Sentimente concrete deloc abjecte si care bat puternic spre indecente socialmente nu sunt corecte dar acceptate si indreptate pot duce departe
te-am luat de brat si te-am dus spre o tara dintre hotare unde se port razboaie puhoaie si printre gloante te-am sarutat siroaie si te-am intrebat „de ce transpiri, iubito” doar ai zambit smerit si-ai zambit placut
si-am stiut ca o sa fie greu-placut. rapusi in stanga si-n dreapta doi au cazut secerati inclestati cu rictusuri mari inghetati impleticiti si smeriti poate chiar pocaiti i-am ignorat si am plecat si eu de-acolo spre frontul cel mare unde gloante cadeau puhoaie siroaie
si tu mergeai lin, aproape ca pluteai, cand dispareai cand apareai erai naluca, oare pe duca, cand in spate cand in stanga cand era liniste si cand furtuna sau cantec de struna si gloante prin tine treceau la pamant cadeau neranita desi prihanita
ti-as pune cununa, iubito, de-as avea curaj sa-ti spun pe nume, sa rasune cat s-aude-n vazduhuri si corbi sa vina sa hranesti venina si pura sa te-nalti iara pe-un fir de vara sa nu dormi de-nseara

luna nu-i si nici stele nu-s si-ai ras cand ti-am spus si-am tacut uitand spre pamant – dar nici el nu era cadeam si alunecam spre neant si inca-ti auzeam zambetul rasul si pasul vesel ca o memorie din spate
si-n stanga si-n dreapta cei doi rapusi zambeau cu rictusi de moarte-mi spuneau „te-asteptam, oh, ce te-asteptam”

si tu credeai ca ma uitam prin fereastra dormitorului
fixand frunzele ce cad, umplandu-mi plamanii cu fum inecacios
dar de fapt era pe partea cealalta a strazii in descompunere
zgariindu-mi gauri de marimea unei planete in brate
cu sangele efervescent fixandu-se de pavajul gol

trebuie sa depunem efort sa adormim in fiecare noapte
cu mainile stranse impreuna ca o rugaciune spre ceruri
si cei trei purcelusi il vor primi cu brate deschise pe lupul cel mare si rau
si el le va spune ca adora mirosul de sunca iar atunci cand rage
noi vom confunda mirosul de carne sfarainda cu cel
de liliac intr-o frumoasa primavara si
vom pretinde ca soarele se joaca cu razele sale pe fetele noastre
pistruiate si printre gaurile dintilor galbejiti unde totul este
atat de mucegait si stricat chiar si in afara zapezii
si doar pentru o fractiune de gand vrem sa fim ape limpezi
pentru ca avem privirile atat de tulburi
si demente