Creatura are in loc de ochi ceasuri. Inghite secunde si ani, si clipe nemasurate le rumega si le da afara pentru ca altii sa se hraneasca din ele. Deseuri si resturi de momente.
Creatura este desirata, sinuoasa si inalta, are o gratie puternica.
Simte timpul pe chipurile fiecaruia dintre noi. Este un sculptor ce face rime si jocuri macabre pe trupul tau fragil.
Este sora cu Moartea, cu Foametea si Razboiul. Nu calareste pentru ca pasul ei impresoara si cuprinde totul.
Creatura are in loc de ochi ceasuri. Unul este prezentul si unul este viitorul. Nu exista trecut si nu te poti niciodata intoarce acolo.
Creatura cu ceasuri in loc de ochi nu iti spune cand i se face foame caci ei i se da totul, fara sa ceara. I se cuvine. Are doua fete si patru maini, o eternitate de constiinta mortala. Nu are scrupule, nu isi cere scuze si nu te aude. Este neinduratoare.
Evita sa te uiti in cifrele fatidice din ochii creaturii. Fa-te ca nu datorezi nimic acesteia. Pentru ca ea se apropie oricum, din ce in ce mai mult, mai aproape, si mai aproape. Curand o sa-i simti vorba tic-tac tic-tac tac tac tac rugandu-se sa intre in tine, sa te cuprinda, sa te impresoare si posede.
Nu se grabeste. Stie ca nu ai unde sa fugi. Este lenta. Implacabila. Dorita, vruta si temuta de tot si toate.
Atunci cand vei inchide gura pentru ultima oara vei sti ca poarta spre trecut este intr-adevar inchisa si nu exista un al treilea ceas. Doar o alta zi in soare inainte sa cazi prin podea si sa te infigi in bratele intinse ale trupurilor si sufletelor abandonate.
Ea are in loc de ochi ceasuri ce ticaie.
