De ce cand cineva pleaca intr-o tara straina, cei “de acasa” – rude, prieteni…amici…- (se) asteapta ca la intoarcere acea persoana sa le aduca “cate ceva”?!
Ce vina are omu` ala care se duce in strainatate sa cumpere diverse rahateluri de adus celor 24 de prieteni/amici/rude, in loc sa stea linistit sa-i tihneasca calatoria/concediul? Si apoi, daca insa NU aduce ceva inapoi, acei oameni stramba din nas – “Uite ba si pe-asta…se duce in Frantzia si nu ne-a adus nimic…ce tzaran…pf! Numa` la el se gandeste!”
Da ma! Ce naiba, traim in 2010, costa uber putin sa calatoresti in Europa (daca nu chiar oriunde pe glob), nu mai este “lux” sa pleci din tara, ca pe vremea lui Ceausescu, asa ca daca vreti ceva…duceti-va fratilor si voi! De asemenea, ce vina are saracu` om sa dea nu`sh cate zeci de euro pe tot felul de chestii micute/dragute/amuzante pe care sa le aduca in tara….multe dintre ele gasindu-se ORICUM de cumparat si in Romania, daca nu in magazinele stradale, pe online in mod CLAR!
PS – AncAnca, postul asta nu-l citi! Nu e pentru tine! Evident ca ma astept sa-mi aduci ceva, pf! :)))
Cum ma?Pai din cate stiu in primul rand tu nu prea te simti obligat sa faci asta :)) Si doi, cand o faci pare ca iti face placere…
E normal ca unii sa se astepte oarecum la asta pentru ca e un obicei dragut faptul ca un om mai apropiat (sau nu) s-a gandit la tine cat era departe si a vrut sa faca un gest pentru a-ti arata asta…Eu tot timpul fac asta si nu o fac pentru ca ma simt obligata ci pentru ca imi face placere.Ca sa nu mai zic de faptul ca daca cineva gen Iulia sau Maria pleaca intr-o tara europeana si nu da o raita si prin H&M deja o iau personal!:))
:))))))))))))
[ras profund adica; tz tz tz]