“Am placerea de a va anunta ca dupa indelungate eforturi s-a nascut primul bebelus in cadrul Maternitatii Regina Maria, un baiat cu numele de Sasa Matei, 3,150 kg, 51cm. Acest fapt dovedeste inca o data ca materniatatea este perfect functionala“.
Am incheiat citatul. Deci e pe bune. Comunicat pentru a fi publicat in presa.
(thanx Blondo – as pune link catre blog-ul tau dar……. hahahahahaaaaaaaaaaaa)
“The Nightmare”, nu Craciunul, ca mai e pana la ala…
Nu`sh daca ati sesizat aceasta moda inceputa de acum vreun an, cu CRANIILE. Ca esti rocker, manelist, houser, pierde-vara sau gaseste-vara, toata lumea poarta pe tenisi/ghiozdane/insigne/tricoaie/hanorace CRANII umane.
Unele desenate de mana, de diferite forme, marimi si expresivitate. De aici a fost doar un pas pana au aparut toate accesoriile vestimentare cu craniile din Nightmare before Christmas al lui Tim Burton, o capodopera de altfel.
Ma irita treaba asta. PARIEZ ca pustoaica aia de 13 ani, cu perisorul pe un ochi si atitudine de viitoare/actuala emo-sinucigasa-sictirita de neintelegerile societatii in care traieste a VAZUT sau a INTELES filmul creat de Burton. Dar cu toate astea, avea ghiozdanul cu personajul principal din animatie.
Ma intreb care va fi urmatoarea moda…tricourile cu (ua! tocmai am vazut ca o colega de-ale mele din birou are un hanorac verde cu…CRANII! :))) CE amuzanttttt). Asa. Ce ziceam? A. urmatoarea moda va fi, probabil, accesoriul in forma de inima sau accesorii care sa reprezinte foarte expresiv osul pubian…pana mea.
Mai jos, poemul original creat de Tim Burton, pe care s-a bazat animatia Nightmare before Christmas…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XbPCwc_Cdz0]
In ultima perioada am discutat din ce in ce mai mult cu oameni despre “ce film este mai bun – Amelie sau Jeaux D’enfants”?
Parerile sunt impartite dar trendul ar fi ca…cei ce au vazut Amelie back in 2001, s-au indragostit de el si considera Jeaux d’enfants un film o.k., misto regizat dar parand nitel copiat dupa Amelie. In schimb, cei ce au vazut Jeaux mai intai, il considera pe acesta superior.
Eu tin cu Audrei Toutou. Long live AMELIE si zambetul sau! Filmul asta m-a facut tot timpul sa zambesc. Pentru a vedea originalitatea din el…watch inceputul. De va convinge, vedeti si restul! :)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2T9dUBO4pv0]
- Dune: Frank Herbert – pentru ca este mult mai mult decat o simpla carte SF, imbinand elemente psihologice-erotice cu actiune, pentru ca si acum tin minte pasaje din ea cu exactitate, pentru ca Herbert a creat un Univers veridic si foarte tangibil.
- Papillon: (trad.) Patrick O’Brian – pentru ca reliefeaza bine trairile complexe ale unui fugitiv si condamnat la moarte, legatura dintre Henry Charriere si colegul de celula/fuga fiind foarte bine reliefata.
- Al Doilea Sex: Simone de Beauvoir – pentru ca daca un tip pune mana pe piciorul tipei intr-un anumit fel o vrea sexual, pentru ca suntem niste animale, pentru ca totul se reduce la a procrea si pentru ca si datorita scriitoarei exista aceasta “egalitate dintre sexe” azi.
- Psihologia eroticii feminine: Stekel – fiind mai dezghetat si mai cramponat in realitate decat Freud, atingand subiecte considerate tabu chiar si in ziua de azi (frigiditate/masturbare par example), cu exemple concrete din care CHIAR se pot afla chestiuni arta.
- Viata sexuala a Catherinei Millet – pentru ca tipa este critic de arta, curator, fondatoare a unor centre culturale, membra in Guvernul Francez and so on si printre altele…a scris o carte in care si-a descris aventurile sexuale. Punct. Super tare
- Jurnalul Seducatorului: Soren Kierkegaard – pentru ca desi nu mi s-a parut incredibila ca scriitura, arata cat sange rece poate avea un ins pentru a capata ceea ce vrea si cat de crud & meticulos poate ajunge fiinta numita, uneori gresit, “umana”.
