Cocosata si stresata sta de-un an
Pe-un varf de craca
Povesteste-n intuneric cum lumea naste,
Cucernic,
Cate-un bob de mazarica, cate-un gand de
Fasolica
Cate-o nebunie faina data cu malai de
Iarna
Cate-un strop de apa verii data-n gand de
Primaverii
Si cum oamenii se-agita, sub copac de-i
Primenita
Ea sta mica si stresata si cantand incet
Se-neaca
Dar zambeste tuturor si doreste numai
Dor
De soare si voie buna sa ne cantam cu toti-n
Struna
Fericire la mai multa, si tristete sa
N-auda
Cocosata si stresata sta de-un an si intr-un
Han
Si canta cu dor si-alean:
Urechiusa si-ochisor, ce te-as mai pupa cu dor,
Nas in vant si vorba lunga, o placere sa n-alunga
Baietas tu mintenas, duce-te-as pe un imas
Sa iubesti fata sprintara, zambareata jucausa
Cand il vezi nu te dai dusa!
Lume rea nu alunga vesti bune si bucurii,
Hai si tu cu mine-n han, pe o craca, pe-un divan,
Sa privim de pe deasupra, lumea cum trecea,
Bucuria
Ne-o purta!
viril ca de obicei:)