Apa pura de mare
imi alearga prin vene
si vocabularul meu poate fi
la fel de colorat.
Dar,
cum sa incep sa-ti spun
ca toti avem o jungla crescanda
si urlanda
in piepturile noastre-
salbatica, infricosatoare,
de neatins
de maini umane?
Uneori
imi place sa pretind
Ca un Dragon sta
in acest piept al meu-
fumul lui
astupandu-mi plamanii,
sugrumandu-ma si
sufocandu-ma.
Am uitat cum
sa scriu
poezii-
sau orice cu o farama
de sentiment.
Nu mai am loc in mine pentru
celesti, scuipatori de foc dragoni-
pentru ca acum realizez
cand ma uit in oglinda:
nu te mai vad.