Din pat se iteste El! E picior prea subtirel, cu miros de strugurel. Mana dreapta, ratucita, sta sucita si pleostita pe o perna tare moale, lenesa precum o boare.
Fir de par lung si deschis inca are chip de vis si sclipeste-n dimineata ca un far in dulcea ceata, misterios si sugubat, linistit invartosit sta simtit la al sau loc, printre dungi de iarmaroc.
Si culori sunt mii si mii, printre straluciri de tii peste pleoape grele vii ce viseaza zei si miri, trandafiri si noi zambiri.

Deget mare, deget mic, rasfirate stau pitite sub o patura prea mica sa cuprinda stare mare, stare de visare oare? stare de-asteptare sau poate chiar de mirare?
Caci pe chipul ce rasare de sub paturica moale doar un zambet lin apare. “Somn usor cu alinare”, spuse si pleca incet cu pasi moi sa nu trezeasca,
acea liniste
albastra.