyrinth of fate`s been changed, to a dreary place of age
where humans are no more, only murderers of old.

You`re the last of your kind, sadly sings your destiny
falling down the poetry – hitting, raping the forgotten
majesty.

Some are born to rise and fall, rest of them fall first then rise,
some are born to fail and win, rest of them just stand between
trip the humans who`re just pieces of bones and rust,
rape the innocents and kill the old, do what you must…

you, my friend of old, behold! You`re the last to die, were the last to hold.
But the sentences are getting so very long. Let`s end this now, here, and then
just try to get along. Prepare our place in Hell, but do not ever tell our little secret,
ministrel…
That we are you and you are us, everything`s a broken compass, we`re all
the same, but all the same you must die `cause that`s the game.
Bang Bang. Lie down. You`re dead. Thank for a dreadfull end.
The
End.
So ordinarry…sad.

Hai sa nu mai alergam

De ce alearga lumea? Putem sa mergem lent…linistiti…pe strazi, prin casa…prin locuinte, printre oameni.

Toata lumea parca alearga sa gaseasca…ce? O fericire falsa? Utopii? Familie? Bani? De ce alergati? Stati nitel pe loc, inspirati adanc…trageti aer in piept…expirati…si mergeti incet.

Nu trebuie sa alergi…nu vei gasi ceva mai repede. Din contra. Vei alunga, vei trece pe langa oameni poate superbi, valorosi…si nu vei putea frana sa ii imbratisezi. Le vei vedea chipurile distorsionate de viteza, nu le vei intelege ridurile, zambetele, frumusetea chipurilor si sufletelor.

De ce oamenii sunt insetati de viteza? Pentru a muri, intr-un accident imbecil, infipiti intr-un stalp? De ce sa nu pedalam incet, frumos, zambitori?

De ce sa ne grabim sa mancam, sa inghitim, sa facem dragoste, sa mergem pe carari de munte si de mari, cand putem savura toate acestea, linistit. Tihnit. “Tihna” este un cuvant ce nu s-a grabit.

De aceea inca mai exista si este folosit.

Amor de doi lei

Atarna-te de farul privirii mele si lasa-te in voia nevoii tale
de sedere,
ascunde-te in prescurea intunecoasa unde ti-ai tras-o cu ‘n’ indivizi
care de care
mai perfizi. Lucizi voiau sa isi piarda mintile in tine, caci cap nu aveau
ci doar falusi aprinsi nestinsi – pretinsi indivizi stupizi.

Si tu stateai si far n-aveai sa te agati de el si sa plutesti
printre Zei de placeri
si mangaieri in zgomotoase umbre ce se joaca in penumbre.
“Vrei sa ne bagam in umbre, sa te-ascunzi in mine?”, mi-ai soptit timida
printre aste rune.

Ma proptii in ea si ea se puse-n zid. Si zidul o primi, familiar
si-aproape hilar
incepu sa ranjeasca cand deschisa deveni iasca.

“Iti mai aduci prima noapte cu mine?”
….ah…tu erai? ce…lipsit de profunzime!

Doua umbre intr-un colt stateau si faceau amor in delir pentru un chilipir.

Ia uite cum ploua

Ia te uita cum ploua…geamurile se izbesc, cainii latra…copacii se indoaie si oamenii…oamenii precum niste bieti pioni lasati de un Dumnezeu orb alearga pe strada goala in cautarea unui fals acoperis.

Si tu stai si iti lipesti obrazul de fereastra rece. Si ce cald era candva…dar obrazul tau l-a racit.

Si am dat sa ma apropii si tu, sclipind, razi si zici, nebagandu-ma in seama “hey, uite-te la catelul acela…cum alearga bezmetic”.

Zambesc si zic…”da…saracul”…dar ma gandeam doar la “de ce nu isi da seama ca este momentul sa…?

Se pare ca a trecut momentul. Si simtirea. Si iata ca pana si norii din ceruri se scutura mult mai rar. Si ea tot nu isi scotea obrazul din geamul din ce in ce mai rece.

Iar cainele disparuse prin vreun ungher intunecos.

Intru si eu in casa.