El este bucata unei vieti vechi
Si marginea unde ruptura
Taie inima ce-o tii.
Ea este praf de ras batran
Si sclipeste si lumineaza
Si-ti intra in ochi.
Nu le-ai scapat
Nici nu le-ai spart
Doar ai acceptat sa-si spuna
„ne mai auzim”.
Sunt doar oglinzi in distanta
Ce reflecta o fata ce a fugit
Si totusi nu s-a spart.
Pe sticla nu ai pictat crapaturile,
Doar le-ai cusut si le-ai facut ale tale.
Tacerea nu te-a facut bucati
deci
Ce esti tu acum?