Spirit Ludic si-o Maslina, stau pe-o craca
si se-alina, impreuna stau de vorba si pun
lumea pe sub lupa “vai ce rea e omenirea,
cand de ras s-a saturat, si zambetele-si masoara
cu biet aparat stricat”, spune ludica Maslina
Spiritului ce se-alina atarnand de craca groasa
scorburoasa si scortoasa.
“Ce bine-i ca esti rotunda, maslinie, durdulie,
esti perfecta si corecta, desi oarecum…inerta!”,
spuse-n randul sau cel Spirit, lung uitandu-se-n
monoclu la maslina tata-socru. Ranjind rase Spirit
Ludic cand de craca se desprinse – fix in capul tau
ajunse! Simti cum isi facu culcus si cum vrei
sa te dai… pe-un derdelus?
Sa chicotesti prin ploaie deasa si sa razi cand ai matreata
sa iei tot in neserios si pe jos sa cauti – gros anunt de omenie
si de circ si pe-o felie sa tot salti din om in om,
din copac si pui de pom, razna sa o iei in lume si cand
vrei masline sa razi cand alearga-n farfurie, fugarita
cu mandrie de-ascutita furculita.
Hai sa radem oameni buni, toti sa stam lilieceste
atarnati pe dos greceste de o craca prin copaci sau
de-un stalp de telegraf si zambete s-aruncam
spre Masline si nu numai, spre vecinul din copac, spre
iubirea absoluta si spre lumea mult prea
muta.
“Hai sa radem oameni buni”…pai paote aici e problema ei se adreseaza oamenilor buni, dar poate nu are cine sa ii auda. sa nu mai faca discriminari ca maslinele proaste, si sa zica “hai sa radem, oameni mizerabili si infecti” si o sa fie iarasi joc si voie buna!