- Fundatia : Isaac Asimov – Pentru ca urmareste evolutia unui Imperiu timp de foarte multe mii de ani, generatii intregi, evolutii, distrugeri, involutii, batalii pe toate planurile, scrise de un maestru recunoscut al genului SF
- Lord of the Rings: J.R.R. Tolkien – Nu degeaba aleasa cartea secolului trecut. Un poem liric incredibil, o lume incredibil de bine creata, reliefata, construita, personaje de basm/legenda dar totusi umane
- Piticul: Per Lagerkvist – (Nobel pentru literatura) Pentru ca arata viata unui om creat si construit pentru a fi RAUL intruchipat, subversiv, violent, malitios. Om ce nu putea zambi, nu stia ce inseamna a zambi, durerea ii provoca placere. Chiar si propria-i durere…
- Luni de Fiere: Pascal Bruckner – Pentru ca m-a facut sa exclam in metrou, in gura mare, “oh, SHIT!” Si CHIAR ERA vorba de scatofilie… Relatie dusa la extrem, patologica, ce te distruge si face, la un momet dat, implozie
- Furnicile: Edward Wilson – (premiul Pulitzer) Pentru ca ELE sunt de fapt mult mai civilizate decat noi, mult mai organizate, sincere, luptatoare. Pentru ca este un roman ce indrazneste sa vada viata sub…lupa. Si ce mai viata…si ce mai lupa…
- Ubik: Philip K. Dick – Pentru ca moartea si Universul se pot transforma, pentru ca viata este o fuga, pentru ca…nu-i asa?…pentru a crea ceva orignal si de valoare este nevoie de un efort cumplit si o minte odihnita dar putin…bolnava.
- Edgar Allan Poe: Nuvele – Pentru ca…God…pentru TOT. Spirit, morbiditate, felul in care descrie esteticul prin inestetic…trairile…fantasmele si fanteziile sale.
- Portocala Mecanica: Anthony Burgess – Pentru ca a creat un limbaj special pentru aceasta carte, pentru ca este innebunitor, frenetic, violent, social, uman. Pentru ca filmul este cel putin la nivelul cartii, pentru ca Burgess a luat plasa crezand ca va muri dupa ce va scrie aceasta carte, a depus TOT ceea ce stia in ea…tot sufletul sau…si apoi a mai trait vreo 20 de ani.
- De ce fierbe copilul in mamaliga: Aglaja Veteranyi – Carte despre incest, sex, pedofilie, relatii perverse, ciudate. Frica de a nu cadea de la inaltime… un fel de Low Man’s Lyric al Metallica…in imagini scrise
- Dracula: Bram Stocker – Pentru ca, orice ati zice, a creat un mit ce s-a transformat ulterior in ‘n’ filme, carti, melodii, scenete si piese teatrale. Pentru ca este scris sub forma de jurnale si pentru ca m-a speriat in draci cand am citit-o si eram young and restless.
- Of Mice and Man: John Steinbeck – Intrucat relatia dintre cele doua personaje principale m-a infiorat, intrucat este scrisa f. bine, intrucat, desi destul de previzibila, parca tot timpul cand o recitesti ai vrea sa NU fie adevarat ce se va intampla
- Moving Pictures: Terry Pratchet – Intrucat este una dintre cele mai distractive si entertaining satire ever created despre Hollywood si industria cinematografica de acolo. Intrucat am ras in hohote citind anumite paragrafe (si recitindu-le), intrucat este o carte pentru toate varstele, totodata infioratoare dar si extrem de amuzanta
- The Doors of Perception: Aldous Huxley – Cartea dupa care Jim Morrison a ales numele formatiei The Doors. Autorul si-a urlat aboslut toate starile in cartea asta apoi, ca si Jim, a cam murit de moarte prea putin naturala. O carte profunda
- 1984: George Orwell – Pentru ca este o carte cult. Cum ar fi sa fim inca sub comunism? Cum ar fi sa ti se controleze fiecare miscare, respiratie, gand? Cum ar fi sa nu putem iubi? Cum ar fi sa nu avem liber arbitru? Cum ar fi sa…fii imobilizat si sa te roada sobolanii, de viu…?
- Biblia – Pentru ca e Iisus in ea. Si eu-s fanul cel mai mare al lui Iisus. Evident. :D
Gata, am cedat, FUCK. Corporatistii dracu’…
M-am vazut recent cu cel mai vechi prieten al meu (il stiu inca din gradinita…) si m-am jucat din nou, nitel, cu al sau iPhone. Simplu, fara 3G.
Mda, bag picioru’, I have to have it. K, kill me… Imi place RAU treaba de plasat fotografii pe el, se vad bestial. Am exclus BlackBerry, care as far as I’ve heard, este mai putin fiabil decat iPhone-ul celor de la Apple.
Ma va ajuta pretinul respectiv sa-mi aduca unul undeva la 200-300 euro, maxim.
I’m oh, so weak…
Altfel.
De fapt, nu-i asa? cea mai frumoasa. Si tot timpul cand voi trece prin acea zi, mi-o voi aminti zambind. Placut, trist, melancolic…dar voi zambi si voi multumi, ceea ce arata ca sunt uman.
Pentru ca si datorita acelei zile sunt omul de acum.
“Sa-lut! Alex sunt. Hey, tu ar trebui sa fii Iulia…Pe bune, nu glumesc!”
Huh, ce amuzant, s-a potrivit: “How can I blame you when it’s me I can’t forgive?”. (Metallica).
Si da, acum ma duc.
La revedere.
Ne vedem maine, atunci cand a fost o zi.
Ieri am fost pentru prima oara la standup, in numitul si deja faimosul Cafe Deko, de la TNB.
Sala plina insa facusem rezervare si din cate vazui pe-acolo si am auzit, cam trebuie neaparat rezervare daca nu vii din timp…
Au vorbit trei tipi, unul din Bucuresti, unul din Buzau si unul din Bacau. Fuse chiar misto, am ras mult si am si realizat pe ce se bazeaza de fapt si de drept acest standup…Trei elemente sunt de baza pentru a gadila placut creerul – autoironia…la GREU, comunicarea cu publicul si o doza de non-conformism verbal destul de mare, dar bine dozata.
Toti cei trei s-au autoironizat f mult, vorbeau de trecutul lor (in mare parte inventat…dar oricum exista clar un sambure de adevar, care atrage) si toti foloseau cuvinte triviale care in mare parte se potrivira perfect… :D
Mai jos, cel de-mi placu cel mai mult, Costel din Bacaul. A avut cateva momente bestiale dar ar fi aiurea sa ma apuc a le POVESTI. Go and see for yourselves.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eXY1qAnCi4Q&feature=related]
Ce-mi placeau baietii astia cu fostul chitarist… aveau o rautate…
A se observa solisticile si intermezzo-urile SUPER reusite, Live, din 2004. Am vazut concertul asta de vreo 4 ori. La un moment dat ramane doar lead guitar-ul pe scena, da tot ce poate, incredibil.
Dupa care l-au dat afara. Fuck! VERRRRY BAD MOVE! Si l-au bagat pe pustiu’ de-i acu’ un an 2 de facultate, praf.
Daca vrei a vedea solisticile – primul clip la minutul 4… Al doilea de pe la 4:50. Enjoy!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8KbWWkKY70E&feature=related]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jrEf7YYGKX8]
Hai sa ne uitam pe fereastra iubito. Sa vedem cum ploua…sa ne aducem aminte de noi.
“Prafuri psihice. Trebuie sa spal vasele si tu stai acolo si aberezi. Mai bine vino sa ma ajuti, strange si tu in camera”
Daca nu mai avem timp sa ne bucuram de lucrurile marunte…
“Atat de marunte precum copilul inca neconceput din pantecul meu…?”
…nu vom putea vedea deloc pe cele mari.
Iubita mea. Vrei sa facem un copil?
“Spal vasele”.
Nu chiar acum. Ce raspunsuri dai…
“Asa…in general…” , zise si o mana ii tremura.
Mi-e dor de iernile de le petreceam promitandu-mi ca o sa stam la foc, doar noi doi. Suna a film melodramatic prost, dar…imi placea.
“Si mie…”
Anul acesta, ce-mi promiti?
“Nimicul si totul”.
Aleg totul.
“Fii mai realist. Nimicul si totul”.
Si se intoarse spre geam. Afara, ploua, ploua, ploua. Vreme de melancolie. Se intoarse in treacat si-i vazu miscarile lente, precise, atente la detalii. Privirile li se intalnira si ramasera agatate, undeva, intre ei. Pendulara putin, apoi cazura la pamant.
Ea se intoarse la vase el in ploaie. Iesi pe balcon si incepu sa rada isteric, cu lacrimi in colt de ochi. Sau era doar apa?
O virgula care umbla,,,,,,,,,,,,,,,, alearga, merge, vede, citeste. Nu, NU sunt punct. Nici macar punct si virgula. Sunt doar virgula.
M-am nascut din exclamare! Orgasmic, poate. Placut, neplacut, nu stiu, nu ma intereseaza. Doar sunt o virgula, nu? Am voie sa despart unele parti de propozitie, dar nu am voie sa fiu intre subiect si predicat sau inainte de semnul intrebarii.
Ah, si m-am plimbat iar, ca o virgula, in multime. Si era noapte. Si eram singura virgula de pe strada. Am vazut o multime de puncte…aici un gunoier…apoi un caine…ba chiar am fost latrat de acel caine. M-am facut covrig si am trecut pe langa el virgula pentru a nu fi muscata.
Si stau si-mi contemplu existenta de undeva, din exterior si realizez ca nu am forta sa pun un punct. Ci…imi perpetuez, inconstient, statutul de virgula. ,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,, , In asteptarea inevitabilului.
Auzi? Ai cumva sa-mi imprumuti niste semne de exclamare? Daca nu, macar un streang, in forma de virgula…
Merci frumos. Raman dator.